Să dea primul cu piatra cel care nu și-a scăpat din ochi copilul un minut. Citesc tot felul de comentarii legate de accidentul din Primăria Sectorului 1, cu băiețelul peste care a căzut o coloană decorativă. Dacă nu știți despre ce e vorba, poftiți pe scurt.
Tatăl s-a dus la primărie cu niște treburi. A luat copilul de 6 ani cu el. Cât discuta cu un funcționar (sau cu cineva de acolo), copilul s-a cățărat pe o coloană decorativă. Coloana i-a picat drept în cap. Hello, terapie intensivă.
Imaginile cu această scenă au fost publicate imediat, după care toți au avut o părere.
Mulți îl acuză pe tată, ce incompetent. Mulți acuză parenting-ul modern, care permite copiilor să se cațăre pe orice. Mulți acuză primăria, de ce nu era ancorat acest obiect.
Am văzut și eu imaginile. Da, tatăl era cu fața îndreptată spre copil când s-a cățărat. Pare că ar fi putut să-l vadă. Cert e că nu a reacționat.
Ceea ce mi-a adus aminte de o fază pe care nu o voi uita neam.
Eram în parc, Tudor avea, să zicem, 3 ani. Fugea printre copaci, eu eram pe o alee în parc. Următorul lucru pe care l-am văzut era cum copilul meu era alergat de niște câini vagabonzi. Doi, mai exact. Destul de supărați. Ei m-au trezit cu un lătrat.
Eram acolo, dar nu eram. Îmi dădusem, pentru un moment, sign-out. Fără să vreau. Cine mai poate și de câte nopți nu mai dormisem legat. Sigur nu mai puține de 3 ani. Cine știe dacă mâncasem în ziua aia ceva. Dar ce dracului faci, femeie, sunt câinii pe copilul tău!!! M-am trezit imediat.
Ce am avut eu atunci se numește noroc.
Copilul nici măcar nu s-a speriat, lui îi plac animalele în orice caz. Sigur că nu ne bazăm pe noroc, sigur că ne punem blocatoare de priză și copiii în scaun auto special, dar mai sunt lucruri care ne scapă uneori. Nu mai știm definiția unui accident?
Mie îmi e groaznic de milă de acest părinte care e oricum îngenuncheat de ce s-a întâmplat sub ochii lui. Chiar nu cred că mai are nevoie de un întreg internet să îi spună că a greșit. Da, nu trebuia să lase copilul să se cațăre pe coloană. SIgur, nu trebuia nici măcar să-l ia la primărie cu el. Să-l fi lăsat în mașină încuiat? Singur între patru pereți? Ce ar fi fost mai responabil, domnilor docenți?
Nu, acest tată nu a făcut parenting modern.
Nu i-a zis copilului: poftim, puiule, urcă-te pe coloana decorativă din holul primăriei de sector. Acest părinte i-a zis probabil: așteaptă două minute până termin de vorbit. Vin imediat.
Oare niciun părinte n-a mai zis asta copilului său de 6 ani? Vin imediat? Eu zic de cinșpe mii de ori pe zi. Mă face asta un părinte neglijent? Habr n-am, să mă judece un internet.
Cât despre parenting-ul modern, nici el nu e vinovat.
Fiindcă parenting-ul modern nu înseamnă ”bagă-ți, copile, degetele-n priză, dacă asta vrei”.
Parenting-ul modern e despre limite comunicate cu blândețe. Merge asta de fiecare dată, mereu, fără vreo excepție pe pământ? Normal că nu.
Așa se întâmplă accidentele, my friends. Se sincronizează niște lucruri care nu ar fi trebuie să se întâmple. La virgulă, cumva. Că, dacă s-ar fi cățărat pe un scaun, nu i-ar fi căzut nimic în cap. Dacă ar fi aterizat coloana doar pe degetul lui mic, n-ar mai fi fost în ziar. Și dacă ar fi stat pe fundul lui, ar fi fost un bleg.
Sigur, nu e în regulă să decorezi primăria cu capcane pentru cetățeni.
Nici primăria nu e un loc de joacă. Sigur că ar fi trebuit ancorată coloana cu ceva. Și mobilele în casele celor cu copii care s-ar putea cățăra. Cunoaștem cazuri în care și-au tras vitrina/biblioteca/TV-ul pe ei. Câți dintre voi aveți plasmă și câți o aveți prinsă de pereți? Sunteți părinți neglijenți? Habar n-am. Să judece un internet.
Ce voiam să spun e să nu ne încurcăm în cuvinte precum neglijență, tatăl e un imbecil, să fie decăzut din drepturi și etc. Omul e probabil chiar acum chiaun de cap. Cred că regretă fiecare minut. Nu cred că și-a dorit asta, sunt sigură că a luat copilul cu el la primărie fiindcă nu a avut încotro. Sunt sigură că ar da orice ca acest accident să nu se fi întâmplat. Să fi reacționat cu o secundă mai repede, sunt sigură că nici el nu se suportă în acest moment.
