După ce m-am măritat și lumea nu mă mai agresa cu veșnica întrebare ”pe când nunta?”, a urmat la foarte scurt timp, milisecunde după ce-am semnat cu pixul, întrebarea despre copii. Este una dintre cele mai de prost gust întrebări posibile, subiectul fiind ceva foarte personal și intim. Dacă nu ești maică-mea, soră-mea sau maică-sa, n-ai nici o treabă, nu te privește.

Am 2 pățanii de povestit, care mi-au dat lecția ținutului de gură, și anume:

Venise la cabinet o tipă la examinare de rutină. Când fusese cu 6 luni în urmă, era însărcinată și, după socotelile mele, ar fi trebuit să fi născut deja. (Mai ales că pe toate gravidele le chem la examinare după ce nasc). Femeia era cu băiețelul ei de 3 ani. I-am zis, în glumă: O, ce repede-a crescut bebelușul! La care, surpriză, m-a informat că pierduse sarcina, deci ciuciu bebeluș. Iar eu căutam o gaură în care să intru și să nu mai ies.

Cealaltă fază e de când eram mai mică și nu mai știu exact detalii, decât că mă credeam foarte isteață, ca de obicei. Și mă trezesc să-i zic unei tipe că eu cred că oamenii frumoși și deștepți au o obligație morală de a se înmulți, deci ce mai așteaptă să-și îndeplinească datoria civică??? Ea mi-a răspuns ceva de genul că ”natura” nu și-a îndeplinit niște chestii față de ea sau bărbatu-său și nu prea au cum să facă un copil. C-au fost pe la mulți doctori și biserici. I s-au umplut ochii de lacrimi și mie, obrajii de rușine.

De atunci, pe o singură persoană am întrebat-o de la mine putere, fără să aducă persoana înainte subiectul ”copii” în discuție. Tipa îmi e ca un fel de soră din alte dimensiuni, am întrebat-o, mi-a răspuns, am analizat și discutat, i-am spus ce cred eu și mi-a spus care e realitatea ei. Tot sper că ceva se va schimba în realitatea ei, ca să semene cu ce cred eu, iar peste-un timp să ne plimbăm bebelușii pe străzile Sibiului, cam cum ne plimbau mamele noastre pe noi. Dar asta e treaba ei, eu n-o bat la cap de fiecare dată când mă sună.

Poate unii nu-și doresc copii, sunt foarte fericiți împreună și nu simt nevoia unui mic urlăcios care să le tulbure nopțile. Și, cu siguranță, nu sunt obligați să-ți dea ție explicații. Poate alții își doresc un copil la fel cum își doresc să respire, dar ceva îi împiedică. Poate alții au cheltuit mulți bani pe tratamente complicate, poate au pierdut sarcini târzii, poate s-au îngrășat de la hormoni, poate nu vrei să sucești cuțitul în rană.

Deci, vă rog eu, haideți să ne vedem fiecare de treaba noastră și să ne scoatem prostiile din cap, dar nu pe gură.

foto

… după vreo câțiva ani. Ani, în care noi am acoperit gărzile străinilor și le-am alinat altora durerile. Uitând de ale noastre, crezând că dorul de casă se poate alina cu vorbe de genul ”Crăciun e când venim noi…”

Ne-am întors. Fiindcă în lumea noastră, luminițele se mai aprind doar în România și cozonacii nicăieri nu miros ca cei făcuți în casă. Și ca să ne bucurăm noi, unii de alții și de acest”împreună” care e mult mai valoros decât de obicei. Poate fiindcă suntem departe în tot restul timpului din an. Poate fiindcă nu mai știm cine suntem, în ce limbă gândim și care-i casa noastră.

Mie nici foame nu-mi mai e. Și mă dor genunchii de la tocuri. Iar culoarea pe unghii mi se pare stranie când e pe degetele mele. Singurele neschimbări sunt iubirea părinților și onestitatea prietenilor.

Sunt mică și obosită, dar mai puternică decât am crezut vreodată.

Să nu te lași.

De fiecare dată când o spun, e cu forță, speranță și un gram de implorare. Altă șansă n-avem, Miruno. Aici nu-i cu opțiuni. Iar anul ăsta, Moș Crăciun mă găsește acasă. Sper să nu creadă că m-am mutat 😀

——————–

Nu știu câți dintre dumneavoastră mai treceți pe-aici. Mi-ar plăcea să vă știu cât mai puțini și cât mai departe de bloguri și televizor. Dar cât mai aproape de frați și părinți, de copii și bunici. Să ne sărbătorim Timpul și Iubirea anul ăsta la masă, să ne lăsăm frustrările și problemele în pom 🙂 Vă doresc colinde frumoase și petrecere așa cum v-o doriți.

