”Copilul tău nu mănâncă? Al meu bagă câte 3 sarmale!” (și alte lucruri pe care n-aș mai vrea să le văd în comunicare)

Copilul tău se trezește noaptea? Al meu doarme blană de la 2 luni.

Soțul tău nu se implică? Al meu dă cu aspiratorul și face de mâncare în același timp!

Ce cură de slăbire ții? Am și eu nevoie, dar de una să mă îngraș.

Bebelușul tău vrea doar în brațe? Pe-al meu l-am învățat independent de mic.

Ești fericită că ți-ai luat mărgele? Sunt groaznice, să vezi ce alergie faci.

Ți-ai vopsit părul? Vezi că o să-ți cadă.

Te-ai tuns? Moamă, cum vei regreta.

Ai divorțat? Poate mai există totuși o șansă.

Ești în depresie? Hai, că nu se moare din așa ceva.

Și lista ar putea continua.

Vă rog tare mult, haideți să fim mai blânzi în comunicare. Să trecem orice vorbă printr-un filtru de bun simț:

  • Mi-a cerut cineva părerea?
  • Ajută pe cineva ce vreau să zic?
  • Are sens să mut discuția, s-o fac despre mine?
  • Dacă experiența mea e așa, înseamnă că e o regulă? Se aplică și în cazul altora? Pot prevedea viitorul? (o să faci alergie, o să regreți, ce-i cu aceste amenințări?)
  • Dacă spun asta, oare se mai poate schimba ceva? (vezi cazul divorțului, tunsului, etc)

N-am știut nici eu întotdeauna să comunic cum trebuie. În scris e mai ușor, în vorbit e mai greu, că-i mai rapid, nu poți revizui cuvintele înainte să le scoți, știți. Nici acum nu-mi iese de fiecare dată. Adesea, însă, mă trezesc ștergând comentarii întregi, când îmi dau seama fie că nu am cu adevărat ceva valoros de zis, fie că nu e prea amabil ce zic. Cu vorbitul, mai am de muncit. Acolo, încă zboară porumbelul, dar mă străduiesc să-l prind măcar din zbor.

Vă dați seama că o mamă care se plânge că nu-i doarme copilul, că nu mănâncă, etc se simte rău. O ajută orice, numai să nu te apuci să numeri câte sarmale a dat gata alt copil, la micul dejun. Sau cât a dormit altul, neîntrerupt. Pe bune, who cares? Dacă ai nevoie să spui cuiva asta, găsește-ți o plantă, un prieten, un cățel.

Soțul tău nu se implică e preferata mea. Băi, nene, ați văzut cum sunt pe facebook numai neveste fericite? Sunt într-un singur grup pe facebook și am pe-aici câteva cititoare cu curajul de a spune adevărul. Nu e prima oară când scriu despre acest subiect. Faptul că Gigel nu e Bubulina Gospodina nu înseamnă nici că o să divorțezi, nici că îl urăști cu spume, nici că e un soț îngrozitor. Înseamnă că nu gătește. Sau că nu pune copiii la culcare. Sau că nu duce gunoiul. Astea-s lucruri punctuale, nu arată nici pe departe TOT ceea ce Gigel e. Plus că știți deja, sper, că ce tolerează o femeie bărbatului ei, alta n-ar tolera nici picată cu ceară. Și invers. Oamenii nu sunt trași la indigo. De asta, e incorect să ne punem propriile noastre tipare peste viața altcuiva. Cu atât mai puțin, să dăm sfaturi așa.

Știți, o tipă mi-a sugerat odată, cu subiect și predicat, să-i spun unei cunoștințe comune să divorțeze. Da, așa mi-a spus. Cică, de la mine altfel primește. Că bărbatu-său e un nenorocit care nu o merită, singura lui calitate fiind aia că e un tată bun. Mi s-a părut atât de deplasată discuția, încă îmi vine să-mi trag și acum o palmă, sperând că nu-i adevărat. WTF, în ce lume trăim?!

