Știți zilele alea când pui de-o ciorbă și scoți niște legume de curățat, bagi rufele în mașina de spălat, dar te apuci să faci și ordine-n dulap? Există o logică în ordinea asta, pe care orice femeie o înțelege mai bine decât orice bărbat:
La coadă la alimentară, nu prea era lume, așa că ajung să plătesc rapid.
Surprind mijlocul discuției între băiatul de la casă și alt tip, îmbrăcat mai important, cu o cască din aia în urechi. Tot angajat, dar ceva mai mult decât un simplu casier. Vorbeau despre referendum, evident. De fapt, despre gay.
Aș da trei slujbe la biserică și de pomană vreo cinci porci, că poate i-o trece bietului, că nu știe ce zice. Sau poate o mamă de bătaie, să fim mai eficienți. Ce tot atâta iubire necondiționată. Eu l-am făcut, eu îi spun cu cine să se f*tă. Pentru că orice părinte are acest drept.
Fiecare om caută chestii diferite la un restaurant: unii vor atmosferă, alții vor decor, unii servicii de calitate (adică, măcar să nu te enervezi), alții doar să mănânce și să plece. Dar sunt unele chestii care mă scot din sărite și mă întreb ce naiba caut eu în acest loc.