foto: Unsplash
Vi le dau așa, deși am multe povești de la căutările de case, ceva cu care ne-am ocupat după ce ne-am întors în București, la un moment dat. Între timp ne-am resemnat, dar asta e din topul best of all times. Nu mă pot hotărî dacă ia locul 1 sau 2, sunt prea grozave aceste întâmplări. Aș putea scrie o carte cu agenți imobiliari 🙂
Săptămâna asta, mi-a zis bunica pe un ton sută la sută uimit: ”Nu-mi vine să cred că te văd făcând asta!” Strângeam trei farfurii una peste alta.
La mine, ăsta e anul Intuiției. Cel în care mi-am propus să conduc cu stomacul (deși m-a dus cam des la înghețată în ultima vreme, dar o fi vremea de vină) și cu ochii închiși. E mișto anul ăsta, la prima vedere; mai complicat e când te trezești și îți dai seama că nu mai ai douăzeci de ani, că ești aproape o doamnă în toată firea, chiar dacă taximetriștii încă te cred nemăritată deloc.
Vă povestesc despre el, că nu sunt sigură că ați văzut unul în viața reală. Dar dacă îl aveți deja acasă, vă cred pe cuvânt și vă permit, în comentarii, să ne fluturați un pic de perfecțiune pe la nasurile noastre nepudrate de prea mult.
O să vă spun un secret. Am zile întregi în care-s convinsă că-s un pic de bipolar pe ici pe colo, prin punctele esențiale. Pentru că e cea mai rațională scuză pe care mi-o pot găsi.
Și femeile se uită la fotbal. Știu nume de fotbaliști, echipe și reguli, au emoții, deși nu chiar șervețele când nu joacă preferații lor în ziua aia. Și femeile mănâncă popcorn și beau bere, să știți.