Uneori simți nevoia să povestești din propria ta experiență. Nu întotdeauna o faci ca să te dai mare, știu, uneori o faci doar ca fapt divers. Dar e bine să ții cont că ceea ce pentru tine nu e mare lucru, pe celălalt îl poate răni intens.

Nu prevesti viitorul. Mai ales când cineva e entuziasmat de ceva, prima regulă e ”lasă-l să fie”. Asta am învățat-o mai ales de la mama mea. Uneori o întrebam, de ce nu m-ai avertizat că se va întâmpla cutare? Și ea-mi răspundea că nu avea sigur-sigur cum să știe și că, de unele lucruri, e bine să te convingi pe pielea ta.

După ce-am născut, m-am întâlnit cu o amică, m-a admirat că, uau, ce bine arăt. ”Ai slăbit de la alăptat. Stai să vezi, când te oprești, câtă o să te faci.” Pe bune, țin minte vorbele ei și în ziua de astăzi. Știu că nu-s adevărate, pentru că nu toată lumea slăbește de la alăptat, nu toată lumea se îngrașă după aceste predicții astrale. Doar că viața mea ar fi continuat mai ușor fără, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

În general, cred că principiul cu care nu dai greș în comunicare e următorul:

(E drăguț să fii important, dar e mai important să fii drăguț.)

Și îmi cer scuze dacă, vreodată, ceva ce am scris aici v-a rănit.

Image by reneebigelow from Pixabay

Articolul anterior

Somnul întrerupt e ca o vază spartă și lipită: seamănă cu ce a fost, dar nu te-ajută la prea multe

Articolul următor

Nu trăi fiecare zi ca și când abia aștepți să bagi copiii în pat

28 Comentarii

  1. Violeta

    Bine zis👏

    1+
  2. Jorjet

    Pe mine m-a ranit tare(ma rog, poate e exagerat spus “m-a ranit”) articolul acela cu “daca nu mergeam la mama mancam pizza de craciun”. Si cum nu era de ajuns, a doua zi ai mai scris unul sau ai dat share la unul mai vechi, cel cu “lasati copiii la bunici”. Sigur, intentia ta nu a fost sa ranesti, dar pt mine a fost ca un fel de sare pe rana. E blogul tau, scrii ce vrei.

    5+
  3. Irina

    Mda, si pe mine ma rănesc destul de multe lucruri pe care le scrii. Desigur, e vorba despre chestii de-ale mele preexistente.
    Multe articole înfig cuțitul în rănile mele vechi. Ma întorc la blogul tău totuși ca să iau ce e bun și ca să descopăr unde mai am de lucrat cu mine. Mereu când ma întreb “de ce ma enervează articolul asta?” ma luminez. Nu am timp sa lucrez cu mine cât as vrea, totuși.
    Nu poți fi atent tot timpul la ce zici, asta o data. Și apoi, poți sa dai peste cineva ca mine, care sa fie deranjat de chestii aparent nevinovate.

    3+
    • Imi pare rau. E grozav insa felul in care faci dintr-o chestie nasoala ceva bun! Mi s-a intamplat recent, pentru prima oara. Am identificat un simptom, acum ii caut cauza adevarata.

      0
  4. Da, copila a mancat un iaurt la cina ( mai nou a decis ca e vegetariana, asa ca macar am scapat, nu imi cere sarmale ca nici nu stiu sa fac), sotul a spalat vasele dupa o alta observatie primita de la mine in seara asta, si eu astazi dupa un interviu picat m-am dus la o prietena sa ma vopseasca ca port cutia de Wella de ceva zile si nu a iesit la fel de blond cum era pe cutie, desi folosesc aceeasi Wella si acelasi nr.
    Dar toate palesc in momentele cand tinui in brate o mama, plangand langa sala de operatii, operatie ce o durat 12 ore, operatia copilului.
    Intre noi, mamele, ar trebui sa facem mai mult efort sa ne ajutam si sa intindem o mana calda si sa ne invatzam copiii ca se poate face ceva, mai bine.

