O să vă spun un secret. Am zile întregi în care-s convinsă că-s un pic de bipolar pe ici pe colo, prin punctele esențiale. Pentru că e cea mai rațională scuză pe care mi-o pot găsi.
Uneori umblu pe stradă și aș sări pe primul necunoscut doar ca să îi plâng în brațe până nu mai pot.
Alteori îmi vine să iau acasă pui de cățel abandonați, deși n-am curte și nici deparazitanți, dar sunt convinsă că aș găsi vreo cutie de carton la mine pe balcon.
Uneori îmi privesc băiatul și mi se pare atât de minunat să fiu mama lui, încât mă întreb dacă e legal să fii atât de fericit duminica, la prânz.
L-am întrebat ce e el, fetiță sau băiat.
Mi-a răspuns că el e Tudor, ceea ce e cât se poate de corect.
Alteori mă gândesc că sunt o ratată, că n-am și eu măcar o slujbă de om normal. C-ar trebui să mă maturizez odată.
Și știți, uneori mă iau niște fluturași, de îl întreb pe domnul soț în glumă: vrei să ne căsătorim?
Sau mi se pare că sunt atât de împrăștiată, cea mai zăpăcită persoană de pe pământ: niciodată nu strâng seara din bucătărie, deși în fiecare dimineață mă enervez când văd câte farfurii pot murdări 2 adulți și un copil de nici 3 ani. Mereu viața mea e contra-cronometru: returnez rochiile pe care le-am cumpărat să le probeze mama în ultimul ceas din a treizecea zi; pun lucruri bine și-apoi nu le mai găsesc, sar sub duș în ultimul minut, știu că mai aveam ceva de făcut, dar îmi amintesc abia când e prea târziu. Nu planific concediul, deși vara oricum vine fie dacă sunt pregătită, fie dacă nu. Nu cumpăr cadouri din timp, deși Crăciunul e mereu pe 25 decembrie. Înțelegeți ce zic?
Și, cu toate astea, dacă aș bea vin, mi-aș turna un pahar, mi-aș trage un cearșaf peste picioare și m-aș cuibări într-o pernă pufoasă de pe canapeaua la care visez, dintr-o sufragerie cu multă lumină și muzică-n surdină.
Știu că există undeva această canapea.
Și-aș aștepta.
Simt asta: că o să se întâmple multe lucruri bune. Să țineți minte. E cea mai distractivă parte din a ți se părea că ești un pic de bipolar.
Când vezi o fereastră și multă lumină.
Doar nu mă lăsați să mă apuc de vin.
foto Unsplash
Oana
Înțeleg perfect. Singura remarcă pe care o am e că lipsește un și mai. Lucruri și mai bune. 🤗
Seară faină!
Miruna
Foarte corectă remarca ta 😉
Gabriela F.
Doamne da😅că am nevoie!!!
In anumite locuri…prin punctele esențiale m.am simțit descrisă…mai puțin cu strânsul din bucătărie…am impresia uneori că sunt obsesiv compulsiva…dar amețită, împrăștiată , uitucă ( sotul meu zice că nu uit ce trebe 😅) …ioi…merg să cumpăr lapte și pâine…vin acasă cu un pulover, ochelari de soare la puiul de om și mâncare de pisica…și mă și enervez că ce are bărbatul cu mine când îi spun ce trebuie sa cumpere când vine acasă după gardă😅
Cred ca s.a duc vestea că am inceput sa uit că îmi spun colegii că ar trebui sa citesc un pic de pediatrie…uffff…mai 5 luni și gata binele…și când mă gândesc că uneori mi.a fost atât de greu…dar nu atât de greu încât să vreau să mă întorc la lucru…
S.a înțeles ceva din ce am vrut sa spun😅😂😧😊?
Pupici
Miruna
Ca nu stii sa cumperi lapte si ou? 😂
Gabriela F.
Paine!!! Oua nu cumpăr că le avem de la tara 😅că altfel cred că aș veni cu ele brioșe de la magazin 😅
Miruna
hahaha, am zis intenționat, great minds are zăpă the same.
