Săptămâna asta, mi-a zis bunica pe un ton sută la sută uimit: ”Nu-mi vine să cred că te văd făcând asta!” Strângeam trei farfurii una peste alta.
Nu am crescut într-o familie cu mulți copii, ba chiar într-una cu un singur copil, în care acesta, copilul, era centrul universului. Asta însemna, practic, că nu avea decât drepturi, zero responsabilități. Că nu a fost văzut strângând nicio farfurie, aspirând vreun covor, doar spălându-se pe dinți. Dacă a fost bine sau rău, nu aș putea decide, (deși e bine să te speli pe dinți), fiindcă ați zice că-s subiectivă.
Fiindcă m-am trezit dintr-o dată, cu foarte multe pe cap. Mă simt ca un acrobat la circ, un din ăla care aruncă bile în aer și jonglează cu ele în timp ce se dă peste cap. Și își mai tot adaugă câte o bilă, deși eu momentan am un singur copil, niciun câine, nicio mâță. Asta mi-ar mai lipsi!
Mi se pare că societatea e un pic nedreaptă. În sensul că a dat femeii egalitate de șansă, dreptul la vot și un job de la 9 la 5 plus alte bullshit-uri din aceeași câmpie lexicală, dar a uitat să îi ia din responsabilități. Femeia e această echipă de fotbal care trebuie să câștige campionatul în fiecare zi, dar în care ea asigură și apărarea și șuturile cele mai importante, în care ea încasează golurile și împacă tantrumurile, în care ea revine în poziție de atac atunci când cineva îi pune familia în pericol. Iar atunci când ea pleacă (nu în concediu, ci la job), echipa trebuie să joace în continuare, copiii trebuie să aibă ce mânca, tricouri și șosete curate.
Arătați-mi mie câți bărbați știu ce este în frigiderul din bucătărie. Versus câți întreabă ”ce avem de mâncare”. Păi nu știu, e oare frigiderul în coloana femeilor de responsabilități?
Pe tați aproape niciodată nu i-a interesat ce a mâncat copilul. Ce a mâncat mamă-sa nu mai zic, ea oricum pare să se descurce.
Știți, eu însămi, așa fată cum sunt, am crescut cu impresia că poveștile despre mâncare sunt cea mai sigură cale cretină de a-ți irosi respirația. Fiindcă mâncare tot timpul ERA și aveam această certitudine și vorbă: că n-om muri de foame. Până am trecut eu la butoane și impresia nițel s-a schimbat.
Arătați-mi mie câți bărbați au inițiativa să facă curățenie. Versus câți întreabă ”unde le-or fi chiloții curați”.
Uitându-mă în spate, sunt sigură că am fost crescută ca un băiat. Fără să fac nimic. Doar că viața mi-a pregătit o surpriză și m-am trezit în fruntea unei întregi echipe de fotbal, jonglând cu destul de multe farfurii. Și, deși uneori mi se pare nedrept că nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fiu femeie, am multe zile bune în care reușesc să nu sparg nimic.
Când eram mai mică, mi se părea un mit de o tristețe rară asta că bărbații fac mai multă performanță decât femeile, eu însămi fiind mai isteață și descurcăreață decât mulți băieți de vârsta mea. Mai târziu, am înțeles de ce explicația e simplă. Atunci când mintea ta e ocupată cu liste de cumpărături și meniuri săptămânale, cu felul în care îți poți optimiza drumul până la bucătărie și că, dacă în mâna stângă ai luat cana uscată de cafea, în mâna dreaptă poți duce broșura de pizza, pe una să o pui în mașina de spălat și pe cealaltă la gunoi, o, ba da, toate lucrurile astea minore și cretine ocupă timp în capul tău.
Cunosc femei care nu au niciun ajutor, nici de la soț, nici de la bonă, de bunici nu mai zic. Și care au planuri clare pentru diverse scenarii de viață. Au planul pentru mergem la spital cu unul dintre copii. Planul pentru când cineva răcește. Au relații apropiate cu toți vecinii de pe scară, în caz de Doamne ferește. Și mâncare la congelator pentru zile negre, în care mama, dintr-un motiv sau altul, nu poate presta. Au numere de telefon pe frigider și copii care știu suna la salvare.
