Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată când o mamă suna medicul să întrebe ce să facă fiindcă îi curg mucii copilului, are febră sau diaree și eu mi-am dat ochii peste cap, m-aș putea muta direct într-o vilă din nordul capitalei, în locul apartamentului nostru cu 2 camere la bloc.
Vrei să-i faci o favoare soției tale, vrei s-o vezi mai odihnită și mai zâmbitoare. Vrei să o ajuți mai mult. Și te gândești că poate ar fi o idee bună să îi faci cadou o oră ÎNTREAGĂ în care ea să facă ce-și dorește inima ei. Poate să se spele pe dinți, poate un duș, poate are timp să-și taie și toate unghiile de la o mână. Chestii din astea de răsfăț absolut pentru orice femeie. Tu nu ești ca alții, să nu apreciezi munca pe care o depune soția ta, când stă acasă toată ziua. Cu bebelușul VOSTRU, bineînțeles. Tu înțelegi că binele ei e binele vostru și faci orice îți stă în putere să contribui la fericirea ei.
Am mai găsit niște notițe în telefon de la conferința lui Gaspar la Sibiu. De fapt, el cu asta începuse, eu mă străduiam să țin ritmul la notat, apoi am abandonat și tot a ieșit o serie foarte faină de articole. Deci, cu liniuță, iată:
Sunt momente în care îmi e greu. Și sunt tot mai dese aceste momente în ultima vreme. Și, oricât mi-aș dori să fie totul doar lapte și miere, să fie totul doar miros de migdale și bebeluș, nu prea e. Oricât mi-aș dori să fiu eu mama aia multifuncțională, așa cum multe prietene de-ale mele sunt, să le pot face pe toate cu copilul într-o mână și determinarea în cealaltă, să-mi scutesc bărbatul de frecat morcov uscat de pe faianță, oricât, oricât, nu sunt, nu pot și nu o să se-ntâmple.
Voi explica pentru acei cititori care nu sunt nici mame și nici n-or să fie vreodată: presiunea mămicească reprezintă presiunea exercitată de aerele din atmosferă asupra scoarței cerebrale a proaspetei născătoare de prunci. Această presiune e de mai multe feluri, cam ca în fizică: presiune de-ți vine să-ți smulgi părul din cap, presiune de trântești lucruri (gen uși de la dulap), presiune de spargi lucruri (gen castroane de plastic, fiindcă nu riști cu cioburi de sticlă, pe care tot tu trebuie să le aduni), presiune de-ți vine să smulgi părul altuia din cap și presiune de-ți vine să … le luăm pe rând.
Nici înainte de a avea un copil, nu îmi imaginam că e tocmai floare la ureche să fii responsabil de o altă ființă umană și să ai grijă să fie hrănită, curată, distrată, fericită, dar nici nu înțelegeam foarte bine de ce nașterea unui copil pe care ți l-ai dorit te poate duce în pragul disperării. Doar ți l-ai dorit, nu?
