-As vrea sa plecam, nu ma simt prea bine, ii spun sotului tam-nesam.
-Bine. Mergem.
Si incepe. Sa se caute prin buzunare, sa verifice daca are telefon, chei, card…
-N-ai inteles. E urgent. Mi-e rau.
Si, pana si-a mai strans niste telefoane, chei si carduri, eu m-am intins de bunavoie si nesilita de nimeni cu picioarele la nivelul capului. Pe jos.
Ca-n desene animate. A clipit sotul, cand s-a intors, eu eram cu cracii-n sus.
(asta e pozitia de siguranta, cand cuiva ii e rau si nu stii ce are, se intinde la orizontala, pe o parte, eu eram doar pe spate acum)
-Asa rau iti e?
S-a speriat.
Ei, dragii mosului. Da. Ca sa nu ma puna oboseala jos, m-am pus singura. Vine un moment cand nu vrei s-o lasi pe nesimtita sa iti mai faca si asta. Cam cum faceam la scoala cu baietii care voiau sa ma frece cu zapada. Ma tranteam singura, lor nu li se mai parea distractiv si scapam, avand si putin control pe situatie.
-Sa iti aduc niste apa? Iti dau doua palme!
-Nu, mersi. Stai sa vedem, ca imi vine sangele la cap si poate-mi e mai bine. Ai vreo ciocolata?
Mancasem de dimineata, desi de obicei nu mananc de dimineata, dar ma durea capul tare si simteam ca mi se rupe filmul.
Nu mi s-a rupt. Nu m-a batut barbatul. Dar m-a batut la cap dupa asta, sa merg sa ma culc. Mama era cu copiii, el m-a lasat singura-n casa. Dar nu stai pe laptop, mi-a zis. Promiti ca te culci.
45 de minute, prieteni. Medicament au fost. Simt ca am trecut printr-una dintre cele mai obositoare saptamani din viata noastra. Mutat, inceput scoala, acomodat gradinita, febra si muci. Trezit zilnic la 6 jumatate, dupa ce n-ai prea dormit peste noapte. Da, cred ca e normal sa iti dea oboseala o palma.
Aveti grija de voi, doamne. Si domni. Cred ca e o perioada intensa pentru toti.
Alina
Da, corpul a cam spus: “Nu mai pot,vreau pauză!”
Sănătate! Speram sa trecem cu bine si peste ce urmează: muci,febra,etc.
Noi suntem cu gastroenterita, sunt praf de 4 nopti nedormita,sa speram ca nu mai tine mult.
Miruna
Alina, hugs! Multa sanatate!
Adina
Am pățit ceva asemanator . Aveam un examen super mega important. Mult stres, de învățat de scris de explicat apoi copii cu scoala, cu cumparaturi, mult prea mult. Dup examen mergeam spre scoala sa iau copilul , la un moment dat am simțit ca mi se taie genunchii. Am stat jos pe niște scări vreo 30 de minute apoi acasa somn de voie vreo 3 ore. Medicament adevarat a fost acel somn.
Miruna
Ce bineee!!! Sper ca a fost ok la examen
Cristina Popescu
Offf, da, stiu cum este. Saptamana asta a fost si la noi cu muci si tuse si fie ca m-a luat si pe mine virusul la trântă, fie era oboseala acumulata… Intr-o dimineata am simtit ca nu mai pot face nimic si cateva zile doar am supravietuit, somn ceva mai mult si parca iese soarele si pe strada mea acum
Miruna
Pune palaria, factor de protectie, deschide sampania!
d
Am patit ceva asemanator acum un an si ceva intr o farmacie, de am crezut ca mor pur si simplu. De atunci am tinut o intr o continua stare de rau si de cautat si de inteles …viata a luat o alta intorsatura si un alt inteles de atunci. Nici acum nu ma laud , e mai bine, dar ritmul vietii e tot mai rapid, tot mai coplesitor, de facut fata tot mai mult.
Asa ca de fapt ma intreb, ce putem face totusi sa ne ajutam ?
ca eu nu gasesc inca solutia cat de cat mai aproape de echilibru.
