Cine ar fi putut să descopere asta, dacă nu o mamă? O mamă, măi!
”În urmă cu 28 de ani, eram avocat, fost biochimist și mamă a 3 copii minunați. Într-o noapte, frumosul meu fiu sănătos, Damien, a murit brusc și fără avertisment. Mi s-a spus că a fost tragic, dar să merg acasă, să mă bucur de copiii mei vii și să mai fac alții. Am încercat.
M-am străduit atât de mult, încât într-o zi, 3 ani mai târziu, când o vizitam pe prietena mea, nu am spus nimic când i-am văzut copilul, Amelia, dormind pe burtă în cărucior. Nu am răspuns la vocea care urla în capul meu, să-i spun să nu-și culce niciodată copilul pe burtă. Încercam să merg mai departe, să-mi trăiesc viața. Nu voiam să o supăr, așa că n-am spus nimic. A doua zi dimineață, stând în biroul meu, cu vedere la port, am primit un telefon. Amelia murise în somn în timpul nopții.”
În acea după-amiază mi-am dat demisia ca avocat și m-am întors în lumea cercetării medicale. Am luat o hotărâre solemnă acolo și atunci, să nu las nicio piatră neîntoarsă în încercarea mea de a rezolva misterul sindromului morții subite a sugarului (SIDS).” – începutul poveștii pe pagina de fundraising Damien’s Legacy
În poză vedeți această femeie fenomenală, pe dr. Carmel Harrington, expert în somnologie din Sydney și cercetător în medicină. Carmel era mamă a trei copii superbi, când fiul ei de doi ani, Damien, a murit în somn. Pur și simplu. Era 1991.
Copiii lui Carmel Harrington: Alexander (stânga), Damien (centru) și Charlotte (dreapta) cu puțin înainte de deces
”Nimeni nu a putut să îmi dea vreo explicație. Mi-au spus doar că este o tragedie. Nu am putut să accept acest lucru și am vrut să cercetez”, a declarat ea pentru radioul național din Australia ABC.
31 de ani mai târziu, durerea acestei mame este transformată în salvarea altor vieți. Ce forță poate avea suferința! Ce motivație excepțională. Ce locomotivă poate fi o o femeie.
Sindromul morții subite (SIDS) e numele dat unei cauze necunoscute pentru bebelușii care mor în somn.
SIDS e cea mai frecventă cauză de mortalitate la bebelușii între o lună și un an. SIDS ucide trrei bebeluși australieni în fiecare săptămână.
Explicațiile de până acum erau niște bâjbâieli legate de o afecțiune cerebrală, malformații cardiace, nu pusese nimeni punctul pe i. Sindromul morții subite era asociat cu o greutate mică la naștere și alți factori pe care nu mai are sens să-i enumerăm acum. Pe scurt, bebelușii afectați erau, în general, sănătoși. Doar că, la un moment dat, adormeau și nu se mai trezeau.
Ca să evite SIDS, părinții erau instruiți să nu doarmă în pat cu copilul, să nu-l sufoce. Să-l culce neapărat pe spate și să aibă grijă să nu se supraîncălzească. Să nu țină în pătuț jucării, plăpumioare, apărătoare din acelea gen pernuțe pe zăbrele.
Breaking: O enzimă e de vină.
Explicația sindromului morții subite e biochimică. S-au comparat mostre din sângele uscat al copiilor morți din cauza SIDS cu mostre din sângele copiilor morți din alte cauze și al celor vii și sănătoși. Rezultatul a fost activitatea mult mai scăzută a enzimelor butiricholinesterază (BChE) în cazul celor decedați cu SIDS. Se pare că aceste enzime au un rol foarte important în căile de excitare cerebrală.
Problema e că mulți părinți care au respectat instrucțiunile de somn tot și-au pierdut bebelușii. Pe lângă durerea imensă, aceștia au rămas și cu o vină apăsătoare.
„Aceste familii pot trăi acum știind că acest lucru nu a fost vina lor”, a spus dr. Harrington.
În studiul publicat săptămâna trecută în Australia, cercetătorii explică de ce e așa importantă această descoperire. Deschide posibilitatea de a identifica bebelușii cu risc de SIDS înainte să moară!
Sigur că cercetările continuă și probabil vom avea un test screening pentru SIDS cât mai repede.
„A fost absolut perfect – urăsc să folosesc cuvântul, dar chiar a fost”, a spus Dr. Harrington despre Damien, băiețelul pe care l-a pierdut în 1991
După 31 de ani, această mamă îndurerată face o descoperire de nivel mondial, care va salva sute și mii de vieți.
31 de ani. Nu pot să nu mă gândesc cum a fost primul an, în care n-a descoperit enzima. Al șaptelea an. Al zecelea an, când a zis, gata, în sfârșit, suntem atât de aproape! Și nu erau. Nu pot să nu îmi imaginez cum o fi fost în al douăzecilea an de cercetare, în care tot ce au descoperit a fost nimic. Sigur, un milimetru mai aproape, dar erau douăzeci de ani de cercetări și încă mai aveau nevoie de zece până la breaking news.
