Haine pe care nu merită să dai banii și haine care pot fi o investiție pe termen lung (p)

La mine hainele se împart în două: vechi și noi. Cele din facultate sunt vechi, cele de după facultate sunt noi. Problema e că acest ”după facultate” devine tot mai demult, ne îndepărtăm în timp și nu prea-mi dau seama, cum ar veni.

Am haine luate din UK pe care încă le port. Le-am pus în dulapul minții la ”noi”. Îmi plac, sunt frumoase, încă arată decent și vin cu povestea vremurilor de atunci. Pe unele le știți și voi.

Am o rochie albastră cu umeri înalți, pe care o ador. Tot ce are umeri ridicați iubesc, mi se pare că e făcut special pentru mine de croitor.

Am vreo trei sacouri impecabile, care au singurul mare defect că mi-au rămas cam mari. Dar nu le dau, că you never know.

Am pantaloni de atunci, o pereche albă de blugi catifelați, Doaaaaamne, ce material! Sunt cei din aceeași ședință foto de atunci.

Nu i-am prea putut purta decât atunci când nu ies cu copiii, ceea ce nu se întâmplă neapărat des. Când mai văd pe câte vreo divă postată pe Instagram cum pregătește prânzul copilului împreună cu copilul (de cele mai multe ori), purtând o divină rochie albă ca zăpada, mor. De ciudă, evident, că și mie-mi șade bine în alb, dar e imposibil când un pui mic bea lapte și își șterge mustăcioara pe compleul tău impecabil și curat. Dar posibil să fac eu ceva greșit, am oprit reproducerea personală, deci nici șanse să îndrept greșeala nu mai sunt.

Treningul de casă în care mă vedeți în poza de profil e luat fix acum un an cu ocazia lansării the Sisterhood Society. Ăsta e parte din categoria haine ”luate acum 2 minute”, cumva cealaltă bluză roșie de pe Instagram. Doar că am luat-o prin casă la purtat și, fix cum ziceam, gurițe și mânuțe, prânzic și cinuță, avem practic tot meniul prin transfer. În primele 15 secunde, vreau să zic 🙂

Acum că v-am convins că sunt o zgârcită care poartă haine vechi, vă pot spune și în ce simt că merită investit. În șosete și chiloți, în primul rând. Dacă vă freacă la corazon cusătura de la șosete, înțelegeți ce vreau să zic. Nu înseamnă că dau averi pe aceste obiecte vestimentare, dar mi se pare fundamental să am niște pretenții de la primul strat care-mi acoperă pielea. Să nu mă scoată din minți e principal.

Am zis de geaca de iarnă de damă. Probabil că nu vei avea 150. Una și bună. Cred că la o geacă de iarnă de damă, de bărbat, de copii sau de orice ființă care vrea să-și cumpere căldură merită. Fiindcă prețul reflectă adesea calitatea.

De exemplu, eu nu aș cumpăra o geacă de iarnă de damă umplută cu vatelină. Nici la pilotă nu apreciez. Acolo nu simt că primesc căldură, ci un dop. Nu vreau dop, vreau să și respir. Deci reclamă la puf de gâscă. Și în gecile pentru copii, chiar dacă-s mai scumpe un pic.

Nu aș cumpăra geacă de iarnă de damă fără foiță impermeabilă. Pentru că a mea n-are și acum știu că mi-ar trebui. Când am plecat în Laponia, mi-a împrumutat-o mama pe a ei. Bine, și pentru că era mai tehnică, și pentru că încăpeau mai multe  straturi pe sub ea.

Mai este obligatoriu la o geacă de iarnă de damă să aibă o manșetă prinsă la încheietura mâinii. Pe acolo se pierde multă căldură, de asta când facem împachetări copilului cu febră, acolo acționăm. Din asta am, e din aia cu deget, o folosesc la fiecare îmbrăcare aproape, fiindcă pur și simplu ține foarte cald.

Scuzați-mă că tot zic geacă de iarnă de damă, dar n-am terminat ce mi se pare important. Dacă vreau căldură, trebuie musai cu fermoar. Năstureii sunt fensi șmensi, dar bate alizeul pe dedesubt. Sigur că în liceu aveam buricul gol și căciulă doar în dulap, dar am observat că, pe măsură ce trece timpul, crește și lungimea la geaca de iarnă de damă. La bărbați nu am studiat.

Mai merită investit într-o rochie, dar numai dacă ești pregătită să o porți de mai multe ori. Ai văzut că și prințesa Kate reciclează haine. Și aici nu mă refer la chestii de brand. Pentru unii poate fi scump să se îmbrace de la mall, în timp ce pentru alții poate fi scump să se îmbrace de la Monaco.

Am o salopetă cumpărată recent pentru nunta prietenei mele din Sibiu care a fost acum 5 ani. Am purtat-o și am răspurtat-o, în funcție de eveniment o accesorizez. E genul de ținută în care arăți bine și când îți stă părul prost, și când ai mâncat prea părjitură înainte de aperitiv, și când ai aterizat direct de la sala de sport.

Nu cred că hainele ar trebui să primească atribute din astea morale. Hainele ar trebui să fie haine, dar fiecare e liber să creadă cum vrea. Nu mă uit și nu observ etichete, știu doar dacă îmi plac ori ba. Dar văd genți, na. Înțeleg că există lumi în care n-ai ce căuta îmbrăcat fără să se vadă că vrei să impresionezi, fără să se vadă că și tu ai. Îmi povestea un prieten că el n-ar avea cum se prezenta la o întâlnire în care să convingă clientul că poate gestiona un buget de câteva milioane de dolari și să coboare din Logan.

Dar indiferent. O geacă de iarnă de damă e o haină pe care nu o schimbi anual. Valabil și pentru cizme, pentru ghetele de zăpadă. Te zgârcești când le cumperi, pe urmă vine frigul, le încalți și îți dai seama că de diferența aia de 200 de lei, ți-ar fi fost acum cald.

Oare exagerez? Sigur că poți supraviețui în orice, practic au trăit niște oameni 72 de zile fără provizii în Anzi. Dar aici discuția e despre confort, calitate și termen lung. Și despre a cumpăra chibzuit, mai ales că, mai nou, la mine nu se mai traduc banii în câtă înghețată aș putea cumpăra (cred că nu mai am 5 ani, yey!), ci în vacanțe cu familia și rate la bancă. Greșesc?