Nu e din cărți articolul ăsta, că n-am avut vreme de așa ceva. E doar ce am făcut noi. Nu e cu sfaturi articolul ăsta, pentru că doar timpul ne va spune dacă e bine sau rău. Timpul și primul născut, care sper să nu ne urască pentru ce i-am făcut. Un frate.
Copiii știu adevărul, iar adevărul e că nimic nu trebuie. Când le spunem despre ceva că trebuie, mesajul transmis e ”Nu ai de ales”. Astfel, îi interzicem copilului posibilitatea de a alege, îi anulăm autonomia de a decide.
Faza zilei: ne-am luat înghețată și eu, și copilul. Din aia la mașină cu manetă, cea mai ordinară. Mi s-a făcut poftă și sunt însărcinată, deci nu săriți pe mine cu morală.
Băiatul meu cel mare împlinește astăzi 3 ani și jumătate. Și fiecare zi cu el mi se pare o binecuvântare.
Când e moale, seara, la culcare.
Când vine la mine doar să-l țin puțin în brațe.
Aseară, înainte de culcare. Nu știu cine a adus vorba, că ea tot vine în ultima vreme. Cum o să încăpem toți patru în pat. Încep eu:
-Tati, la locul lui, eu la al meu, bebe aici, tu în pătuț.
-Nuuuu, mami, bebe acouo (și arată între mine și soț). Lângă mami e locu’ meu!
Poate credeați că doar mamă-sa are un bebeluș în burtă. Nici vorbă. Și Tudor are unul. Îl simte cum mișcă, îl aude cum vorbește, uneori cere de mâncare, alteori e sătul de mâncare și are poftă de-un orez cu lapte.