Cine ar fi rezistat în acest maraton? Cine altcineva decât o mamă, măi oameni? Imaginați-vă al 25-lea an, în care a izolat niște biomarkeri, a comparat niște rezultate și tot nimic a rezultat. Cine ar fi avut atâta perseverență?
Îi sunt recunoscătoare acestei femei. Sigur că ea habar n-are cine sunt. Dar ce lecție ne-a dat! Nu numai de medicină, ci de viață în general.
„Viața nu este niciodată aceeași după pierderea unui copil. Am fost zdrobită într-un milion de bucăți și a trebuit să mă adun de-a lungul timpului, dar am găsit o piesă nouă care să fiu.
“Damien mi-a dat pasiunea cercetării mele, asta a făcut pentru mine.”
-dr. Harrington,
Dacă vreți să donați și să citiți mai multe, despre Damien’s Legacy.
Andreea
Si ce fac daca cel mic se rostogoleste si doarme doar pe burta? Cea mica de 10 luni doar asa doarme, eu ma tot uit la ea, dar la un moment dat adorm si eu…adica ce faci in situatia in care copilul devine mobil si isi alege singur pozitia de somn? Ca se intampla inainte de un an. E pericolul mai mic? Fix asta vorbeam aseara cu sotul si el imi zicea ca sunt paranoia🙄
Miruna
Cred că la 10 luni sunteți cu un picior afară din pericol. Cele mai multe necazuri, citeam, se întâmplă între 1 și 4 luni. Pe la 2-4 luni e vârful în statistică. Cred că e fix perioada aia în care încep să se rostogolească, dar încă nu se rostogolesc chiar bine și dorm adânc. Înțeleg că e greu să stai cu ochii pe copil noaptea, nici nu ai cum. Poți lua toate măsurile de precauție și să îl tot muți pe spate, dacă nu se trezește. Altfel, nu l-aș chinui la 10 luni.
Flori
Dar zice in articol ca nu dormitul e cauza SIDS…
Ana
Si cine are mai putine enzime dinastea?? AICI E CHEIA!!! https://saccsiv.wordpress.com/2011/08/27/%E2%80%9Csindromul-mortii-subite-la-sugar%E2%80%9D-este-cauzat-de-vaccinul-dtp-diftero-tetano-pertussis/
Miruna
Această sursă e dubioasă, dar ipoteza poate fi adevărată. De asta e nevoie de cercetări amănunțite, dar e un început grozav și o lumină imensă.
Xenia
Noroc ca ati gasit “vinovatul”. Foarte bine, nu va mai vaccinati copiii, o sa se schimbe doar cauza decesului. Nu mai mor de SIDS, ci de difterie, tetanos sau pertusis. Posibil sa fie si mai chinuitoare moartea, dar hei! Ati invins, copilul vostru nu va muri de SIDS.
Gabi
Important e sa stii asumat care sunt riscurile indiferent de ce decizie iei, deci e minunat ca se studiaza lucrurile acestea.
Benescu
Foarte bine ați scris. Vaccinul salvează vieți, nu ucide.
Benescu
Foarte bine ați scris. Vaccinul salvează vieți, nu ucide.
Roxana
Aveți certitudinea ca nu ne vaccinam copiii?
Ce bine ar fi fost dacă s-ar fi inventat un remediu împotriva răutății. Mulți ar fi fost salvați.
Xenia
Comentariul nu vi se adresa dumneavoastra personal, ci doamnei care a postat “sursa” si – in extenso – celor care gandesc asemeni ei.
Ce bine ar fi fost daca lumea ar fi priceput ceea ce citeste inainte de-a se repezi sa comenteze. Dar pentru asta nu exista nici remediu, nici vaccin.
Alvaro
De boli copilăriei morea atunci când condițiile trăirii erau nepotrivite, fără electricitate, gaz, apa, etc. Nu vaccinurile au rezolvat nimic, e propaganda ca și acum cu Sars cov 2.
ana
sigur, cheia e pe un blog ortodox pro-rus si pro-legionar.
Anamaria
E adevarat ca in SUA, Candice Owens realizeaza o serie despre vaccinuri unde utilizeaza informatii de pe situl CDC si intr-unul dintre episoade a discutat despre SIDS si numarul crescut de cazuri dupa introducearea DTaP.
Nimeni nu zice ca vaccinurile sunt rele, au rolul lor, dar cu siguranta ar trebuie investigate legatura distre vaccinuri si SIDS si chiar alte boli. Nu cred ca trebuie sa alegem intre a muri de pertusis sau de SIDS, ci companiile farmaceutice trebuie presate sa produca vaccinuri mai safe. Nu trebuie sa acceptam orice ne baga pharma pe gat ca si bun, ci trebuie sa fim deschsi la astfel de ipoteze care trebuie verificate. Cei care comenteaza doar sa inchida gura ar trebui sa vada cate vaccinuri au fost retrase de pe piata cand s-au descoperit ca de fapt aveau efecte secundare grave. Problema e ca acum nu mai are voie nimeni sa comenteze nimik in legatura cu asta, pentru ca imediat e etichetat de anti vax, ceea ce nu e cazul. Toti parintii vor cei mai bine pentru copiii lor si avem dreptul sa ne punem intrebari si sa nu acceptam tot ceea ce ni se spune ca si adevar absolut.