Mi se pare ca ma traieste viata, pe repede inainte, fara sa apuc sa deschid gura macar. In fiecare zi fac lucruri care nu mi plac. Am incercat sa fac cumparaturi o data pe saptamana, dar mereu mai trebuie ceva. Am incercat sa ies in natura cu cel mic, dar nu ajungem bine ca si plecam. Am incercat sa spal mai rar, dar cosul se umple zilnic. Am incercat sa gatesc lejer, dar vasele tot se aduna, praful se pune, jucariile sunt vraiste, hainele de calcat se fac cat un munte. Banii nu ajung si apare si neprevazutul. Barbatul e suparat si nervos, mama face o criza de astm de stam 5 ore la urgenta, copilul face infectii cat poate de des, adica lunar, pe mine ma doare carnea pe mine.
Si peste tot ti se spune sa multumesti si sa accepti. Nu radeti, cand ma simt rau sau copilul e bolnavior, sau ma simt singura, am ajuns sa multumesc, sa accept si sa binecuvantez, pt ca altceva nu stiu ce sa mai fac, am epuizat orice resurse si sunt de a dreptul neputincioasa.
Ioana
Eu am renunțat la sportul călcat haine. După modelul unei bune prietene. Calc strict ce este musai. Adică vreo 5 cămăși la soț, am cumpărat cămăși easy iron și no iron și e foarte ușor. Pentru mine cumpăr doar haine care nu trebuie călcate, asta de ani de zile. La fel și pentru copil. Rar la o ocazie festiva mai apare câte ceva. Și asa și factura de curent este mai mica, este bine și pentru mediul înconjurător. Initial am vrut sa ii dau soțului un video YouTube sa învețe sa își calce el singur, cum mi se pare și normal în 2022 un bărbat sa știe sa își calce singur o cămașă, dar având în vedere ca el da de multe ori cu aspiratorul, am zis sa fac și eu o concesie.
Miruna
D, daca m-ar intreba cineva cum arata capatul puterilor, i-as arata comentariul tau. As vrea sa te pot ajuta cumva.
Gianina
O îmbrățișare mare! Multa sănătate! Si odihna si pt tine! 🤗🤗🤗
Ramona
Ai incercat cate o pauza de respiratie profunda de cateva ori pe zi? Mindfullness? Si o lista a prioritatilor tale personale ai? Pe mine ma ajuta listele de organizare la fiecare sfarsit de saptamana pt saptamana urmatoare si reamintirea periodica in scris a prioritatilor. Asa ca atunci cand cosul de rufe e plin si ma gandesc cu groaza ce munte se face cand le-oi spala, imi pot spune simplu “ei si ce daca? fiecare lucru la vremea lui in ritmul care pot, am facut altele azi care erau mai prioritare.” Incerc sa imi stabilesc intre prioritati si lucruri care imi aduc bucurie. Si mai nou intentionez sa renunt la cafea…ca prea ma baga in priza si uit sa ma opresc sa iau o pauza sa ma bucur de o iarba uda, de gustul unei mancari, de mirosul unui parfum…
Ramona
Completare. 🙂 In unele zile din cauza noptilor nedormite si a oboselii acumulate prioritar devine sa ma odihnesc imediat cum gasesc ocazia, las totul nefacut ca oricum daca as ajunge la spital tot nefacute ar ramane, cand erau copiii mici ma inchideam cu ei intr-o camera si daca macar pt 30 min, luam tot ce era periculos de la indemana lor si dormeam…da dormeam intre ei in timp ce ei se jucau imaginar. Am avut ani cand media orelor de somn pe 24 ore era de 3,5 ore sau 4 ore…asta intr-un an intreg, treziri de 25 ori pe noapte, ziua mergeam la job, am tras de mine pana am stabilit ca prioritar pt toti ai casei e sa fiu eu bine, impacata cu mine insami, fericita cu ceea ce fac si odihnita macar un pic mai mult. Asa ca am inceput sa cer ajutor specific, uneori chiar copiilor, sotului, prietenilor. Nu sunt recuperata total nici acum inca 😂 dar pot sa spun ca viata se aseaza inspre mai bine si copiii nu se mai imbolnavesc cand mama e implinita 🙂
d
copiii nu se mai imbolnavesc cand mama e implinita? mi a dat de gandit!
