E adevărat ce se spune: când devii părinte, capeți niște puteri de superman de undeva, din Univers, și începi să poți să faci lucruri nu fiindcă nu ai alte opțiuni, ci pur și simplu fiindcă nu poți să nu le faci în felul ăsta al tău, nu în altul, în nici un altul.
A fost săptămâna mondială a alăptării şi s-a vorbit despre alăptat mai ales în spațiile în care se învârt mamele. Aș vrea să ne oprim puțin din mirajul ăsta pro-alăptat și să ne gândim la acele mame care și-au dorit să alăpteze, care au încercat și au impresia că nu au reușit. Oare cum se simt ele mai ales acum? Nu vreau să plece nimeni trist sau cu regrete de pe blogul meu, ci vreau ca toate mamele să se simtă iubite, încurajate, inspirate. Măcar aici, măcar preț de un text și câteva cuvinte.
(E ora 1.17 și tocmai am terminat powerpoint-ul prezentării mele de joi în cadrul evenimentului din poză. Voi vorbi despre realitate vs așteptări. Am citit și strâns multe sfaturi foarte utile de la mămici din grupurile de alăptare, ca să merg cu informație valoroasă. Ca de la mamă la mamă.)
De mâine până în 7 august, la nivel mondial se întâmplă diverse evenimente și acțiuni menite să sprijine alăptatul. O listă completă a acestora din mai multe orașe din țară găsiți la Raluca.
La conferința Social Moms din 4 august sunt invitate toate mămicile prezente și viitoare, interesate de acest subiect. Vorbitorii sunt trei medici (unul pediatru, unul nutriționist și unul dentist – deși ăsta merge ca blondă :P) și un educator perinatal SAMAS. Participarea e gratuită, trebuie doar să vă rezervați un loc înainte. Detalii aici.
Zborul cu avionul e foarte diferit când ai cu tine un bebeluș. Primul zbor cu Tudor a fost când el avea o lună și o zi. Atunci, totul a decurs foarte simplu, a dormit aproape non-stop, iar în rest a stat la sân.
La 5 luni și jumătate e diferit, fiindcă nu mai petrece atât de mult timp dormind, nici la sân, de-acum are dorințe, cerințe, vrea distrat, jucat, complimentat, pupat. (Haha, asta cu pupatul e băgată de la mamă-să putere. Sper că vrea pupat și că o să mai vrea încă vreo 20 de ani de-acum încolo)
Zborul de dus cu bebeluș de 5 luni și jumătate
Când am rămas însărcinată, unul dintre cele mai frecvente sfaturi primite a fost ăla cu somnul: dormi acuma, că n-o să mai apuci după. Apoi, pe măsură ce burta creștea și realitatea devenea tot mai rotundă, oamenii începeau să împărtășească din experiența lor: dormi, nu e o glumă. Dormi și pentru mine și bărbatu-meu. Dormi în avans, vreo 3 ani dacă se poate.
Deși mi-am schimbat numele cu care semnez articolele din ”copila blondă” în ”Miruna”, deși am născut un bebeluș adorabil, deși am grijă de el zilnic cam tot timpul, deși nu-l las nici la tată-său când plânge, deși sunt acolo când se trezește și adoarme, deși brațele mele îl alină cel mai ușor, deși cu mine comunică cel mai frumos, tot nu mă simt mămica lui. Și nu mă simt mămica nimănui.
