Păstrez aici câteva texte postate direct pe facebook. Ca să știți. Aici e casa mea, aici nu depind de nicio platformă să păstrez ce am valoros: niște cuvinte aranjate în momente și simțiri.
Te bucuri de primele linguri, dupa care incepi s-o apreciezi cand vezi fundul galetii. Ultimele inghitituri au parca iar gust si simti ca mai vrei.
Eu nu zic decat “Te cred.” Zici ca am un retard mintal avansat, blocat pe aceste doua cuvinte: “Te cred.”
1. Amânările: ”Începem de mâine”Exemplu: De mâine, gata. Gata cu mâncat prostii, nu mai pun gura pe ciocolată. De mâine, nu mai mănânc după ora 6. Și dacă tot am așa un plan bun pentru viitor, ia să-mi bat joc de mine astăzi.
Glennon Doyle povestește în prima ei carte despre o seară, când era internată la psihiatrie cu o bulimie scăpată de sub control, posibil și dependență de alcool. Dacă țin bine minte, avea 14 ani. Nu învăț pe de rost pasaje din cărți, dar ăsta a rămas cu mine:
Viața nu mai e cum a fost și fiecare se străduiește să facă pace cu timpul după puteri. Fiindcă el trece fără să ne întrebe ce părere avem, cât de mult ne doare ce pierdem sau cât ne dorim ce urmează să câștigăm. Pentru că viața mereu e așa. Îți ia și îți dă.
Le văd în parc, le văd când ies de la școală. Fete care-și târăsc pantalonii de parcă nici nu le pasă. Felul în care le stă fundul bombat și genunchii subțiri prin contrast cu evazatul.