Și cunosc bărbați care au o rezolvare fantastică la orice problemă ar apărea: nevasta.
Fiindcă o femeie se pricepe mult mai bine să conducă o echipă de fotbal în timp ce face jonglerii și pe asta orice soț în toate mințile o știe.
Și, ca să nu ziceți că doar expun problema fără să propun o rezolvare, iată. Sunteți bineveniți să completaț cu tot ce vă doriți:
Viața de familie ar fi mai frumoasă dacă femeile:
(încep cu obligațiile lor, că așa-i tradițional)
- și-ar formula mai direct așteptările. În loc de ”doar eu duc coșul de gunoi”, ”du tu gunoiul la ghenă, te rog”.
- dacă i-ar critica mai puțin pe bărbați, dacă i-ar cicăli mai rar. Da, cred că multe suferim de această boală.
- dacă ar avea mai mare încredere în bărbați: că pot supraveghea 2 ceasuri copiii, că îi pot hrăni, că se știu juca. Că au și ei un fel de a face lucrurile, care chiar dacă nu e identic cu al nostru, femeiesc, poate nici la fel de eficient sau rapid, e totuși un fel de a face lucrurile. Nu totul trebuie să se întâmple cum vrem noi.
- dacă nu ar mai avea așteptări. Bărbații nu citesc gânduri, e pur și simplu o genă care pe ei i-a sărit.
- dacă ar avea mai puține fixuri: chiar nu se întâmplă nimic dacă săptămâna asta, în loc să frecați buda, mergeți în parc.
- dacă ar fi mai puțin mamele bărbaților lor și mai mult partenerele acestora. Da, toți bărbații sunt niște copii, însă nici șanse de a crește nu or să aibă dacă mereu îi duce de mânuță cineva. Și le strânge șosetele murdare.
- dacă ar tăcea mai des. Am auzit că bărbații apreciază asta.
- dacă le-ar durea capul mai rar. Am auzit că multe doamne ar suferi și de așa ceva.
- dacă n-ar mai fi atât de importantă ordinea de pe canapea, ci ce poți face peste hainele împrăștiate 😉 s-ar putea să nu te mai doară capul, vreau să zic.
Viața de familie ar fi mai frumoasă dacă bărbații:
- ar fi mai atenți la lucrurile astea neimportante: niște firimituri căzute pe jos fix după ce a fost dat cu aspiratorul, niște șosete murdare nepuse la loc, un gunoi netransportat la ghenă, un capac de wc și alte clișee din astea idioate, pentru care nu merită să te cerți
- ar încerca să citească gândurile totuși, e un exercițiu foarte interesant. Știm că nu sunteți capabili, dar e teribil de distractiv să vedem că vă doriți
- ar oferi timp în loc de cadouri: 2 ore la masaj, o sesiune la coafor, un shopping la mall, o carte bună. Mamele sunt ”de gardă” 100% din timp, deci ce mi-s două ore pe lângă ”mereu”.
- dacă ar avea mai des și alte inițiative în afara celor legate de cum să scapi de durerea de cap.
- dacă ar fi mai buni ascultători. Știm că aveți un sistem de stand by, în care intrați de câte ori aveți impresia că știți ce urmează să auziți. Doar că uneori nu e despre ce spunem, ci despre să spunem. Adesea, cel mai mult contează senzația să fii auzit.
- dacă ar observa fără să le desenezi. Că ai o zi proastă și că n-ar trebui să o ia personal. Că ai nevoie să preia copiii, fiindcă așa e într-o echipă când unul e down. Că nu vrei neapărat să faci sex, ci doar să te îmbrățișeze.
- dacă ar accepta că nu se pricep la toate. Viața de familie nu e un concurs: cine face mai mult copiii să râdă, cine conduce mașina mai bine sau cine se orientează mai ușor. Uneori, e mai bine să chemi electricianul să schimbe o siguranță.
- dacă n-ar mai folosi job-ul drept scuză că ”sunt obosiți”. Nu zicem că nu sunt, că nu lucrează mult, job-uri supersolicitante, cu oameni în subordine și alte salarii care de ei depind. Zicem doar să bea o cafea și să le treacă. Acasă îi vrem soți și tați, nu mari directori cu cravată.
