
Mai știți cum ne duceau la mare pentru aerosoli, când eram mici? Habar n-aveam ce-i ăla nebulizator, nici nu știam că există. Îți mai făcea mama o inhalație când erai bolnav-copt, de stăteai cocoșat deasupra unei oale cu apă fiartă, cu un prosop peste cap, până te lua amețeala sau te ardea și părul din nas. Deci vacanțele cu părinții la mare, că de la asta am pornit, când te trezeau cu noaptea-n cap, să mergi la aerosoli, vi le amintiți? Un pic după răsărit, de îți venea să ieși cu plapuma pe plajă, nu din cauză de modă, ci fiindcă făceai țurțuri de frig? Asta-i sănătate curată, îmi zicea mama, deși eu eram convinsă că sunt mari șanse să mor de la trezitul de dimineață și nu pricepeam cu ce am greșit de mă pedepsește în asemenea hal îngrozitor. Da, iubirea de somn nu e dobândită, cred că e înscrisă în ADN-ul meu din tată în fiu. Mă rog, fiică.
Continuare