Anca
La problema cu cosul, pe care o am si eu, o solutie poate stupida.
Mai multe haine. Barbatu meu are mai mult de o luna de sosete identice. Dar identice. Deci o luna nu ramane fara. Si s-a mai intamplat sa ramanana si am comandat de urgenta de la hm. 🙈 si aia e , de craciun si de pasti imi fac cadou niste spalatorie, vin oamenii iau sacii de diverse cu care am ramas in urma ( mai ales iarna) si le primesc calcate inapoi. Externalizeaza curatenia la sot din cand in cand :Cat iesi cu copilul in parc sa mai faca altcineva. Stiu ca e greu primele dati, dar poate cine stie, prinde.
As mai zice sa inceteze barbatii cu nervii dar greu schimbi omul.
Da , se poate fara calcat, asta e deja fantezie .
In rest trimit doar iubire, sper sa poti trece intreaga peste perioada asta grea.
Iar daca mai trebuie ceva la lista saptamanala, comanda online si trece pe lista , data viitoare vei stii. Si apoi nu trebuie mofturile tuturor. Niste amici emigrati in elvetia si chivernisiti de fel, merg 1 data pe luna in germania la cumparaturi. Atat, sunt si organizati, dar au si renuntat pentru economia asta la pofte din scurt.
Adela
Tehnologie! Am investit ușor dar sigur în aparatură: mașină de pâine, multicooker (include presiune, slowcooker și air fryer), roboțel de aspirare, mașină de spălat vase, cuptor cu programe încorporate (face și iaurt și slow cooking 😁), mașină de spălat cu uscător (nu avem loc de uscător separat; ar fi de vis!)
Nu știu dacă reușesc și robot de spălat geamuri (dar, de câte ori pot, plătesc ptr serviciul ăsta, că mor de frică 😳), și mop roboțel de spălat pe jos.
Așa, vasele se spală singure. Durează mai puțin să le pun în rafturi (și mi se pare mai igienic. Eu nu pot spăla la 60-70 grade, de mână).
Mâncarea se face mai ușor: cărnurile gătite slow peste noapte sunt de vis, supa/ ciorba la presiune e mai aromată, prăjitul nu mai stropește toată bucătăria. Plus că nu mai învârt în oală. Se oprește ea singură etc.
Cuptorul mă anunță el că trebuie să întorc / să scot ce e înăuntru si mereu perfect!
Pâinea e si ea gata peste noapte. Cozonacii se frământă singuri. Blatul de pizza la fel. Și fără E-uri 🙂
Roboțelul strânge praful de pe jos în camera 1, cât eu strâng jucăriile din camera 2. Sau strângem toți tot, ieșim la joacă, și găsim podelele lună 🙂
De călcat nu calc!! Le port și mototolite! În fix 2 min suntem toți 4 mega mototoliți. Ce rost are? (Am încercat și la ocazii; eu eram cea mai dezlânată, deși ieșisem ca din cutie din casă 😅).
Sigur, sunt multe de făcut în continuare, dar ajută semnificativ!
Nancy
Din comentariile de pe FB, deduc că încă alăptezi. Ți-au scris mai multe mame, la alte articole în care te plângeai de oboseală: înțarcă. Al doilea copil are 3 ani, primul (sper că) nu mai e alăptat, s-a făcut destul bonding. Nu poți fi bine pentru copiii tăi dacă tu ești zilnic varză de oboseală. Și poate niște analize de sânge ar fi indicate, nu este exclusă o anemie.