- iar, dacă le e greu, să spună. Destăinuirile între parteneri dau o apropiere fenomenală, mai ales atunci când vin din partea domnilor bărbați, niște ființe tăcute prin definiție, când vine vorba despre emoțiile lor. Dacă nu vorbiți, nu înseamnă că nu simțiți. Dacă ignorați, nu înseamnă că nu se întâmplă. Și fix cum ziceam mai sus, nu orice problemă are ca scop găsirea unei rezolvări. De cele mai multe ori, te eliberezi și numai să zici. Probați și-o să vă întoarceți să îmi mulțumiți.
- nu vă tratați soția ca pe un dat din oficiu. Nu vă culcați pe o ureche și nici cu alte femei, nu credeți că, dacă are copii și bărbat, misiunea voastră s-a încheiat. Fiți iubitul ei în continuare. Fiți partenerul de care această femeie s-ar putea reîndrăgosti în orice moment. A lua pe cineva de soț e o decizie pe care o iei o dată-n viață. A rămâne lângă acel cineva e o decizie pe care o iei fiecare zi.
- Faceți duș în mod regulat și pe toate părțile.
- Spălați-vă pe dinți.
- Și întrebați-o dacă preferă să vă și bărbieriți 😉
Melania
Superb articolul, mi-am propus să-l citesc din nou peste ceva ani😉 Acum e prea devreme. Eşti super Miruna! Uneori e nevoie să zică cineva lucrurilor pe nume ♡
Miruna
Trimiteți toți bărbații la mine, fac eu din ei om :)))) glumesc. Or să mă urască și mai mulți :p.
Adelina
Buna. Vreau sa fiu/fim exceptia care confirma regula.Soțul meu a preluat concediul de crestere copil si cu tot ce presupune asta (strans 3 farfurii deodata, plimbat caine si cel mai complicat diversificarea)cand fata noastra avea 8 luni. Acum are 1 an si 4 luni. Primul cuvânt al ei a fost tata, apoi Bubi (catelul), mama… poate in adolescență:)) . Ce vreau sa zic de fapt e ca se poate si asa.
Miruna
Despre soțul perfect a fost acum 3 articole.
Roxana
Pe bune?? Exista asa ceva? Sau aveai tu salariul mai mare?
Sa nu ma intelegi gresit, si al meu e tatal perfect,dar daca ii las singuri o zi, a doua zi am toate vasele de spalat. Si asta in conditiile in care mananca in oras😜. Nu avem microunde si nu incalzeste mancarea..
Adelina
Nu. Tot el are si acum venit mai mare desi ia indemnizația. Daaar… asa a fost conjunctura, eu sunt medic rezident si a trebuit să mă întorc la munca.
Roxana
Foarte tare! Felicitari sotului!😊
Claudia
Esti geniala, Miruna! Serios iti zic! Chiar asa e cum zici. Pacat ca nu ai scris mai devreme asta. Daca stiam cum e viata de familie cresteam pisici si cactusi.
Miruna
Hahahahha :)) asta sper ca e o gluma. Buna, nu zic altcva
Cristina
BIG Like 😊
Miruna
😜
Elena
Chiar a mers la fix articolul asta. Caci m am contrazis cu sotul meu azi cine sa se duca sa cumpere banane ptr budinca galustei. Tot eu m am dus pana la urma. Nu zic ca nu ma ajuta, dar pur si simplu are niste momente din astea in care mi vine sa l iau la bataie. Mi as dori sa stiu ce e in creierasul lui in acele momente. Cred cu tarie ca viata de familie ar fi mai frumoasa daca s ar respecta cele scrise de tine mai sus. O seara frumoasa!
Miruna
Poate a fost un moment, toti avem dreptul sa avem momente. Eu nu cred ca exista barbatul perfect, exista relatii care functioneaza si oameni care se potrivesc. Ca nici nu ti-ai luat barbat ca sa-l trimiti la alimentara.
Dar tot eu mai cred ca, intr-o relatie in care amandoi primesc, Primesc, da, nu numai unul primeste si celalalt ofera, ai momente in care iti vine sa-l bati, dupa care, in alt moment te topesti de iubire.
