În contextul actual de incertitudini și scandaluri de presă, e important să nu facem doar circ, ci să și informăm puțin poporul, ca să aibă un sens actuala discuție. Spun asta în contextul în care, ieri, pe tolo.ro a apărut știrea că Ioan Gyuri Pascu ar fi chemat o ambulanță cu 2 ore înainte de a muri, doar că medicul respectiv l-ar fi diagnosticat cu atac de panică și i-ar fi administrat pacientului doar ceva diazepam intravenos. Nu tu EKG, nu tu suspiciune de infarct. Iar finalul îl cunoaștem cu toții. (întregul material aici)
În același articol se precizează în repetate rânduri că există o anchetă deschisă la ora actuală pentru a cerceta și afla adevărul. Că doar anchetatorii lucrează mult mai bine sub presiunea unui scandal public și al unor verdicte subînțelese, date deja de presa locală și conștiința colectivă acut afectată de teribila dispariție a unui personaj tare îndrăgit, cum a fost Gyuri Pascu. Deja rezultatele nici nu mai contează.
Din punctul meu de vedere, materialul ar fi avut o valoare mult mai mare dacă ar fi publicat niște concluzii, nu niște prezumții. Fiindcă în medicină rareori e câte o treabă albă sau neagră. Și fiindcă mă îndoiesc că vreun medic care e de gardă și se deplasează până la domiciliul unui pacient se gândește, ia, hai, mi-e cam lene să fac un EKG la ora asta, și se întoarce pe partea cealaltă, să sforăie mai departe.
Sincer, cred că e periculos să ne jucăm așa cu mințile unui medic care astăzi e la muncă, vede alți pacienți, care au nevoie de varianta lui cea mai bună și cea mai concentrată pentru ei. Ancheta respectivă oricum se întâmpla, umilința profesională oricum exista (pentru asta e suficientă și numai o investigație, indiferent de rezultatele ei) și procesele de conștiință oricum se desfășurau (să fim serioși, cred că și șoferul acelei prime ambulanțe se întreabă ce ar fi putut el face ALTFEL să-l ajute pe bolnav!), deci oare chiar era nevoie de acest scandal acum, aici?
Din alt punct de vedere, însă tot cu ochii mei, lucrurile astea se întâmplă des. Știu, nu vrem să vedem aceste adevăruri. Sunt statistici. Se numesc erori medicale. Sau erori de interpretare (cunoaștem cu toții talentul jurnaliștilor de a judeca mai ales cazuri medicale al căror context îl cunosc la fel de bine ca pe fișa pacientului). Că nu ar trebui să existe, sunt perfect de acord. Că, Doamne ferește, aș fi putut fi eu victima sau tu sau tu, sunt la fel de acord. Dar astea-s zarurile când lucrezi cu omul, cu boala, cu necunoscutul care se prezintă în haine mai mult sau mai puțin croite după tipare prestabilite. Indiferent care e adevărul în cazul de față, sunt mulți, poate zeci, poate sute de oameni care mor ÎN mâinile cuiva, DE mâinile cuiva, din cauza neglijenței și așa mai departe. Acum ne scandalizăm fiindcă e o persoană publică victima și poate e bine că se întâmplă asta, ca să punem la punct protocoale stricte, ca să lăsăm cât mai puțin la latitudinea clinicianului, ca să executăm planuri medicale, ca să avem strategii de salvat vieți. Clare. Stricte. FOLOSITE.
De aceea, m-am gândit să trecem în revistă câteva dintre semnele atipice ale infarctului miocardic, deși n-aș vrea ca la orice durere de măsea să vă speriați și să chemați ambulanța!
- Senzația de amețeală sau că ți se taie respirația – atunci când ești angajat într-o activitate, care în mod normal nu presupune un efort în plus (semn cu frecvență crescută la femei)
- Durere de gât, ureche, mandibulă, umăr, spate între omoplați – Durerea dată de un junghi intercostal va fi de cele mai multe ori constantă, durerea de cauză caridacă va fi pulsatilă. Cel mai des, un semn al infarctului miocardic e o durere puternică și ascuțită în piept și braț.
