Fetele în blugi evazați mă fac să mă simt ca-n liceu și nu-mi vine să cred că-s doamna cu copiii

Le văd în parc, le văd când ies de la școală. Fete care-și târăsc pantalonii de parcă nici nu le pasă. Felul în care le stă fundul bombat și genunchii subțiri prin contrast cu evazatul.

Când a venit moda pe vremea noastră, eram în clasa a 6-a. Apăruseră blugii Lotus, iar cea mai mare problemă era că nu-i umpleam nici să mă lași în frigider o săptămână. Cea mai mică mărime era 25, dar eu eram atât de slabă încât arătam în ei ca un umeraș cu plete. Dacă sânii mari au intrat la modă abia printr-a noua, de coapse generoase aș fi avut nevoie cu trei ani mai devreme.

Ieri am fost în parc cu copiii, era soare și așa o atmosferă de tinerețe. Pentru o clipă m-am simțit una dintre fete, apoi era Victor să cadă în cap de pe un leagăn și mi-a amintit rapid că sunt tanti cu copiii.

Purtam niște pantaloni stil morcov, despre care aș fi jurat acum douăjde ani că doar babele poartă. Acum mi se par eleganți, nu cred că voi abandona prea curând stilul.

Eram înfofolită bine, aș fi putut câștiga detașat premiul pentru cea mai defectă încălzire personală. Geacă de iarnă cu puf de gâscă, fular la gât, nu mi-a fost prea cald nicio secundă. Bine, hai. Era eșarfă.

La 15 ani, nu ieșeam în public cu căciulă nici când era frig de ți se lipeau nările și ți se făcea părul țurțuri. Acum e aprilie și o cam iau la mine chiar dacă e doar să fie. Nu poți ști pe unde te apucă vântul!

Am probat și eu niște blugi evazați, prieteni. Parcă nu le-a venit încă timpul. O să fie de muncă să-i integrez în noua mirună cu doi copii de mână. Fiindcă așa înghețată și bătrână, mult mai des decât o făcea în liceu ori școală, gura ei cântă și oasele-i dansează.