Roxana
Chiar ca asa e!!😕
Asta ma gandeam fix inainte sa imi intre mailul… ce sa gatesc maine? Ce cadouri sa cumpar pentru cei 3 prieteni la care voi merge zilele urmatoare. Sa nu uit sa sun mamica unei fetite,sa se intalneasca fetele, sa vad daca mai sunt camasi calcate,pentru ca maine e Sarbatoare mare!! Ma gandeam ca trebuie sa fac si o piata… iar pe ultimul loc, ca ar trebui sa ajung si eu la epilat sa nu devin o gorila draguta😊.
Si chiar am senzatia ca listele nu se termina niciodata.
Miruna
A, pai chiar nu se termina. Ma duc sa ma uit ce sarbatoare.
Roxana
Schimbarea la fata, parca..
Raluca
Consider ca am fi cu totii mai fericiti daca o casnicie /relatie ar fi privita ca o munca in echipa. Daca am fi franci unii cu ceilalti si am admite ca o familie implica o colaborare in primul rand. E o piesa de teatru foarte tare care vorbeste despre asumarea deciziei aducerii unui copil pe lume care spune cam asa: “anumiti oameni ar trebui sa isi verifice capacitatea de a iubi inainte de a deveni parinti”. ( nu fac referire la nicio persoana care citeste post-ul sau care l-a scris 🙂 Piesa asta superba pe mine m-a ajutat sa constientizez ca voi fi o mama buna cand va fi momentul. Dincolo de asta, o cunoastere de cel putin 50% a partenerului ar misca motoarele pentru viitor. Cat despre articol, femeile clar ar trebui sa nu-si mai atribuie rolul de Wonder Woman si sa respire. Pentru atunci cand iti iei putin timp si respiri, minunile chiar se intampla, casti ochii si vezi ca fericirea se afla in viata ta. Te imbratisez, blonda faina!
dia
Eu știu ca sunt excepția ce confirma regula și tu știi cât sunt eu de norocoasa ca al meu soț face 90% din treburile casnice😀Și ca gătitul e marele lui hobby și o face ca la carte😁Știu ca nu prea vezi situații din astea. Și așa “m-a ținut” de când ne-am căsătorit. Nu e soțul perfect, ca am stabilit ca nu exista așa ceva😀Dar e bine și e tatăl perfect, ceea ce îmi convine f mult
d
Eu sper sincer ca sotul tau citeste articolele astea si o ia ca pe un semnal de alarma. Oricat ar fi gluma si generalizatul de dragul scrisului, tu tot vii cu niste chestii care nu par a se imbunatati.
Stiu ca sotul tau are mari responsabilitati la munca, dar exact cum zici, acasa trebuie sa fie tata si partener!
Daca te intorci maine la cabinet full time, unde si tu ai avea raspundere, voi n-ati mai manca si n-ati mai pune sosetele in cos?
Nu le cere nimeni sa teasa covoare, come on, ci chestii elementare de alimentatie, curatenie basic… cum sa nu stii ce ai in frigider?!
mari
Da, unii soti nu stiu ce au prin frigider :))
Poate ma suparam la inceput, dar acum, dupa 16 ani, mi se pare amuzant. Pur si simplu stiu ca lui nu-i place deloc sa gateasca si sa fie interesat de mancare si asta e tot.
Uneori rateaza sa puna sosetele in cosul de rufe si iar le uita langa pat.
Nu-mi ghiceste gandurile :)))
etc. etc. etc.
Destui barbati au bile negre din astea :)), dar asta nu inseamna ca nu pot fi soti buni.
Nu trebuie sa ne cramponam de ideea ca unii soti fac de toate in casa (spalat, gatit, curat, ordine etc) si sa ne apuce depresia ca noi “n-am nimerit” bine.
Cel mai important e sa ne simtim iubite, ei sa-si ceara iertare cand iar au uitat sosetele langa pat :)) sau au facut iar cate o boroboata din asta la care femeile tin foarte mult, sa simtim ca ei ne sunt cei mai buni prieteni (ei sa ne fie confidenti, nu prietenele, e foarte important asta), sa ne dorim – reciproc – sa nu ne suparam unul pe altul, sa ne sprijinim unul pe altul.
