Cum se vede Sibiul din papucii unei blonde. Un ghid cu multe fotografii (p)

Poate nu știați despre mine că am terminat liceul Brukenthal, fix ăla din centrul Sibiului. Da, liceul cu același nume al muzeului și-al baronului: Samuel von Brukenthal, vă rog să pronunțați Brukăăănthal, nu Brukeeenthal. E o nuanță de bun simț săsesc, la care orice sibian ține. De fiecare dată când vizitez un oraș mișto, cum ar fi Barcelona, de exemplu, și mă întreb oare cum o fi să locuiești acolo toată viața ta, îmi amintesc, stai, eu sunt din Sibiu! Că aici am fost la școală, ba liceul l-am făcut tot pe centru, cum ar veni. Prin locurile alea faine, pe care niciun turist nu le ratează când vine pe la noi. Și vin mulți, har Domnului, în ultima vreme, c-au crescut prețurile la cafea ca și când.

Drumul meu spre casă trecea prin parcul Cetății dacă voiam, pe la teatrul Radu Stanca dacă voiam, ba de foarte multe ori, drumul meu spre casă trecea prin Chill Out, o pivniță celebră a vremii, colegii mei știu de ce. Deși, dacă ați ști unde stau în Sibiu și unde era Chill Out ăsta, ați înțelege că a trece pe-acolo în drum spre casa mea e ca și când ai spune că treci de la București spre Constanța, prin Brașov.

Probabil de Sibiu m-am bucurat cel mai tare fix atunci, dintr-a noua până-ntr-a doișpea. Când totul era atât de aproape, încât alergam în pauze dintr-un liceu în altul (odată mi-am luat și o pungă cu apă-n cap în Lazăr, era forma elevilor mai mari de a le ura bun venit bobocilor și …am nimerit greșit. Ei însă au nimerit la fix.). Când urmăream băieții prin ganguri și pe la colțuri (prietenele mele, desigur, eu n-am fost niciodată atât de disperată :P) Când ieșeam la fumat cu fumătorii, deși eu n-am pus niciodată gura pe țigară (îmi plăcea doar mirosul de ”și eu sunt cool”), când mă îndrăgosteam în fiecare toamnă de mereu alt dobitoc (Doamne, nu știu cum am putut fi atât de talentată, era evident că toamna nu e anotimpul meu norocos!). A fost un pic mai greu în ultimul an, fiindcă toată zona era un șantier oribil (să urmărim băieții, în rest n-am fost afectați), învățam română pe ritm de buldozer agitat să termine săpăturile până în 2007, când venea cultura peste noi. Au terminat și ei, am terminat și noi, iar de fiecare dată mă întorc cu mare plăcere pe străzile alea, prin locurile acelea, care încă-și păstrează un miros. De tinerețe, de aventură, de inimă frântă sau de iubiri întâmplătoare.

Permiteți-mi să vă invit într-un ghid și-o istorie personală, care-ar putea fi a oricărei blonde crescute la Sibiu.

gangul secret care făcea legătura liceenilor cu pivnițele din Piața Mică, a fetelor cu băieții, toate platonice, desigur. 😛

curtea liceului meu, comună cu cea a Bisericii Evanghelice

în pauze, stăteam la geamul ăla din mijloc, de deasupra plăcuței cu numele liceului și supravegheam tot ce mișcă-n front.

via GIPHY

Toate hăineturile, gențile, machiajul și părul sunt de la blondă de-acasă, pantofii și cizmele sunt de la Rizzoli. (Sibienii cunosc acest magazin ca fostul Donna, de pe Calea Dumbrăvii. E un brand renumit la noi în oraș, pentru calitate). Toată încălțămintea (cizmele și pantofii) din aceste poze și din magazin este din piele, cizmele au o căptușală fină, la fix pentru zilele cele geroase, când îți crapă telefonul de frig. Am ales 4 stiluri diferite, tocmai pentru a proba și a mă plimba cu cât mai multe feluri de papuci și cizme. Sunt atât de comode, încât, după ședința foto, ne-am dus imediat să mâncăm, iar eu nici nu m-am mai schimbat de pe tocuri, am rămas așa până seara, târziu.

Rizzoli e un brand italian, însă producătorul e român. Prețurile sunt chiar decente, nu trebuie să-ți vinzi un rinichi iarna asta, pentru niște cizme comode, de calitate. De exemplu, ochiul dumneavoastră de vultur cunoscător, cât zice că ar fi prețul cizmelor maro, din pozele de mai sus, 7-800 lei?

Puteți vedea aici cât costă ele, tenișii pe care îi port –aici, pantofii kaki și cizmele cu toc. Există magazine fizice în Sibiu, București, Craiova, Cluj și Brașov, însă magazinul online ajunge peste tot. Iar transportul e gratuit.

Pozele sunt făcute de Lavinia Danciu, care m-a uimit și cucerit în nici 2 ore de pozat. M-a făcut să îmi placă mai mult de mine.