La final, mă usturau palmele de cât am aplaudat. Cu multă Alegria, la Cirque du Soleil în Londra. Habar n-am când au trecut cele 2 ore jumătate de spectacol, aproape c-am uitat şi să respir. Am văzut de multe ori clipurile pe youtube, cu reluări şi piele de găină de fiecare dată, însă sentimentul ăla de a te afla chiar acolo, în faţa lor e mult, mult peste bucuria pe care o ai de acasă.
Fără efecte speciale, fără montaje şi în direct. Secretul? Probabil mult mai multă muncă şi disciplină decât ne imaginăm.
Ştiţi, senzaţia spectatorului e ca atunci când duci ceva greu-greu de tot şi dintr-o dată îi dai drumul, libertatea aia, uşurarea aia. Doar că de multe ori, una după alta, cam de câte ori se dau ăia peste cap pe scenă ori fac giumbuşlucurile cele supraomeneşti. Da, bucuria se transmite de la distanţă. Doar privind actul artistic, faci parte din emoţia acrobatului. Parcă eşti acolo şi-ţi creşte ritmul cardiac de zici că tu eşti cocoţat pe bârnă.
Cirque du Soleil e unul dintre cele mai renumite circuri din lume. De origine canadiană, circul se mândreşte cu două chestii: că nu are numere cu animale, ci doar nişte acrobaţi foarte talentaţi şi harnici şi cu măsurile excepţionale de siguranţă pentru echipă (în 5 ani de activitate, la circ au fost mai puţine accidente decât la orele de sport de la şcoală, conform American Journal of Sports Medicine). Noi ne luaserăm biletele de prin aprilie-mai, iar acum vreo lună s-a întâmplat tragedia cu Sarah Guyard-Guillot, acrobata care a murit după o căzătură groaznică. Ancheta e în desfăşurare. Cică femeia ar fi trebuit să fie prinsă în ceva, care ceva nu era, şi uite-aşa s-a-ntâmplat nenorocirea.
Deci vă daţi seama că n-am mai ştiut nici dacă spectacolul nostru se ţine, dacă mai mergem, ce facem. Mai ales că site-ul de unde am luat biletele ni le-a trimis cu mai puţin de o săptămână înainte.
Şi ca să vedeţi cum e şi soarta asta, wikipedia scrie despre Alegria (aşa se numeşte spectacolul), că unul dintre creatorii temei a explicat: ‘ Alegría! Alegría! Alegría!’ It’s Spanish for ‘Joy! Joy! Joy!’ Where I come from (Italy), it’s what you say when you’re in pain. It means life goes on.” [Alegria în spaniolă înseamnă Bucurie! Bucurie! Bucurie! Acolo de unde vin eu -Italia- asta spui când suferi. Înseamnă că viaţa merge mai departe.]
Sunt curioasă ce mănâncă oamenii ăştia. Nu că dacă n-aş mânca aşa ca mine, aş putea sări ca ei. Dar tot mă întreb… şi ce e-n mintea lor atunci când se dau peste cap. Şi atunci când zboară. Mai ales când zboară. A fost emoţie în spectacolul ăsta cum eu una nu am mai văzut. Am şi râs ca proştii la glumele clovnilor, care au reuşit să se transmită tuturor celor prezenţi, indiferent de limba pe care-o vorbeau, doar râsul e universal. Şi ştim cu toţii că e mult mai greu să faci un om să râdă decât să plângă. Iar oamenii ăştia erau ca un fel de Tom şi Jerry, în sensul de fără dialog, ci doar onomatopee. Şi multă voie bună.
La final, am încercat să facem un top al numerelor care ne-au impresionat. E imposibil. Dar mai bine mergeţi şi dumneavoastră de-i vedeţi, că-n septembrie vine Alegria cu Cirque du Soleil la Bucureşti. Şi mai schimbăm impresii după aia.
p.s. Acesta nu este un circ numai pentru copii şi atenţie că s-ar putea să le aprindă mai tare dragul de gimnastică decât interesul pentru net.
*Biletele sunt disponibile în Orange shop şi online, pe www.cirquedusoleil.com/alegria şi pe www.eventim.ro.
