Povestea primului tău dințișor

A fost odată ca niciodată un pui de dințișor venit de undeva din Univers la un om mic în gură. Și știi unde era omul ăsta mic? La mama lui în burtă abia de câteva săptămâni! Și cum le era bine și cald acolo înauntru, și puiul de om și puiul de dinte creșteau într-o zi cât alții în zece. Uite-așa, după o vreme, când puiul de om a scos capul afară, ce crezi c-a ieșit din gura lui? Doar niște țipete, Broscuțule, c-așa salută toți oamenii mici pentru prima dată. Nu niște dinți, cum însă poate te-ai fi așteptat. Dar celălalt pui era încă acolo, crescuse ca un Făt-Frumos din basme, avea deja casă nouă și moale, în niște gingii știrbe și adorabile de bebeluș nou-născut. 

Într-o zi, puiul de dințișor se uită în oglindă. Când colo, ce să vadă: o inimă mare îi bătea în piept, iar pe deasupra avea mantie albă și armură tare. ”Pff, astăzi parcă sunt gătit de sărbătoare! Cred că e momentul să îmi iau rămas bun.” Zis și făcut, își salută frații de deasupra, pe cei de alături și pornește. Drumul însă nu era lin, micuțule-Broscuțule. Era cu multe jucării frecate de gingii, cu degete roase și plânsete scoase. Era cu temperaturi înalte și ploi torențiale. Sub formă de băluță pură peste gingii încă știrbe de bebeluș de 6 luni.

Când Tudor avea febră și ne plimbam noaptea dintr-un colț într-altul al sufrageriei, când el urla pe întuneric și eu sufeream pe sub ascuns, îi spuneam povestea asta cu dințișorii oamenilor mici.

Până într-o zi, când dințișorul și-a zis: Gata, vreau la lumină! Doar n-am crescut mare și puternic să stau înăuntru toată viața! Și-a adunat toată forța lui dințitorească și a găsit intrarea într-o altă poveste și mai ștrengărească: Povestea primului dinte de bebeluș adorabil fără gingii știrbe. 🙂 Doar că, intrarea asta, pe care oamenii o numesc ieșire, se întâmplă când dințișorul bate la o ușă. Și bate o dată, bate de două ori, bate de trei ori. Până bate atât de tare, încât… se sparge ușa! Iar de partea cealaltă, îl așteaptă, caldă și moale, doamna Limbă în întâmpinare, care-l mângâie și-i face turul de onoare.

Da, s-a întâmplat aseară și suntem foarte fericiți. Broscuțul și toți dentiștii din familie. Da, am conștientizat comicul de situație abia când eram la al treilea telefon să dau vestea cea mare. Mai permiteți-mi un pic să fiu Acea mamă absurd de fericită pentru fiecare râgâit, pârțâit, dint-ieșit.

Și ca să ridicăm puțin indicele de plictiseală al acestui pseudoarticol, pofiți o lecție de embriologie amatoricească. Vreau doar să ne minunăm în continuare de cât suntem de minunați! Scriu din amintiri (oare de ce uram cu toții embriologia la școală?!) și dintr-o rapidă căutare pe net, deci nu săriți cu roșii.

Imaginați-vă că am scos tratat de embriologie la ora 1 noaptea și că dinții încep să se formeze în jur de 6 săptămâni de sarcină. Da, exact: uluitor! La 8 săptămâni de viață intrauterină, deja avem câte zece muguri dentari așezați în oglindă, care vor deveni ulterior dinții de lapte de sus și de jos. Punctele astea mici cărora le zicem muguri, trec prin niște etape de dezvoltare: mai întâi proliferează celulele lor și se diferențiază, oarecum ca un aluat care dospește, apoi, în jurul vaselor de sânge, nervilor și pulpei, se calcifică în straturile specifice (dentină/cement și smalț) – adică se face crusta aia bine rumenită- și abia apoi erup. Iar erupția asta are 3 etapte:

1.  Etapa preeruptivă – sau intraosoasă este drumul dintelui până la mucoasa bucală. Și mișcările astea din os cred că dau bebelușilor mâncărimea aia în gingii și nevoia de a și le freca tot timpul.
2. Etapa prefuncțională – după ce dintele străpunge gingia și începe drumul către dinții opuși
3. Etapa funcțională -tot ce urmează după ce dintele ”a dat mâna” cu vecinii de pe partea cealaltă (tehnic, se numesc antagoniști)

Dinții de lapte

• sunt în număr de 20: incisivi centrali, incisivi laterali, canini, molari primari și molari secunzi.
•  Avem câte patru din fiecare.
• Dinții de lapte nu au premolari.
• Pe locul molarilor de lapte vor apărea premolarii.
• Molarii permanenți nu înlocuiesc nici un dinte de lapte, ci pur și simplu erup în spatele lor.

(Cititorii stomatologi, vă rog, puneți-vă ceva pe ochi ori strângeți din dinți, mușcați-vă limba și mâinile la spate! N-aveți voie nici măcar să vă cruciți la asemenea limbaj de lemn al unui cinstit coleg. Acesta nu este o discuție de specialitate, ci o poveste la ceas de blog, scrisă de o blondă într-o noapte.)

Și, gata, am mai scris un paragraf, dar l-am și șters. Deja exagerez.

Broscuțule, în gura ta e Universul. Să ai grijă de el de 2 ori pe zi. Mâine mă duc să-ți cumpăr periuță și pastă de dinți pentru copii!

Iar noaptea asta nu dorm de bucurie.

surse de info : 1, 2, 3 și amintirile personale, chinuitoare pe alocuri

imagine via Shutterstock, dinți de lapte

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.