Sper ca băiețelul să fie bine, să se recupereze și să fi fost doar o sperietură și atât.
Sper ca toți să învețe să-și ancoreze mobile și obiecte decorative. Copiii să învețe să nu se cațăre decât la locul de joacă. Lăsați-mă cu nevoia de explorare. Am doi băieți. Credeți-mă, ai senzația că e în ADN-ul lor să verifice în fiecare minut dacă pot supraviețui. Am făcut regulă: nu ne cățărăm decât la locul de joacă. Dacă ne cățărăm altundeva, cerem voie mai întâi. Funcționează de fiecare dată? Nici pomeneală.
Fiți blânzi. Aveți grijă de voi. Multă sănătate băiețelului de 6 ani și multă putere tatălui.
Photo by Nik Shuliahin 💛💙 on Unsplash
Roxana
Sanatate copilului si outere părinților! E clar ca nu e vina lui. Se poate intampla orice, oriunde, cu mama de mana. A fost efectiv ceasul rau, cum se spune. Eu am fata si era super cuminte cand era mica, dar nu stiu cum, a cazut de la inaltimea de 1.7m la un loc de joaca. Trebuia sa calce pebun fel de scarita mobila, care eea desprinsa intr-un loc (prinderea era o franghie). Mama mea a fost langa ea si nu a reusit sa o prinda. Avea 7 ani. A cazut pe covorul acela moale din parc, iar norocul a fost ca in parc cu copilul sa fie o dr.neurolog. Eu eram intr o delegatie la Bacau. Va dati seama cum a fost mama mea? A plans 2 sapramani, nu a mai avut curaj sa iasa in parc. Sotul si mama au stat treji toata noaptea sa verifice copilul. Pe mine nu m-au sunat, sa nu ma panichez.
Cum sa pun pe umerii mamei asa un ghinion?? La noi a fost noroc, am facut incestigatii si a avut doar putin lichid intrauterin, care s-a resorbit in cateva luni.
Nu pot decat sa ma rog pentru aceasta familie. Internautii sunt niste oameni care doar vorbesc sa se afle in treaba. Cati dintre noi nu am cazut din copaci sau pe scari la scoala si avem diverse semne?? E foarte usor sa dai cu pietre.
Andreea
Ei asa suntem noi, avem doctorat in a rezolva problemele altora si repetenti pentru a le rezolva pe ale noastre. Cam asa si acum, toata lumea stie mai bine si ar fi procedat nu stiu cum. Eu nu mai stiu de cate ori am fost si eu cu cei mici in situatii asa la limita si doar Providenta m-a scapat asa in ultimul minut. Nu as vrea sa fiu in pielea bietului tata.
Gabriela
A fost un accident nefericit, ghinion! Nu poți anticipa chiar tot! În 2007, Februarie, mama era, nu pentru prima oară, cu fiul și nepotul meu pe pârtia de saniuș din Predeal! Ajunși cu sania la baza pârtiei, fiul meu a fost lovit de o sanie de pe care o fetiță căzuse! Contuzie cerebrală, chemat salvarea din Brașov, internat și examinat la traumatologie! Eu tocmai încheiasem recapitularea pentru prezentarea tezei de doctorat care urma sa fie susținută in senat pe 7 Februarie! M-am urcat in mașina cu cumnatul meu la volan, am ajuns aproape de miezul nopții la spitalul din Brașov, și când l-am auzit spunându-mi, mama, mi-e foame, am răsuflat usurată! Era cineva de vină? Nimeni! Doar că de atunci nici un sport de iarnă nu-l interesează! Sănătate multă micuțului și putere tatălui dar și celui de la administrativ, din primărie, care cred că e ultra-stresat de accident! Nu, spațiile din primarii nu sunt locuri de joaca, tatăl nu putea sa-l țină in lesa, administratorul nu putea anticipa ca o piesa așa de grea ar putea fi dislocată de escalada unui pici! Pur si simplu ghinion!
Dani
Si noi am pățit ceva similar pe o pârtie, fetita noastră avea vreo 4 anișori și după ce s-a dat cu saniuta, a pornit inapoi in sus unde era tatal ei , eu eram jos, si a venit în viteza un alt copil care a pierdut durectia pe sanie și a luat-o din plin. S-a lăsat cu mult plâns și o sperietura zdravănă, din fericire fără alte daune
G
Miruna de ce pretinzi că știi ce e in sufletul acelui tata? I-ai citit tu gândurile? Poate regreta, poate nu, poate plânge, poate nu ii pasa. Ce este cert e că un copil e la spital rănit grav. Asta din cauza părintelui care trebuia să îl protejeze, dar l-a lăsat la ananghie. Cand a văzut copilul langa statuie trebuie să spună sau să facă ceva atunci. Când vezi că copilul merge spre strada îl lași să se arunce în fața mașinii sau faci ceva?
In video se vede clar că a durat ceva până să cadă statuia. Avea timp destul. De ce aperi un criminal? Nu merita să aibă copil. Punct.
D
Draga G, esti dusa rau