Am o prietena care si-a pierdut sotul intr-un mod fulgerator. Ea a supravietuit fara sa innebuneasca, fara sa bata copiii, fara nici macar sa tipe prea mult. N-a umblat dezlanata, n-a injurat pe strada, ci a facut, cumva, fata. E grozava tipa asta si mai are si intotdeauna adidasii curati. She rocks, cu alte cuvinte.
Intr-o zi, i-am spus ca o admir. Acum imi dau seama ca ar fi bine sa i-o spun mai des. Te admir enorm, daca citesti asta. Esti una dintre supergagicile pe care le cunosc.
Stiti ce mi-a raspuns?
-Da. Dar n-ar fi trebuit sa fie asa.

Continuare

Ați observat că trăim fiecare zi ca și când abia așteptăm să se termine? Ca și când abia așteptăm să culcăm copilul, să punem vasele la spălat, să terminăm serialul, să ajungem la ultima pagină din roman. Parcă abia așteptăm să vină seara, weekend-ul, de parcă viața ar fi despre final.

Continuare

Copilul tău se trezește noaptea? Al meu doarme blană de la 2 luni.

Soțul tău nu se implică? Al meu dă cu aspiratorul și face de mâncare în același timp!

Ce cură de slăbire ții? Am și eu nevoie, dar de una să mă îngraș.

Continuare

Cred că e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din lumea civilizată și din toată perioada cât am locuit în UK. Știu, ar fi trebuit să cunosc lucrurile astea mai devreme, dar niciodată era o variantă proastă și ea.

Continuare

Soțul meu, cu burta plină și somnul făcut, după una dintre multele mese copioase de zilele astea:
-Mai demult mergeam pe jos, domnule. Și-și mângâie părintește burta cu mâna dreaptă. (Nu e vreun burtos, dar chiar și un atletic ca el se resimte după atâta cozonac)
În Anglia nu aveam nici mașina, și după ce aveam, nu o folosea el 🙂 că eu aveam un motiv obiectiv: naveta.

Continuare