    9+
  5. Maria I.

    Am nascut si am ramas cu 10 kg in plus…Omg omg..,Nu slabesc deloc si alaptez non-stop.Fiecare corp e diferit.nu am energie sa fac sport,abia am timp sa fac pipi si dus…Prezic ca peste 2 ani am sa fiu supla,daca nu ,aia e.:)),mai astept 2:))..Peace and love!
    Nu mai tin minte daca m-am suparat citind vreun articol.Mereu am zambit sau ras in hohote dupa ce am terminat de citit.
    Cum a zis @ofemeie,mamele trebuie sa se sustina intre ele, nu sa isi scoata ochii sau sa se arate cu degetul!!!

    3+
    • Spor la alaptat! :))

      1+
    • Adriana

      Maria I. Citește aici https://www.pofta-de-viata.ro/. Găsești informații despre alimentație și cum poți avea energie.

      1+
      • Irinuk

        E foarte bine să manânci sănătos, să adopți un stil de viață sănătos, dar… în primele luni nu reușeam nici să respir, nu mai spun de gătit ceva. Ii dădeam sa mănânce- dura cam 45 min – o oră. Apoi urma plimbatul prin casă să ragaie, apoi o adormeam – se mai ducea o oră, apoi mă apucam să mă mulg pentru următoarea masă.. și asta dura serios și se lăsa de obicei cu plansete.. apoi spălam pompa si o sterilizam, să o am pentru următoarea masă. Până terminam se trezea bebe și îi era foame..
        Ce este bine e că trec toate când îți zâmbește un ghindoc în brațe. Kilogramele sunt acolo și vor mai sta liniștite 🙂

        0
  6. dia

    Acuma dacă cineva plânge aici ca mama ei e bolnava sau a murit și altcineva raspunde ca ce bine ca am mama sănătoasă și lângă mine etc e nasol. Înțelegi ce spun. Dar dacă tu scrii ca de abia aștepți sa mergi la mama ta, ca e mâna cereasca și ce mult te ajuta, e altceva. Mereu o sa fie cineva care nu are o mama disponibilă. Sau nu are mama. Nu înseamnă ca fluturi asta pe sub nasul lor. Dacă tu scrii ce bine îți face ca alăptezi, mereu o sa fie cineva care nu poate. Și o sa se simtă nasol. Sau ce frumos a fost in vacanța când sunt unele mame care nu au mers in vacanța de ani de zile. Dar asta înseamnă sa nu mai scrii practic nimic. Ca mereu o sa fie cineva care nu o sa aibă lucrul ăla etc. Oamenii nu sunt egali. Unii au pe o parte, alții pe alta. Așa a fost de când lumea. Dacă eu spun ca ce bine ma simt ca nu am ridicat vocea la copilul meu niciodată, sau ce norocoasa sunt ca soțul meu gateste și spală, sau ca mama e cu mine, sau ca îmi face atât de bine atât sportul cât și job-ul, și ce altceva am mai scris pe aici, nu înseamnă ca vreau sa fac pe nimeni sa se simtă prost. Viața nimănui nu e ideală, asta e clar. Dar sa îți numeri binecuvantarile e ok.

    9+
    • Da, absolut.

      P.s. Pe mine ma ajuta cand spui ca nu ai tipat niciodata.

      0
      • dia

        Îți spun și cum reușesc dacă vrei, dar e cam tot ce a scris prințesa și ce scrii tu. I-am mulțumit și ei zilele trecute. Vorbim de ridicat tonul, nu țipat🤣

        0
    • Felicita

      Dia, perfect de acord cu tine. Acum ceva vreme imi spunea fiica-mea ca ea nu mai spune nimic la gradinita pentru ca are o prietena care de fiecare data cand ii povesteste ce a facut sau ce i-a placut, ii reproseaza ca se lauda ori intentia ei nu este asta. Eu vreau sa o educ sa vada lucrurile pozitive din viata ei si sa vorbeasca cu prietenii despre ele, nu de lauda ci de impartasire si de bucuria momentului.