- Oboseală extremă fără o cauză evidentă, genul de oboseală care nu te lasă să te ridici din pat
- Indigestie și greață (hiperaciditate gastrică, dureri de stomac) – se pare că sunt cele mai frecvente simptome trecute cu vederea în infarctul miocardic. Ideea e să ne cunoaștem bine organismul, toleranțele și măsura 😉
- Puls accelerat și/sau neregulat – senzația aia că ți se taie gazul, asemănătoare cu atunci când urci un deal sau alergi în parc pentru prima dată în ultimii 5 ani. Normal, dacă nu alergi propriu-zis, e cazul să te alarmezi.
- Disfuncție erectilă – atunci când obținerea și menținerea unei erecții devine mai dificilă, e bine să consultați un medic. Toată lumea va avea de câștigat!
- Transpirație rece, mai ales dacă debutează brusc
- O tuse care nu mai trece – asta nu are legătură cu inima, de cele mai multe ori. Însă, pentru un pacient care știe că are probleme cardiace, poate ridica semne de întrebare.
- Sforăitul – când e foarte tare și seamănă cu un fel de asfixiat, poate fi un semn de apnee, că ți se oprește respirația în somn. Însă există multe alte motive pentru sforăit, zic să le eliminăm pe rând.
Momentul acesta e foarte delicat în țara noastră. Poporul știe că avem un sistem medical la pâmânt, poporul trăiește în teamă și în război cu medicii, într-o vreme în care tragediile parcă nu se mai termină.
Iar poporul mereu are nevoie de un vinovat.
Poate moartea lui Ioan Gyuri Pascu vine cu o misiune în sine, aceea de a preveni ca așa ceva să se mai întâmple și altor nefericiți. Ne-ar ajuta mult gândul ăsta, dragă Gyuri. Pe noi, cei rămași în luptă cu supraviețuirea și sistemul ăsta medical.
imagine via Shutterstock, infarct
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
bunica cu bundita
prea putini medici in tara cu prea multe boli si prea putine reguli…..E foarte usor sa acuzi fara sa cunosti esenta!Poate dupa articolul tau,oamenii vor intelege despre ce e vorba …..Medicii nu pot fi Dumnezeu, dar asta li se cere!!!
Miruna
Hm, faza e ca va fi nasoala daca se confirma aceste fapte si nu exista macar un ekg initial. Si, pana la urma asta este. Trebuie sa ne obisnuim si noi in Romania ca medicii sa fie pedepsiti atunci cand gresesc. Doar sa se stabileasca asta mai intai.
Mihaela
Tare util articolul, multumesc!
Roxana
Multumim pentru informatii, super utile.
Presa scrie adesea multe si marunte, scrie articole in care mai ca nu pun poza omului cu o tinta pe frunte, dar tot presa, de multe ori, mobilizeaza la actiune, acea actiune in urma careia am putea avea, cum bine zici tu Miruna, “planuri medicale, ca să avem strategii de salvat vieți. Clare. Stricte. FOLOSITE.”
Ma gandesc de multe ori la scandalurile din presa romaneasca si apoi ma gandesc si la alte zone, in care presa nu prea misca in front, atunci ma bucur de scandal :), nu e chiar ideal, dar avem informatii, e drept, e nevoie de un filtru mai des cand facem revista presei dimineata la cafea 🙂
Miruna
Sunt atat de scarbita, Roxana, incat nu iti dai seama. Nu mai stim care-i adevarul si cine e vinovat pentru el.
cristina
Daaaaaaa…e nevoie de protocoale.
Miruna
Iti spun o chestie, in Anglia cand ma duceam la maternitate (au fost 2 cazuri) ma luau aia de la capat cu urina, presiune arteriala, temperatura, indiferent ce era. Am mers si de 2 ori intr-o zi, am repetat toate aceste proceduri. Protocolul!
