Voi explica pentru acei cititori care nu sunt nici mame și nici n-or să fie vreodată: presiunea mămicească reprezintă presiunea exercitată de aerele din atmosferă asupra scoarței cerebrale a proaspetei născătoare de prunci. Această presiune e de mai multe feluri, cam ca în fizică: presiune de-ți vine să-ți smulgi părul din cap, presiune de trântești lucruri (gen uși de la dulap), presiune de spargi lucruri (gen castroane de plastic, fiindcă nu riști cu cioburi de sticlă, pe care tot tu trebuie să le aduni), presiune de-ți vine să smulgi părul altuia din cap și presiune de-ți vine să … le luăm pe rând.

Continuare

De ce există depresia postnatală

Nici înainte de a avea un copil, nu îmi imaginam că e tocmai floare la ureche să fii responsabil de o altă ființă umană și să ai grijă să fie hrănită, curată, distrată, fericită, dar nici nu înțelegeam foarte bine de ce nașterea unui copil pe care ți l-ai dorit te poate duce în pragul disperării. Doar ți l-ai dorit, nu?

Continuare

A fost odată ca niciodată un pui de dințișor venit de undeva din Univers la un om mic în gură. Și știi unde era omul ăsta mic? La mama lui în burtă abia de câteva săptămâni! Și cum le era bine și cald acolo înauntru, și puiul de om și puiul de dinte creșteau într-o zi cât alții în zece. Uite-așa, după o vreme, când puiul de om a scos capul afară, ce crezi c-a ieșit din gura lui? Doar niște țipete, Broscuțule, c-așa salută toți oamenii mici pentru prima dată. Nu niște dinți, cum însă poate te-ai fi așteptat. Dar celălalt pui era încă acolo, crescuse ca un Făt-Frumos din basme, avea deja casă nouă și moale, în niște gingii știrbe și adorabile de bebeluș nou-născut. 

Continuare