Una veche și una din seara asta, care aproape m-a făcut să plâng de bucurie:
Categoria: Broscuțul (Pagina 10 din 17)
Să notăm în calendar: astăzi sărbătorim transformarea mea. Am făcut orez cu lapte și a ieșit atât de bun, încât copilul a mai cerut o porție. (Că am mai făcut până acum e un fel de-a spune, doar dacă delegatul către Mama Bu, Eme și Crockpot se pune.)
După ce copilul a stat lângă mine, să se asigure că nu greșesc ceva (el a văzut-o pe MamaBu de multe ori făcând orez cu lapte, eu niciodată. Atunci mi-a zis să mai pun zahăr, că nu-i destul. Ca să vedeți cât de bine și de des gătesc, aflați că mă sperie cantitățile de sare, zahăr și ulei. Nu era destul, așa că orezul acela a fost consumat cu adaos de miere. Na, măcar nu l-am aruncat. Pe tot… :p )… și după ce mi-a spus să stau liniștită, că el are încredere-n mine, m-a lăsat singură să prestez.
-Mami, tu o să ai grijă de mine întotdeauna? mă întreabă flăcăul de 3 ani și jumătate în timp ce puneam niște farfurii la spălat.
-Normal, iubitule. Dar de ce m-ai întrebat? (în perioada asta, în care avem un frate mai mic, temerile tuturor sunt puse pe moațe)
*poza e de acum 2 minute, din bucătăria noastră mică. Vorba soțului meu, n-avem loc de șervețele, dar ne putem șterge la gură cu frunze :))
A fost o săptămână de vis. O să scriu și despre întâlnirea dintre frați, despre primele nopți acasă, despre tot, pentru că nu vreau să uit nicio clipă.
Mai știți poza asta cu doctorul Jack Newman? Mno, s-o ținem minte, că e importantă în context.
