Beauty day. Din păcate, doar ce e musai de rezolvat pe la saloane, deci plăcerea aia de a sta toată ziua în halat cu masca pe faţă şi bătăturile în apă caldă a lipsit. Dar tot a fost răsfăţ. Aş mai fi putut sta încă 3 ceasuri pe lângă cele 2 ca să-şi plimbe omul ăla măinile prin podoaba mea capilară. M-am speriat un pic de zgomotul foehnului, dar am adormit la loc…
Oricum, ce ţi-e dat să auzi într-o şedintă la coafor e porţie de stupiditate numa’ bună să-ţi ajungă toată viaţa.
Exprimându-mi dorinţa legată de dobândirea unui bronz pe figură, talentatul tânăr care meşterea în părul meu m-a informat uşor ironic despre minunata invenţie a solarului. Iar eu urma să mă minunez de inconştienţa oamenilor.
Mi-a mai zis că sunt mulţi care folosesc şi n-au păţit nimic. Că şi prietena lui merge. Şi nici ea n-are nimic. Nimic în cap, aş zice eu, dar mă abţin. De fapt, nici nu are rost să mă agit, cert e că atunci când păţeşti…boala aia najpa de mori încet şi sigur, de obicei în suferinţe crunte… tot n-ai cum şti de unde ţi se trage. Ideea e că nici când ieşi la -20grade Celsius cu şalele goale, de bagi încălzirea globală în oasele oricărui privitor deţinător de XY, nu răceşti în secunda doi, ci după o săptămână. Că bine ar fi să ţi se întâmple nenorocirea imediat, poate aşa te-ai prinde unde e greşeala şi ai scuti o grămadă de morală părintească.
Tot aşa şi cu solarul. Nu mori mintenaş după săvârşirea păcatului. Sau a prostiei.
I-am spus o poveste despre raze UVA şi UVB, cum cele UVA sunt nocive, căci penetrează 80% din grosimea dermului, în timp ce UVB doar 20%. Cum toate solarele pământului conţin numai UVA evident, pentru a nu trebui silite domniţele consumatoare să se mute cu toată şandramaua în solar. Că bronzul ăla sănătos cu UVB ar lua mai mult de 10 minute pentru obţinerea imaginii de pui prăjit la rotisor.
Am mai bolborosit eu ceva de lungimi de undă şi indicaţii terapeutice, dar tânărul era mult prea absorbit de imaginea sa în oglindă şi peisajul trecătorilor pentru a mai acorda ceva atenţie clientului. (nu bag nici o vină talentelor lui de profesionist, îşi face bine treaba, că pune suflet, doar că suferă de un uşor deficit de atenţie)
Şi după ce a scăpat o şuviţă cu precizie de invidiat direct în guriţa mea dojenitoare, mi-a închis entuziasmul vorbind despre inconştiente care vin 10 min la solar, dau o tură prin mall vreo 2 ceasuri, după care mai vin 10 min. Şi că , poate nu ştiam, dar doctorii ăia ai mei deştepţi trimit persoane la solar ca să se facă bine. Iar eu aproape să mă stric la cap de la poluarea fonică, mult peste normele europene.
Trist e că, se poate la faza cu medicii care indică solar, să aibă dreptate. Într-adevăr, există afecţiuni dermatologice care se ameliorează sub acţiunea UV. Dar ce, din nou nu era atent să asculte, e că pentru asemenea cazuri există aparatură medicală, special concepută cu unde UVB cu o anumită lungime, demonstrată ştiinţific -fără riscuri.
Medicii ăia care nici măcar nu-s “ai mei” n-au nici un fel de interes să ducă o campanie anti-solare. Pentru că nu primesc nici o sponsorizare de la domnul Soare, mândră stea printre ai săi. În schimb, producătorii de solare şi saloanele deţinătoare au multe de căştigat. Şi aş închide un cerc vicios…că uite-aşa nivelul de trai al dermatologilor creşte direct proporţional cu numărul pacienţilor. Numa’ să nu dea ortu popii toţi deodată -pacienţii- că au boxat-o şi ăştia cu medicina lor cu tot.
Altă inepţie auzită venea de la o copiluţă de cls a 12a, de prin ceva cătun din jurul Sibiului, ajunsă şi ea la oraş , la mare salon de fiţă să-şi tragă freză nouă.
Cică nu e corect ca femeile de serviciu să fie aşa prost plătite în comparaţie cu directorii şi profesorii universitari. Că doar la toţi ne place curăţenia, ce importantă e ea!
Şi am lăsat-o tâmpită de uimire când i-am explicat că e normal să existe nişte criterii pe lumea asta -nu că aş avea ceva cu femeile de serviciu, Doamne fereşte, ba chiar cele din cămin sunt nişte drăguţe- că profu ăla universitar poate oricând executa o treabă cu mătura, dar invers cam nu prea merge…
Mă privea uşor nedumerită, aşa că am simţit necesitatea unei extensii a explicaţiei. Am întrebat: te-ai lăsa operată de o femeie de serviciu? în timp ce chirurgul bălăngăne mopul prin sala de aşteptare.
A rămas căzută pe gânduri, iar eu era să cad în freza cea nouă de uimire că astfel de discuţii îşi mai au rostul în secolul 21, la început de mileniu 3. În fostă capitală europeană, între două domnişoare cu pretenţii. Eu credeam că la coafor se vorbeşte de Andree Marin, Raice şi Esce, despre cine cu cine şi care pe unde. Nu despre table ale înmulţirii. Cu alea ştiute, se presupune că termini clasa a 2a.
