Nici măcar cele frumoase nu se obțin așa. Dacă tot se vorbește de frumusețea zâmbetului, în care cumva-cumva m-aș putea numi un pic de specialist. Întotdeauna m-am întrebat de ce mestecă oamenii gumă dimineața: oare ei nu s-or fi spălat pe dinți?
Categoria: sănătatea e starea de normalitate (Pagina 36 din 55)
Unul dintre motivele pentru care dentiștii recomandă pacienților coroane dentare în loc de plombe cârpite este că sunt niște șarlatani ordinari, puși pe făcut bani și pe cumpărat mașini străine. Unii dintre ei. Însă toți ceilalți, dentiștii de bună credință, pot avea motive clinice întemeiate pentru a-și susține recomandările. Pe scurt, mă străduiesc să vă explic de ce.
Pentru noi, începutul diversificării a fost un moment teribil de greu, care pe mine aproape m-a aruncat în depresie. Copilul nu mânca, nu deschidea gura, mă simțeam singură într-o luptă cu morile de vânt și nu-mi plăcea poziția asta de opoziție față de băiatul meu. M-am stresat mult, am citit o grămadă, m-am certat cu toți cei disponibili la certat, și, într-un final, am respectat un principiu bătut în cuie (acela de a NU îndopa copilul), ceea ce ne-a readus liniștea și armonia în familie. Vă recomand și dumneavoastră, cu căldură.
Astăzi e Ziua Internațională de Luptă Împotriva Cancerului de Sân și am vrut neapărat să vă amintesc asta. Cred că fiecare dintre noi cunoaște măcar pe cineva care s-a luptat cu această afecțiune. Unele femei au ieșit învingătoare și acelea sunt poveștile fericite. Altele însă au fost mai puțin norocoase și despre acele povești ne întristăm când le auzim. Ba eu chiar mă înfurii un pic. Știți de ce? Cancerul de sân nu mai e moartea. Nu în anii 2000. Sunt perfect de acord că tot omul va muri într-o zi, vorba aia, nu e ca și când mă întreabă cineva ce părere am. Însă, haideți să nu murim dintr-o prostie!
Există câteva lucruri pe care le putem face noi ca femei pentru a ne scădea riscul de a dezvolta cancer de sân:
În contextul actual de incertitudini și scandaluri de presă, e important să nu facem doar circ, ci să și informăm puțin poporul, ca să aibă un sens actuala discuție. Spun asta în contextul în care, ieri, pe tolo.ro a apărut știrea că Ioan Gyuri Pascu ar fi chemat o ambulanță cu 2 ore înainte de a muri, doar că medicul respectiv l-ar fi diagnosticat cu atac de panică și i-ar fi administrat pacientului doar ceva diazepam intravenos. Nu tu EKG, nu tu suspiciune de infarct. Iar finalul îl cunoaștem cu toții. (întregul material aici)