Andreea D
Dau eu un pahar (două, trei) de sangria. Am început să mă pricep la făcut, mai puțin la băut. 😉
Miruna
Dar nu pe canapea. Gasim un alt loc. 😉
Gabriela F.
Am eu canapea…dacă rămâneți la canapea…😅intr.o sufragerie cu geamuri multe și muzică de la tra la la…dar daca veniți pun in surdina altceva decât elefantul Cici😅
Miruna
dar elefantul Cici ce-are, dragă? :))))
Gabriela F.
Nimic. Da’ tu ai vrut muzica in surdina…am crezut că preferi Chopin 😅
Ana
Si eu cred ca o sa se intample si mai multe lucruri bune :). Apropo de canapea, vineri imi va fi livrata o canapea care seamana cu cea din poza. O nuanta mai inchisa de galben si putin diferit modelul dar ma gandesc la ea exact cum ai descris tu.
Miruna
Fereastră ai? că vin!
Ana
Am si fereastra cat peretele prin care poti vedea copacii. Te astept !! 🙂
Simona Schwab
Cred ca toate ne regasim. Na! Un pic de validare ca nu e nimic in neregula cu tine. Pur si simplu, suntem oameni cu emotii si sentimente. E si lenea un sentiment??? 🙂 Ca, uneori, nici mie nu-mi vine sa strang din bucatarie. Ce mi-a ramas in cap din articol e ca faci lucrurile in ultima clipa fiindca si eu sunt asa. Asa am fost dintotdeauna. Am pierdut mai intai timpul cu diverse lucruri si abia cand eram pe ultima suta de metri am ingrasat porcul.
Miruna
Faza e că a mers. Că altfel n-am mai fi continuat niciuna, nici alta.
Cris
Hmmm, eu nu știu cum să scap de senzația aia de rău acut, iminent, prăvălit de după colț. Deja de ceva vreme. Poate trece, totuși :-))
Miruna
Nu știu dacă asta e o tehnică de-a alunga senzația aia. Dar nici una care să funcționeze nu știu. Citesc acum ”Demonul amiezii”, e o carte de vreo 3 kile, dar interesantă rău. O vrei? Ți-o trimit săptămâna asta.
Cris
Am comandat-o duminică, mâine ajunge. Sper să ajute, am citit niște recenzii care așa susțineau. Mulțumesc mult 😀
Miruna
Pentru mine, unele părți au fost plictisitoare, dar e foarte mișto all in all.
Gabriela F.
La cititul asta mă refeream!!! Ce faci că sa ai timp???
Miruna
Am fost o saptamana la Sibiu, asta nu e o explicatie 🙁
Luminita
Așișderea! Mai puțin bucătăria plină de vase dimineața, că locuim cu mama și odată se uită a batrână urât, încât toate vasele se mișcă trap-trap la locul lor! Ba și hainele se ascund în șifonier. Să nu mai zic de jucării! nici nu mai scot nasul din cutii!
Miruna
Aș dori detalii despre cum se spală vasele dintr-o privire. Că mă pricep la uitat urât.
Luminita
Numai privirea de mamaie supărată funcționează! Ți-o împrumut pe mamaia noastră, dacă vrei (nu garantez că nu mi-o trimiți înapoi a doua zi)!
Miruna
măcar din când în când mi-ar face bine :))
Diana Preda
Asta îmi amintește de “The hours” și unul din citatele mele preferate: “I remember one morning getting up at dawn, there was such a sense of possibility. You know, that feeling? And I remember thinking to myself: So, this is the beginning of happiness. This is where it starts. And of course there will always be more. It never occurred to me it wasn’t the beginning. It was happiness. It was the moment. Right then.”
Miruna
The definition of bipolar and story of my life. I’m either the happiest woman on Earth, or the most miserable human still breathing.
Ioana Marinescu
Ai scris de mine, nu? :-D. Hai, mai ca suntem bine. Pai ce, nu e nevoie si de oameni ca noi, sa fie lumea asta colorata? 😉
Miruna
Cam răspândită boala asta 😛