Miruna
Multumesc. Analize de sange au iesit aproape perfecte, mai bune decat acum 10 ani! Si mama mi-a zis sa intarc, dar cred ca tb sa vina de la mine. Alaptatul a fost foarte intens acum cu gradinita si cu raceala, simt ca suntem pe la vreo 3-4 luni asa cu povestea asta. Zici ca am copil de 3-4 luni, asta zic. Dar imi e si mila acum sa intarc. Sunt fff multe schimbari in viata noastra, cred ca nu mai are nevoie copilul de inca una
Elena
Vai, te iubesc. Pentru mine intarcarea a fost inceputul oboselii si noptilor nedormite. Ce-i drept avea 2 ani( am intarcat pentru ca nu ajungea laptele pt bebe mic si scadea in greutate). Acum la al doilea, alaptez pana la 3 ani si poate si peste. Ce-i drept si pe mine m-a rupt perioada asta, doar cu job si gradinita primul copil, in conditiile in care stam cu ai mei si ne ajuta. Adica eram epuizata. Acum am racit si stam acasa. Noroc ca dorm noaptea si e inca ok cu alptatul. Miruna, e normal, sunt toate pe tine… E bine ca ai prioritizat odihna. Ft impo
Miruna
Elena, îți mulțumesc din suflet pentru acest comentariu. Că mă gândeam dacă să înțarc, deși nu cred că e o soluție reală pentru mine.
Mulțumesc.
Silvia R.
Te imbratisez! Ai grija de tine!!!
Miruna
🤗
Gianina
Sănătate multa, Miruna! Si multa putere!
Sănătate, odihna si multa putere tuturor mamelor!
Miruna
Buna urare ❤️
Natalia Dabija
Te îmbrățișez, Miruna. Și la mine a fost o săptămână pe care mi se părea că nu o mai scot la capăt. Și nici nu am avut atâtea schimbări ca tine (nu că ar conta asta). Joi și vineri am făcut mai mult din ce am vrut și mi-am revenit un pic. Dar săptămâna viitoare mai bag niște pauză. Numaidecât. Avem voie să stăm degeaba! Asta ar trebui să fie lozinca mamelor (și a taților, dacă e să fiu corectă) 🙂
Miruna
Spor la bagat pauze! Ce bine suna❤️
Ela Aman
Aveam copil la grupa mica si ni voia la gradinita (toti mucii din lume, febra, pazit noaptea). La serviciu aveam 30 de maruntei la grupa mica (plansete, jale, nu intelegeam ce vorbesc). In we mergeam la cursuri la facultate. Probleme cu somnul, si acasa ma descurcam singura. Eu nu stiu cum am scos-o la capat.
De fapt stiu, urmarile s-au vazut in timp…
Miruna
Sper ca esti bine. Suna foarte provocator ce ai acolo.
Mari
Te îmbrățișez! Nu e deloc ușor când trebuie sa tragi de tine deși corpul țipă din toate puterile: oprește-te, nu mai pot! Nu am o soluție, nici nu știu dacă cauți una. Vreau doar sa iti spun că te văd.
Miruna
Mersi, conteaza mult asta, ca e motivul pt care am si scris, iti dai seama. Plus: nu faceti ca mine.
Mari
La teorie suntem majoritatea as 🙂 cum stim ca ar trebui sa facem si cum facem de fapt sunt de multe ori la poli opusi
Ana
De la inceput vreau sa precizez ca sunt open minded la libertatea de alegere si cred ca fiecare stie cel mai bine ce are in ograda si de ce ia o decizie sau alta. Sper din suflet sa recuperezi la capitolul somn. Iti citesc blogul de cativa ani si chiar te apreciez din multe puncte de vedere. Am invatat multe din scrierile tale …
Impartasesc totusi un pic din realitatea mea in ceea ce priveste alaptarea. Am ales sa hranesc copiii (doi) cu lapte matern dar pus in biberon tocmai ca sa nu ajung la asemenea limite. Nu mi-as fi permis, mai ales la al doilea copil cand si primul avea nevoie de mine. Pe mine postarile tale anterioare pe subiectul oboselii m-au facut sa constientizez ca se poate ajunge si aici si m-au convins sa aleg sa nu merg pe drumul alaptarii. Stiu ca promovezi alaptarea … cumva oboseala extrema in care te aflii mi se pare ca este un contra argument pentru alaptare, mai ales pentru cea prelungita.