      Vaicareala continua pe mine ma oboseste, insist sa vad culorile roz ale vietii, chit ca se intampla si lucruri negative in ea. Parerea mea este ca luam lucrurile prea personal, cu siguranta intentia celui care spune ca fi-su mananca 3 sarmale nu este sa te faca pe tine, care ai un copil nemancacios, sa te faca sa te simti vinovat. Avem butoane pe care apasa unii pentru ca le dam voie sa le apese.

      0
  7. Florentina

    Foarte frumos👏👏❤️.

    0
  8. Apropos de tema asta, am asistat de foarte curand la o copila devenit adulta ce se duce la mama ei sa manance si i se pare firesc ca mama de 60 ani sa ii gateasca chestii sofisticate si ea sa nu ajute nici sa spele vasele sau altele. Mama are serviciu si nu e usor la 60 ani cu problemele de sanatate specifice, copilul adult nu are nici una nici 30 min de oferit. Si ma intreb daca nu cumva e o alta forma de neapreciere intre femei.
    Si ma intreb…oare nu cumva fix aceste comportamente invatate acasa de a se ajuta: de la bunica la mama, de la mama la copila, se transmit mai departe, pana in forma aici tratata in care nu aratam respect fata de alta mama?
    Oare nu cumva prin lantul asta comportamental se transmite si firescul abuzului femeii in casnicie?
    Undeva e nevoie sa rupem lantul neglijentei fatza de celorlalte femei.

    Luati-va timp, 2 ore din cand in cand, si mergeti voluntari la spital de copii /centru de femei – am invatat de la mamele in situatie dramatica despre empatie si cum se ajuta intre ele cat am invatat in zeci de ani acasa, la un loc.

    8+
    • Eu stiu o tipa de 34 de ani care desi este casatorita si locuieste cu sotul ei, se duce TOT TIMPUL la maica-sa sa manance, apoi pleaca acasa si cu oalele de mancare. Maica-sa, cand e sotul ei plecat, vine la ea sa doarma pentru ca … ii este frica sa stea singura cu copilul!! Maica-sa de la serviciu vine direct la ea si sta pana seara tarziu sa o ajute cu diferite lucruri prin casa.

      E caz real si nu e singurul de genul asta pe care il stiu. E greu de crezut dar e adevarat. Nu stiu cum or fi alte femei, insa mie nu mi-ar placea sub nici o forma sa depind la varsta aia de mama atat de mult, sa-i solicit ajutorul atat de mult, sa ma comport ca un copil imatur …..

      3+
      • Georgiana

        Acolo clar e o disfunctionalitate, cordonul ombilical nu a fost taiat, mi se pare o dependenta parazitara, desi suna al naibii de dur. Situatia mi se pare similara cu cea a unui barbat de 30+ care inca mai locuieste cu parintii. Ma intreb daca acea femeie munceste, are un job.

        0
      • E bine folosit cuvantul disfunctionalitate, l-ati gasit bine, nu’s de ce nu imi mai curg usor cuvintele in romana. Asta mi se pare la unele femei ce vor sa faca copil dar nu sunt in stare sa se ingrijeasca pe ele fara mama, vor sa devina sotii/mame dar au nevoie de inca o mama. Oare e si din lipsa fizica/emotionala a sotului?