Noi, femeile, tinem prea multe in noi, nu le spunem nimic sotilor, asteptam ca ei sa ne ghiceasca gandurile (“doar e evident!”), apoi, cand nu se mai poate, dam totul afara sub forma de cicaleala constanta.
Sotul meu nu face treburi casnice din proprie initiativa (aspirat, dus gunoiul, spalat vase sau cada, facut cumparaturi, dus gunoiul etc), dar e destul sa-l rog si le face pe toate – in momentul in care ii spun isi da seama ca eu iar fac prea multe si-i pare rau.
Cred ca nu trebuie sa le facem sotilor o lista si sa vedem cate lucruri negative bifam, fiecare sot e unic si se comporta diferit, important e ca la sfarsitul zilei sa simtim ca-l iubim si ca ne iubeste.
Madalina
Nu cred ca Miruna scrie pe blog in loc sa discute cu sotul ei. Hai sa nu mai luam lucrurile asa personal si dramatic. E blog, nu oracol sau jurnal.
m
După ani de zile de făcut tot în casa, mi-ar fi rușine , ca bărbat, sa cer, sa sugerez, chiar non verbal, sotiei ceva ce presupune munca. Oricum, la cum se prezintă lucrurile, e posibil sa ajung cu una la fel de independenta, deci și dacă nu mi-ar fi rușine, tot degeaba ar fi 🙂
Diana
Mai, eu nu am inteles niciodata masochismul asta al femeilor, de ce isi fac asta? Exista solutii, incepand de la greva (am facut eu in tinerete, n-aveam copil, pe sistemul nu faci tu, nu fac nici eu, ca doar nu m-ai luat de nevasta sa fiu menajera si bucatareasa), mai incolo cand inaintezi in varsta se presupune ca inaintezi si in venituri, exista femeie la curatenie, cumparaturi online, cu varianta draguta in care tu comanzi si el ridica de la punctul de livrare, slow cooker, multi cooker unde pui ingrediente si iese o mancare decenta sau livrare de mancare gatita, etc
Nu vad de ce trebuie sa te chinui. Pai asa nu mai bine stai singura? De ce sa slujesti un barbat?
Larisa
Stii sotul acela care duce gunoiul si are impresia ca a facut curatenie luna in toata casa? Eh, ala e al meu! Cu greu l-am “educat” sa puna in chiuveta vasele in care mananca, chiar daca nu le spala. Ideea e ca nici eu nu l-am incurajat foarte tare la inceput, dupa ce m-a asteptat cu cina de 2 ori si s-a obisnuit asa. Cand o sa vina bebe va fi foarte complicat…
Ioana
“Și fix cum ziceam mai sus, nu orice problemă are ca scop găsirea unei rezolvări. De cele mai multe ori, te eliberezi și numai să zici.”
Vai, eu am discuția asta des de tot și îi explic mereu treaba asta. Să știi că am mai tot citit și ține de felul în care sunt bărbații construiți, efectiv în momentul în care le prezinți o problemă, li se activează circuitele și începi să simți miros de creier încins, fiindcă ei caută soluția. Așa-s programați genetic cred. Al meu începe să vorbească, să caute, să explice, să rezolve, iar eu mă uit, zâmbesc și-i zic: ”Să știi că nu vreau să-mi dai o soluție. Știu soluția și nu-mi place, o s-o fac, dar nu-mi place, așa că simt nevoia să mă plâng la tine pe subiectul ăsta.”
Altfel, eu nu concep să dau cu aspiratorul fără să șterg praful, dar nu-l oblig să facă la fel atunci când face curat singur. Pentru că astfel, sâmbătă mi-am petrecut toată dimineața cu o prietenă la o cafea și când m-am întors, în casă era deja aspirat. Sigur, aveam praf pe televizor, dar probabil dacă l-aș fi bătut la cap, aș fi avut și praf pe TV, și firimituri și scame pe jos. Așa, totally worth it!