Cei interesati de comertul electronic, ochii la mine!

S-a dat drumul inscrierilor pentru GPeC Summit din 27 noiembrie. Faceti rapid o socoteala si vedeti ca, pana in 7 noiembrie, biletul costa 39 EUR / persoana (TVA inclus). Din 8 noiembrie pana in 21, devine 59 EUR / persoana (TVA inclus). Verificati aici. Sau pe facebook.

Printre primele surprize pe care organizatorii le scot acum din palarie se numara Andre Morys (organizatorul Conversion Summit), John Ekman (Chief Conversionista!), Violeta Luca (VP eMAG) si Andy Szekely.

André Morys este autorul cartii bestseller germane “Conversion Optimierung”, Co-fondator si CEO Web Arts, precum si fondatorul unuia din cele mai importante evenimente internationale dedicate optimizarii conversiilor: European Conversion Summit – eveniment la care greii domeniului sunt speakeri: Guy Kawasaki, Bryan Eisenberg, Scott Brinker – sunt doar 3 din numele sonore care au tinut capul de afis al editiei de anul acesta.

John Ekman este fondatorul Conversionista!  – compania nr. 1 de optimizare a conversiilor in Suedia. Conform lui John, un “Conversionista” este acel cineva pasionat profund si nebuneste de imbunatatirea conversiei – asa cum este si el. Pe langa consultanta avizata acordata marilor companii suedeze pentru cresterea ratei de converise, John este si organizatorul Conversion Jam, unul dintre cele mai apreciate evenimente de profil din Suedia.

La finalul evenimentul, va avea loc si Festivitatii de Decernare a Premiilor GPeC, un fel de Oscar al domeniului. Si e important sa fii acolo cand apartii unei industrii. De pe scena sau din public, o astfel de intalnire care aduna “crema” industriei se savureaza exact ca un cozonac de casa, facut de cea mai priceputa bunica. Te creste si te inspira.

Sau luna viroza noastră de miere, cum zicea ieri Raluca la telefon. Ce-ai făcut, Miruno? Păi, nu prea multe, că n-am avut loc de tuşit. Pe lângă o depresie ca la carte, m-a buşit şi o mega-răceală post-nuntă, de n-am mai pomenit aşa ceva în toată viaţa asta. Tuşesc la minut, la parfum, la orice. Dar asta e altă poveste.

Despre viaţa de copilă măritată, v-aş povesti că e cu spălat vase şi gătit mâncăruri simple, dacă ar fi dat un asemenea noroc peste bărbatu-mio. Dar cum eu m-am împăcat cu gândul şi nici el nu mai speră, ne putem ocupa de altele. Adică, de fix aceleaşi lucruri ca înainte de măritiş. Doar tusea e nouă, din păcate.

N-am vrut să fiu acel gen de om, care-şi ţine respiraţia tot anul, că, vai, facem nuntă! Dar, iaca, o să fiu acel gen de om, care se va gândi tot restul anului, că, vai, a trecut nuntă… Sunt încă în filmul ăla, visez flori şi rochii, buchete şi şampanii. Dacă închid ochii, încă îmi simt rochia pe talie şi voalul pe umeri. Când mă gândesc la iubit, îl văd cu papion şi emoţii. Îl aud ce mi-a şoptit la ureche şi-mi simt sângele cum inundă obrajii. Când mă uit la poze şi-mi văd prietenii şi neamurile, mă întreb de ce, oare de ce n-am povestit mai multe. Sau altceva. De ce n-am pus şi melodia cutare şi de ce am dansat doar cu domnii. Mă întreb de ce am dormit în noaptea aia toate cele două ceasuri jum’ate şi cum de i-am lăsat să plece.

Mi-am revăzut atâţia prieteni dragi şi rude chiar de suflet. Pe unii, după atât de mult timp, încât nu-mi pot explica prea bine cum de mi-a părut că parcă nu ne-am mai vorbit de ieri. Au fost acolo oameni care s-au bucurat sincer şi din tot sufletul lor. Pentru noi.

