Vin și bătrânii la nuntă, a întrebat cineva cu prea mult tupeu și nesimțire în gușa care arde gazul degeaba de vreo câteva puține decenii încoace.
Poftim?!
Bunicii voștri, îi aduceți și pe ei, zic.
A, bunicii… Normal! Sunt invitații noștri, suntem cei mai fericiți că îi avem pe 3 dintre ei cu noi la o asemenea sărbătoare.
[Adesea mă gândesc la cel un bunic care va lipsi de la masă și la cea o străbunică pe care am avut norocul să o cunosc.]
Normal că îmi vin bunicii la nuntă, sunt mândră de ei și recunoscătoare vieții că îmi face acest cadou. E de pe lista lucrurilor care nu se găsesc în magazine. Îți trebuie doar puțină minte-n cap și ochi deschiși ca să-l primești. Cadoul. Și pe bunici la nunta ta.
Dezgustul pe care asemenea apelative îl trezește în mine e dincolo de normele prevăzute de legile oricărui stat. Mi-e rușine să cunosc pe cineva care pune astfel de întrebări.
Sărbătoriți-vă bunicii, apreciați-i și mai sunați-i din când în când. Va veni un moment când …
îmi veți da dreptate.
Dana
Cea mai mare bucurie a vietii mele ar fi fost sa ii am pe bunicii mei langa mine la nunta mea. Nu baga in seama rautatile unora, ei nu stiu nimic…
Diana
Nici nu imi pot imagina nunta fara bunicii mei. Nici eu nu mai am strabunici, dar bunicii sunt cu totii in viata (Slava Domnului !) si sper sa ramana asa pana la ziua cea frumoasa.
Te admir pentru modul tau de gandire atat de frumos si curat <3
X
eu zic sa nu te superi. poate nu toti se mandresc cu bunicii, cu parintii asa cum te mandresti tu. eu, de ex mi-am iubit in felul meu bunicii si parintii. dar nu pot sa spun ca ma mandream cu ei. un tata alcoolic, care la orice petrecere facea urat, o mama cu multe probleme mentale, depresiva, o bunica care blestema tot satul, o alta care traia in cea mai mare mizerie.
Tina
Pe bunicul l-am facut “vornic” la nunta noastra! Un maestru de ceremonii elegant cu 2 super-interventii, sa se inteleaga clar :). Si a fost cel mai iubit dintre nuntasi, si de romani si strainezi deopotriva! Si toate celulele mele nu si-au mai incaput in membrana de fericire ca i-am avut acolo si pe ‘mosu’ si pe ‘mamatana’ (cum le place sa le zicem si cu respect o facem)! Sunt cu gura pana la urechi si acum cand scriu 😀
copila blondă
X, Înţeleg perfect. Eu n-am treabă cu bunicii altora, dar alor mei nu se adresează nimeni aşa.
Normal că nu numai ADN-ul te face mamă, tată, bunic. E mult mai mult decât atât. Îmi pare rău că în familia ta e aşa…
Tina, :)) cât de tare! Cred că bunicul tău a fost super fericit!!!
RoxanaM
Cunosc atatia oameni, tineri de altfel, care nici nu mai au amintiri cu bunicii lor, atat de rar ii vad, si mereu mi se pare atat de trist, incat de fiecare data cand aud asemenea lucruri, din reflex mai dau un telefon, doar sa stiu ca sunt bine.
Alexandra
Simt mereu o parere de rau pentru cei care nu au fost atasati de bunicii lor, care nu au putut creste alaturi de ei si sa se bucure de prezenta lor cum m-am bucurat eu. Bunicii mei au facut parte din copilaria mea in proportie de 90% si mi-ar fi placut enorm sa ii am inca langa mine. Din pacate din 4, a ramas doar 1…