Om mai vedea cum merge peste niște ani, când poate nu vom mai fi doar noi doi 🙂
Cristina
Treburile casnice si frecusul traiului impreuna mi se par ca pot pune la incercare o relatie. Avem aceleasi principii, ne iubim, ne intelegem dar micile detalii ale vietii de zi cu zi ma omoara efectiv. Fara sa fiu vreo manica a curateniei nu pot pricepe cum te poti aseza linistit la tv in pat cu aceleasi haine cu care ai stat in metrou si la birou, cu 3 cesti murdare pe noptiera si o farfurie cu resturi de la cina lasata langa pat; un munte de haine murdare si curate la gramada pe un scaun si frimituri in pat; praf in toata camera si o clanta rupta de 1 an. Nu pot intelege si pace! nu ma deranjeaza atat de mult ca am ajuns menajera casei cat ca isi bate joc efectiv de munca mea si camera arata la fel dupa maxim 24 de ore.
Sunt superficiala, poate sunt, dar nu stiu cat mai rezista iubirea in felul asta.
Roxana
Asta e intr-adevar naspa! Nici eu nu sunt maniaca, desi imi place curatenia, nu suport cand sotul meu intra incaltat tocmai dupa ce am dat cu mopul. Ma abtin de la cicalit,dar il taxez . Si eu consider ca e un pic de respect la mijloc.
X-uleasca
Egalitatea de șanse și dreptul de vot sunt bullshit-uri? Sunt convinsă că Emily Davison și toate sufragetele din România ar fi încântate.
Și apoi. Tata are peste 70 de ani, dar de când mă știu a pus mâna în casă, la schimbat becuri, la meșterit la aspirat, la gătit, etc, chiar dacă a fost crescut pe palme, ca feciorul cel mic. Ambii mei părinți au lucrat, dar și-au împărțit și sarcinile. Dar trebuie să ai bun-simț pentru asta, dragoste pentru omul cu care ai ales să-ți împarți viața și respect.
”…crescută ca un băiat, fără să fac nimic…” Aici e problema multor mame de băieți, cărora le va da viața un șut în dos și două perechi de palme când n-or să mai găsească șosete curate și n-o să știe cum se plătesc facturile.
Eu sunt șocată că-n anul domnului 2018 încă se mai pune problema existenței soților care nu fac nimic prin casă. Și mă miră și mai mult faptul că actualele soții n-au observat chestia asta înainte de căsătorie. Poate să fie pruncul lui Brad Pitt făcut cu George Clooney, cu mintea lui Hawking și alte cele campioane, dacă nu strânge după el, lasă blidul murdar pe masă și pleacă, lasă paharul în sufragerie la TV etc, apoi du-te, tată.
d
Si eu as prefera sa fiu singura, decat sclava cuiva. De fapt, la mine asta era semnal sa termin rapid sau nici sa nu incep o relatie cu un mic trantor.
Mi-aduc aminte ca i-am gatit unuia, i-am dus si cafeaua la canapea, iar el nu s-a sinchisit sa duca nici macar un vas murdar inapoi in bucatarie.
Eu dau exclusiv vina pe parinti, exact asa cum zice Miruna, nici pe ea n-au pus-o la treaba, de aia a venit vremea sa ti se para mai usor un tratament de canal decat o oala cu sarmale de Craciun.
Stiu asta pt ca nici pe mine nu m-a lasat sa fac nimic (nu din rasfat, ci din obsesia ca nimeni altcineva nu face bine) si eram varza la 19 ani cand am plecat de acasa.
Doar ambitia m-a facut sa recuperez, sa nu mai aud cum voi muri de foame fara ajutor etc.
Daca esti implicat de mic in treburile casei, ti se pare normal sa iti strangi blidul, sa impaturesti haine, sa speli o cada dupa baie etc.
Si barbatii trebuie sa ia taurul de coarne si sa invete sa faca lucruri, nu trebuie protejati in continuare! Ce-ar fi noi sa stam cu negru sub unghii si neepilate, dar lasa, altfel suntem fete bune! Pai si sa-ti speli wc-ul tine tot de igiena.
In fine, nu solidarizez cu victimele in cazul asta 🙂
Macar sanatosi sa fim, daca de lene nu ducem lipsa.