Unde vine apa îți faci barcă, nu casă pe pământ

Tot din cartea Aventurile noastre în căutare de casă în București, s-au întâmplat următoarele. 

Așezați-vă comod, țineți-vă de burtă, puteți lua și un pachet de șervețele, căci ceea ce urmează e întâi bine de tot de râs, apoi bine de tot de plâns.

Mergem la această casă cu curte frumoasă și trandafiri înfloriți în poza din anunț. Agenta, la telefon, mă avertizează că înăuntru locuiește un puști de 20 de ani, artist din fire, care fumează și dă petreceri și cântă la chitară. Când i-am zis că mie-mi plac artiștii, ea și-a dat seama că nu am înțeles metafora și mi-a explicat-o cu subiect și predicat. E mizerie mare, doamnă. Să nu vă speriați. 

Ei, dar cum să mă sperie pe mine niște praf neșters pe la pervaz, ohooo! Plus că eu nu merg acolo să-i măsor omului câte degete are praful său de pe mobilă, merg să mă uit la pereți, la curte, la astea.

Normal.

Ajungem acolo, pfff. Artisul mișto, nene. Un puști cu freza dată într-o parte, cu tricou la douăjde grade, cu voce groasă și ochi negri. E clar, de asta-mi plac mie artiștii.

Când intrăm în casă, înțeleg și mai bine metafora agentei de la telefon. Șosete murdare am mai văzut pe la oameni prin casă, dar aici urma să batem un nou record! Pânze de paianjen pe la colțuri ca aici n-am văzut în viața mea într-un spațiu locuit de o ființă umană. Brusc, puștiul cu voce de artist și chitară lângă pian mi-a topit inima și l-aș fi luat acasă nu ca să-i fac lucruri cu care soțul meu sigur nu ar fi fost de acord, ci ca să-i dau o supă caldă și-un prosop curat. Știam că părinții lui erau despărțiți, fiecare cu familia lui, iar el era prins la mijloc în povestea asta. Și-n multe pânze de care vă povesteam.

-Auziți, mi se pare mie sau podeaua e un pic în pantă? zice Horațiu la un moment dat.

Iar răspunsul proprietarului, fabulos:

-A, da, desigur. Poate nu știați, dar asta e o zonă care se inundă foarte des. Și fiindcă a fost construită de un arhitect foarte priceput, care s-a gândit la toate, casa a fost poziționată astfel și înclinată în așa fel, încât apa să fie direcționată afară din casă.

Oooookay… Stânga-mprejur…

Dacă sunteți curioși, nu, nu știam că e o zonă care se inundă des. Adică, și la noi în Tineretului se inundă de fiecare dată când plouă, dar nu știam că arhitecții ar fi trebuit să proiecteze blocurile strâmb.

Iar culmea la această casă a fost că podeaua era tot în pantă și LA MANSARDĂ.

Am plecat rapid de acolo, că aș fi întrebat:

Până unde se inundă totuși? Că zău dacă n-ai fi putut crede că ai vizitat fundul unui lac.

Articolul anterior

Învelitoare, Fram și ore de mate – pregătirea pentru școală, pe vremea mea (P)

Articolul următor

Mame, nu mai povestiți taților și lumii lucruri intime despre ai voștri copii!

16 Comentarii

  1. Androix

    Casa aceea era cumva in Colentina?

  2. Chisnenco Oana Mihaela

    Am ras cu lacrimi 😂

  3. Androix

    Dacă avea si o mica seră (in paragină, evident), e clar ca vorbim de aceeași casa! 🙂

  4. Alina

    Iti las numarul agentului nostru? 😛 pentru viitor, zic. 🙂

  5. Zita

    Sa inteleg ca va cautati casa? Am eu una de vanzare, nu cred ca ma mai intorc in Romania in urmatorii 10 ani asa ca nu are rost sa stea nelocuita. Daca te intereseaza, spune-mi. Nu am poze ca am plecat in viteza😊

  6. Și ce, Miruna, de când strica o barca la casa omului? :))

  7. Madalina

    Hey, Miruna! Noi ne cautam vecini 🙂 Ne-am luat o casa acum 2 ani si ne-am propus sa umplem strada cu oameni simpatici. Casele sunt P+1+M (210 mp), curtile suficiente cat sa ti se para prea mari cand tunzi gazonul, lumea e relaxata, copiii isi lasa bicicletele pe strada. Pretul este unul de ap cu 3 camere in Dr. Taberei 😉

    • Salut, noi am abandonat gandurile astea de o vreme, nu am mai cautat nimic, dar ti-am scris in privat. Descrierea ta suna f bine 🙂

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 85 queries in 0.175 s