Vopsitul sprâncenelor, un epic fail

Știți zilele alea când pui de-o ciorbă și scoți niște legume de curățat, bagi rufele în mașina de spălat, dar te apuci să faci și ordine-n dulap? Există o logică în ordinea asta, pe care orice femeie o înțelege mai bine decât orice bărbat:
Pornești ciorbă, până fierbe, mașina spală, doar că, dacă tot a venit frigul și e cam ultima tură de tricouri pe care le ai murdare în coș, ar fi o idee bună să faci transferul de haine groase de la păstrat, la purtat. Doar că, în operațiunea dulapul, mereu o să mai găsești câte ceva bun de băgat la spălat și, cum n-ai mașină din ăia modernă, în care mai poți arunca șoseta de care ai uitat, zici că schimbi ordinea activităților casnice din ziua respectivă. Ciorbă, dulap, mașina de spălat. N-o fi o lume, că oameni suntem, nu ne supărăm și înțelegem că, atunci când vine vorba de curățenia din casă, întâi trebuie să fie foarte rău și binele se lasă așteptat.

Ultima dată când m-am vopsit. Era una dintre aceste zile. Mental load se numește modern, deși nu e numai mental, e și cât se poate de fizic. Îmi pun vopseaua (singură, pentru că am ajuns la acest nivel înalt de descurcare. Nevoia te învață, rădăcinile n-așteaptă.) și mă gândesc să-mi pun și în sprâncene. Vopsitul sprâncenelor e ceva pentru care orice cosmeticiană te înjură, cică nici vorbă să pui pe ele vopsea pentru păr. Voi să nu faceți ca mine, care le vopsesc așa ilegal de ani de zile și n-au pățit nimic. Până-n ziua asta, cu vopsitul și mental load-ul.
Acum e momentul să spunem câteva cuvinte despre vopsitul sprâncenelor. Pentru neinițiați. Ca să-ți iasă bine, aplici vopseaua, zici un Tatăl nostru și o ștergi imediat. Că acționează rapid, nu e nevoie de mai mult de 30 de secunde.
Boooon.
Și-mi aplic eu vopseaua pe stânga, întotdeauna încep de aici. Apoi pe dreapta, iau un bețigaș de ureche și înlătur excesul, să nu mă trezesc cu un tatuaj cât mine de frumos. Nu sunt fan al sprâncenelor exagerate.
După care-mi zic că merg să beau un pahar cu apă, că n-ar trebui să dureze prea mult. Ajung în bucătărie, văd un ambalaj gol pe masă, îl pun la gunoi. Gunoiul e plin, așa că scot punga, o leg și o înlocuiesc. Apoi apa își cere drepturile, fac pipi. După pipi, mă spăl pe mâini, în timp ce Tudor trage de mine, vrea să ne jucăm. E dreptul lui, oricum a avut super răbdare până acum. Mă așez pe covor și respir. Am așa o senzație, ca și când am uitat ceva. Dacă aș fi plecat de-acasă, era senzația aia care te face să te întorci. Moment în care, poc! Ați auzit? Îmi pică fisa.
Sprâââncenele!!!!
Am fost sigură că nu le mai găsesc la locul lor; să zicem că în acest moment m-aș fi mulțumit și cu un tatuaj cinstit.
Asta e doar așa, dacă mă vedeți și vă mirați.

P.s. Vă dați seama că nici de ciorbă nu mi-a mai ars.

foto Unsplash