        Mie ca mama mi s-ar parea ca am ratat ceva din educatie sa nu aiba copila mea, la majorat sau mai colea, puterea emotionala sa doarma si singura acasa, sa isi gateasca o rosie cu branza si o omleta, un minim de disciplina financiara, si sa fiu nevoita eu, la 60 ani, sa imi tarai genunchii scartzaind sa ii spal farfuria (apropos, sunt singura care trosnesc de la 30 ani impliniti ca lemnele in soba la fiecare ridicare?? -viitorul imi suna bine ). Mai rau, cu asemenea disfunctionalitati, o femeie de 25-30 ani poate ajunge victima intr-o relatie stramba cu vreun barbat. Dar astea se copie de acasa, de la mama supusa si victima la randul ei ….

        1+
      • Cred ca tocmai articolul asta ne indeamna sa nu mai judecam asa, din prima (nu zic ca eu nu o fac, ba sunt chiar campioana, zic asa, in general). Tie nu ti-ar placea, poate tipei asteia ii place, poate are anumite probleme despre care tu habar nu ai, anumite traume, abuzuri, eu stiu ce, care o indeamna sa procedeze asa. Poate are o boala despre care tu nu stii. Poate are probleme acasa cu sotul, desi tu il vezi supus :). Poate mama ei e bolnava si vor sa stea mai mult timp impreuna. Nu stiu, sunt n motive la care putem sa ne gandim inainte sa zicem “copil imatur” etc. Poate inca ii place sa fie imatura, eu stiu. Nu e neaparat un esec, desi cam pare.

        Eu mor de dragul mamei mele. Cand vine pe aici imi gateste si nu pentru ca o rog, din contra, as vrea sa nu o faca. Dar stiind ca asa ii place ei, accept cu drag.

        Acum, sunt situatii si situatii, exista si abuz asupra batranilor, exista tot felul de chestiuni patologice, dar eu am invatat (cu greu si cu tot felul de trageri de maneca de la cei dragi pe care ii judecam mereu 🙂 ) sa o las mai moale. Adica, da, eu nu as face ce face tipa din povestea ta, deci nici nu o sa fac. Ce face ea, e treaba ei…

        Ma dau exemplu: nu pot sa dorm noaptea singura, imi este foarte greu. Din n motive, principalul fiind un abuz in copilarie. Am facut terapie de mi s-au lungit urechile :), lupt cu asta, ma straduiesc, dar nu pot. Asta nu inseamna ca sunt un om ratat sau imatur, inseamna doar ca imi e greu sa dorm singura noaptea. Totul, dar totul are o explicatie, iar noi alegem adesea cea mai comoda si superficiala dintre cele posibile 🙂

        2+
  9. Alina I.

    Eu am crescut-o pe fiica-mea aproape singura, pentru că soțul meu era ca un al doilea copil. Adică pe lângă faptul că nu mă ajuta , solicita și atenție…multă. N-am reusit sa alaptez decat 6 luni, dar mă bucur cand aud ca exista mame care pot alapta mai mult, care au soți care le ajută, care se descurcă cu mai mult de 1 copil…nu toata lumea trebuie să fie ca mine; de aceea mă bucur pentru ele. Le felicit pentru curajul de-al face pe al doilea copil, iar celor cu mai multi copii, le-as da macar o medalie, daca nu o pensie specială 😊

    4+
  10. Cristina

    Dragă Miruna, scrisul tău așează în forme clare provocările multora dintre noi. Revin mereu, dar îți mărturisesc fără reproș că odată am plâns mult când am citit la tine că ți se strânge stomacul când vezi copii hrăniți cu lapte praf. Eram în primele luni de la naștere și n-am avut lapte, din cauza tiroidei, nu o aveam pe mama lângă mine sa mă oblojească și nu eram prea fericită. Am înțeles între timp ce putere pot avea cuvintele, sunt sigură că intențiile tale au fost bune, mereu simt bunătatea și grija din vorbele tale, de aceea revin mereu… și încerc mereu să fiu atentă la exprimarea mea, nu știu niciodată cine poate să asculte. Hugsuri!

    3+
  11. Anca Ioana

    Pe inima!!

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 205 queries in 0.415 s