L-am simţit pe fiecare. Şi oricât aţi cârcoti, bucuria asta n-o faci din obligaţie.

foto

Oameni care se ştiu orienta mai bine în capetele altor oameni decât pe străzile patriei, oricărei patrii, am mai văzut. Vorba ceea, tocmai m-am măritat cu unul. La noi în familie, toată orientarea turistică s-a adunat la mine, ăsta nu mai e nici un secret pentru nimeni.

Oameni care să fie atât de tineri şi să danseze atât de contratimp n-am crezut că s-au inventat pe lume.

Am fost la 2 nunţi luna trecută. Şi-am observat oamenii, deşi n-ai fi crezut c-am avut timp. E vorba de cum dansează. De cum se mişcă pe acordurile alea, oricum ar fi ele. Şi sunt unii, domnule, care nu le nimeresc nici să-i pici cu ceară, însă nota 10 pentru străduinţă! Nota 11 pentru dezinhibare, că mai sunt şi acei câţiva care se ştiu mai nepricepuţi, dar pe care atât de puţin îi interesează, încât ei tot dansează, şi anume, ritmul lor!

Apoi, sunt prietenii lui tata. Cu oscilaţiile de vârstă +,- 15 ani. Domn’e, dansează perfect. N-ai văzut aşa ceva. Şi mă refer la bărbaţi, căci cu femei n-am avut onoarea. Şi nevestele lor, tot aşa, superbe. Ritmul ăsta nu se învaţă nici pe net şi nici pe calculator. Ritmul ăsta are ceva viu în el, ca aerul proaspăt de munte. Când te uiţi la ei cum ţopăie în armonie, îţi vine să intri-n pământ de ruşine. Că la tine-n cap şi, mai ales, în picioare, cam toate melodiile-s la fel.

Să vă mai spun una. Am făcut la viaţa mea vreo 3 cursuri de dans profi, dacă nu 4, că Ada, prietena mea din America, se jură c-am mai făcut unul şi-n copilărie pe vremea când încă stătea pe strada mea. Cu atât mai grav. Patru, oameni buni, întrebaţi-mă ce s-a lipit de mine! Că n-am insistat atâta de bună ce-am fost… No mistakes in the tango, all right!

Oare de ce nu se transmite şi bucuria asta de dans, ar trebui să fie o lecţie lângă primii paşi şi primele cuvinte. Oare de ce mi-a făcut mai mare plăcere să dansez cu prietenii lui tata decât cu ai mei? (No offense celor vizaţi, ştiţi că-mi sunteţi dragi până la urechi, dar ăsta-i adevărul.) Un talanga-balanga de pe-un picior pe altul îţi face plăcere eventual în clasa a5-a când cea mai tare senzaţie e să-i numeri celuilalt respiraţia de-aproape şi să nu-i ghiceşti gândurile nici pe departe. Tot ce vine după, dacă nu e pe ritm, pentru o femeie e aiuria şi, pentru un bărbat, umilitor. Plus, după ce te-ai măritat, se schimbă radical respiraţia! 😉 Faceţi bine de puneţi mâna şi piciorul ăla pe ritm! Ca să le facă şi doamnelor plăcere.

foto

Vin și bătrânii la nuntă, a întrebat cineva cu prea mult tupeu și nesimțire în gușa care arde gazul degeaba de vreo câteva puține decenii încoace.

Poftim?!

Bunicii voștri, îi aduceți și pe ei, zic.

A, bunicii… Normal! Sunt invitații noștri, suntem cei mai fericiți că îi avem pe 3 dintre ei cu noi la o asemenea sărbătoare.

[Adesea mă gândesc la cel un bunic care va lipsi de la masă și la cea o străbunică pe care am avut norocul să o cunosc.]

 Normal că îmi vin bunicii la nuntă, sunt mândră de ei și recunoscătoare vieții că îmi face acest cadou. E de pe lista lucrurilor care nu se găsesc în magazine. Îți trebuie doar puțină minte-n cap și ochi deschiși ca să-l primești. Cadoul. Și pe bunici la nunta ta.

Dezgustul pe care asemenea apelative îl trezește în mine e dincolo de normele prevăzute de legile oricărui stat. Mi-e rușine să cunosc pe cineva care pune astfel de întrebări.

Sărbătoriți-vă bunicii, apreciați-i și mai sunați-i din când în când. Va veni un moment când …

îmi veți da dreptate.

foto 1, 2