Vorbeam de curând cu cineva care se plângea că ai săi copii sunt prea emotivi. Seamănă cu nevastă-mea, mi-a zis. Una-două, pișă ochii. Nu e normal așa ceva.
Categoria: flori cu mâner (Pagina 8 din 33)
Mergi cu copilul la restaurant, e probată în zeci de localuri, mai de fițe și mai de puțin fițe, mai din București și mai puțin din Sibiu (că acolo ieșim mai mult în doi, în trei stăm prin curte :P), dar oricum.
Am mai spus povestea asta pe blog, dar se potrivește grozav și aici. Acasă, în Sibiu, am locuit dintotdeauna cu părinții mei la parter și bunicii din partea tatălui la etaj. Apartamente diferite, intrări separate.
Oameni care fac închisoare pentru alți oameni, Cuvânt care înseamnă ceva, trădare scoasă din discuție, alegeri asumate și justificate perfect. Familie care n-are legătură de sânge. Principii mai puternice decât niște piloni de beton.
Atunci când mama mi-a zis că își dorea băiat fiindcă viața băieților e mai ușoară, am zis bullshit. O femeie suferă mai mult, spunea. Are o viață mai grea, zicea. Iar eu credeam, în naivitatea celor câțiva ani de atunci, că se referă la durerile menstruale.
Sunt într-o cafenea din Dorobanți, țineți-vă bine. Dacă nu știți Bucureștiul, e una dintre cele mai fițoase zone de pe pământ. Dacă nu mă știți pe mine, sunt una dintre acele fete care frecventează mai mult cartierul Tineretului decât zona Dorobanți, iar asta nu pentru că nu aș fi fițoasă, ci pentru că în Tineretului locuiesc. Practic, e mult mai simplu.
