Prin vară-toamnă, am postat o captură de ecran dintr-o conversație cu o prietenă, care-mi zicea că soțul ei are ceas Garmin, care îi arată cum a dormit. Și când domnul ceas arată că domnul soț a dormit full option, ei îi vine să-l ucidă un pic.
Categoria: publicitând cu plăcere (Pagina 5 din 66)
Elefantul din cameră, sărim peste introducere. Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscului a publicat în 2023 o scrisoare în care avertiza în legătură cu suplimentele de Omega 3 și riscul crescut de fibrilație atrială la pacienții cu boli cardiovasculare existente. Cel mai mare risc, spune scrisoarea, e la dozele mari de 4g/zi.
Să însemne asta că aruncăm aceste grăsimi sănătoase la gunoi? Că toți mâncătorii de pește și pe dieta mediteraneană au cu inima? Sau sunt nemții niște naivi? Hai să vedem ce știm pe concrete.
Servus, eu sunt Miruna și simt că m-am maturizat când am încetat să mai dau banii pe tocuri și cămăși.
Nu vi se pare că e semn că ești adult? Vezi niște cămăși elegante de damă, nu știi exact cum le vezi, că nu e ca și cum cauți pe google ”cămăși elegante damă”, dar ele își găsesc ele drumul până la tine cumva. Nici pantofi cu toc elegant pentru evenimente la care nu merg niciodată nu caut, și, frate, cum găsesc ei calea spre ecranele mele, e un fenomen paranormal!
Mami, am nevoie de ajutor la limba engleză, mi-a zis într-o zi. E vorba de Tudor, băiețelul nostru de 8 ani. Am tras aer adânc în piept. Simțeam că va veni și o astfel de zi.
Copilul ăsta a început să se uite la desene după 4 ani, care a coincis cu nașterea fratelui mai mic și pandemia. Dar până atunci, ZERO. Vorbește germană fluent, la nivel de limbă maternă, deja din grădiniță, când se întâlnea cu colegii lui în parc și se jucau în germană exclusiv. Trece dintr-o limbă în alta când vorbește cu mine fără să-și dea seama.
Dar engleză, nemtudom.
La mine hainele se împart în două: vechi și noi. Cele din facultate sunt vechi, cele de după facultate sunt noi. Problema e că acest ”după facultate” devine tot mai demult, ne îndepărtăm în timp și nu prea-mi dau seama, cum ar veni.
Când căutam școli pentru Tudor, am fost la ziua porților deschise undeva în București. Pe tot parcursul prezentării programei, poate știți cum se face, imaginați-vă: eram o oală care fierbea. Îmi clocotea inima-n piept, că oricum tot procesul de căutare m-a dus puternic înapoi în timp. La mirosul de cerneală, la caietele învelite, la scârțâitul pe tablă, la mirosul de clor de pe hol.
Visam frecvent săli de clasă, colegi, profi, lucrări de control.