Miruna
și,apoi, de oameni care să se asigure că sunt respectate.
cristina
Da, stiu cum e in Anglia, mai ales la ingrijirea antenatala si postnatala. 🙂
Si in Romania incepusera sa faca protocoale pentru diverse afectiuni prin 2008, dar nu stiu cum/ daca sunt implementate si daca s-a continuat ideea. Erau publicate pe site-ul ministerului sanatatii. Cred ca oamenii daca vor fi instruiti si dascaliti in timp vor respecta protocoalele – le-ar usura mult munca.
dia
Ca de obicei, cum apare asa ceva si se pornește campania anti-medici. Motivul central pentru care eu nu am putut profesa acasă. Da, se poate foarte bine ca medicul respectiv sa fi greșit. Si atunci sa fie tras la răspundere dar fara atâta drama din partea poporului si generalizare. Asta e atât de iritant. A fi internat in spital e mai periculos decat sa faci bungee-jumping.. Si vorbesc foarte serios.. Erorile medicale se fac peste tot…dar reacția asta a plebei de acasă te ia cu scârba
Miruna
Reactia asta cred ca ar fi peste tot, fiindca oamenii abia asteapta sa gaseasca un vinovat. Si au nevoie de scandaluri. Din pacate insa, in Romania nu exista repercusiuni legale pentru nimeni.
Dana Elena
E bine de stiut, multumim ca ai scris articolul!
Fata cu ochi verzi
Tatăl meu a decedat de infarct ,iar primul lui simptom a fost o durere în capul stomacului.O clipă nu s-a gândit că va face infarct,că așa debutează.
Miruna
Pfoa, imi pare rau.
o femeie
Foarte interesant! din fericire cititorii tai sunt deja oameni educati ( si au o conduita de viata corecta) deci nu vor infarcturi pe aicilea pana la a 90 a aniversare 🙂
Eu nu cred ca e o campanie impotriva medicilor. Pur si simplu ne-am saturat de delasarea unor angajati de la stat ce fac munca pe jumatate (sau deloc) si noi platim impozite si nu avem cum sa ii penalizam. Si aici orice cititor, dar sunt absolut sigura ca orice cititor a avut cel putin un caz cand s-a lovit de vreo infirmiera/asistenta ce nu si-a miscat fundul pana nu am dat ceva, un doctor ce tipa sau injura, diagnostice ce se bat in cap, doctori care se contrazic si zic ca celalalt o gresit si nici nu ii pun in calcul sa lucreze in echipa, sau doctori ce nu si-au dat nteresul sa citeasca/adapteze la noile descoperiri etc. Si nu doar din barfe – ci din experienta!
Si dintre vecini, cunosc doctori f. buni ce si-au dorit sa lucreze in spital si nu au loc de fosile (ca cele mai sus amintite) si au ales calea sistemului privat sau a strainatatii. Cunosc doctor haituit ca nu a ‘aranjat’ documentele pilei lui domn profesor! etc. Vedeti doar cazul doctorului din spitalul de arsi ce a avut curaj sa faca o poza publica si pt asta a fost chemata la comisia de disciplina – atat de infecta e mintea celorlalti…
E dreptul nostru sa facem reclamatii si sa vorbim si sa ne prezentam ideile si parerile (bune sau proaste). Nu stim unde si cui asa ca deocamdata reclamam pe net si facem revolutii in pauzele dintre sedinte.
Miruna
Intre timp s-a publicat raportul autopsiei. Se pare ca nu e tocmai vinovat acel prim medic. Mai poti sti care-i adevarul?
Cat despre spagi in spitale, e o discutie atat de mare! Vreau doar sa spun ca avem un prieten a carui mama a fost de curand operata si nimeni nu a acceptat nici 10 lei pentru nimic!