Dragă mamă care n-ai putut alăpta,

mama cu bebe

A fost săptămâna mondială a alăptării şi s-a vorbit despre alăptat mai ales în spațiile în care se învârt mamele. Aș vrea să ne oprim puțin din mirajul ăsta pro-alăptat și să ne gândim la acele mame care și-au dorit să alăpteze, care au încercat și au impresia că nu au reușit. Oare cum se simt ele mai ales acum? Nu vreau să plece nimeni trist sau cu regrete de pe blogul meu, ci vreau ca toate mamele să se simtă iubite, încurajate, inspirate. Măcar aici, măcar preț de un text și câteva cuvinte.

Am simțit că e momentul să las scrisoarea asta aici. E pentru voi, cele care ați citit studiile, ați ascultat sfaturile și-ați pus copilul la sân, pentru cele care ați încercat și credeți că nu ați reușit.

Dragă Mamă Care-ai Vrut Să Alăptezi Și Crezi Că Nu Ai Reușit,

Îți scriu doar ca să știi că cineva se gândește și la tine. Te-aș strânge în brațe în momentul ăsta și ți-aș spune cât de grozavă ești.  Am fost și eu în pielea ta odată, nu de mult, acum câteva luni. Știu cum e să te întrebe lumea ”ai lapte?” și tu să-nghiți în sec. Sau să pleci privirea în pământ, să-ți strângi puiul la piept, de parcă ai putea compensa lipsa laptelui cu kilometri de îmbrățișări. Mai știu și cum încerci să schimbi subiectul, că doar ești femeie isteață și nu vrei să se vadă eșecul pe fața ta. Încerci să faci o glumă, dar nu prea îți vine să râzi. În primele mele luni de alăptare, l-aș fi ucis pe fiecare dintre cei care mă întrebau dacă am lapte-n țîțe. Ce treabă aveți voi, fraților, brusc v-a lovit grija pentru sânii mei?! O săptămână de zile n-am putut vorbi cu nimeni din familia mea, în afară de mama și soț. Am trecut prin multe transpirații și procese de conștiință când vedeam cum eu mă usuc și copilul e sub orice tabele. De disperare, am băut 4 litri de ceai într-o singură seară. Am mâncat până mi s-a făcut rău. Am ținut copilul la piept până mi-au amorțit mâinile.

Fiindcă asta face o mamă: tot ce îi stă în putere. Cunosc sentimentul de vinovăție. Cunosc disperarea. Știu cum arată un sân gol de lapte, o pompă pe care îți vine s-o arunci de pereți, deși producătorul nu ți-a greșit cu nimic. Știu cum e când te simți stricată, monitorizată. Știu cum e să vorbești cu prietene de-ale tale, care se “plâng” de sâni umflați și furia laptelui, când la tine singura furie e pe natură, că te-a sărit la împărțirea potențialului producător de lapte-n țîțe.

Ascultă ce spun: calitatea de mamă iubitoare nu e direct proporțională cu cantitatea de lapte secretat. Nici dacă ai alăptat 3 luni, apoi ai introdus completare și, până la 6 luni, ai rămas fără, de tot. Sau dacă ai pus copilul la sân doar primele câteva zile, apoi plângea bietul de foame până se învinețea și acolo s-a terminat povestea alăptatului la tine. Știu că te-ai documentat, știu că știai că cea mai bună hrană pentru copilul tău e laptele tău. Știu că ai vrut, că ai încercat. Că ai băut, ai mâncat, te-ai stresat.

Draga mea, iartă-te. Îți datorezi asta ție.

Cresc șansele de a fi o mamă bună pentru copilul tău, dacă ești o mamă fericită.

Știi, e una dintre primele lecții ale maternității. Vrei să-i oferi tot ce-i mai bun pe lume și pe pământ copilului tău, să nu-l zgârie nici o etichetă, să mănânce doar găini fericite și legume stropite cu iubire. Vrei să-l protejezi de soare, de prize, de colțuri ascuțite. Normal că vrei, asta te face mamă. Și una grozavă.

Dragă mamă care a încercat să alăpteze și crezi că nu ai reușit, să-ți intre bine în cap: așa a fost să fie. Atunci. Poate, dacă o să mai ai copii, o să fie altfel. Dar tu vei rămâne o mamă bună, perfectă pentru ei.

Ești liberă să-ți iubești copilul până la soare și până la stele și înapoi. Să-l înveți tot ce știi tu mai bine și să-i arăți că viața e frumoasă, fiindcă sunteți împreună. Indiferent ce și cât aveți să mâncați, indiferent ce haine purtați sau cu ce jucării vă jucați.

Iar data viitoare când cineva te mai întreabă dacă ai alăptat sau nu, că e vecina ”bineintenționată” sau o mamă care tocmai își înțarcă pruncul de 3 ani, răspunde-le așa: și da și nu. O să le derutezi, plus că nu datorezi nici o explicație. Fiindcă nimeni nu știe cum ți-a fost ție după ce ai născut, câtă oboseală au înghițit oasele tale, ce dureri ai avut, ce presiune, ce soacră, ce context. Poate au fost cauze medicale, poate nu te-ar fi putut ajuta toți profesorii alăptatului din lume sau poate ar fi făcut cineva o minune pentru tine. Draga mea, nu mai contează. Ai un copil sănătos? da. Ai un copil deștept? da. Ai un copil iubit? da. Și dacă ai alăptat o săptămână, o zi, o dată, se pune.

Și încă ceva: Îmi cer iertare eu, dacă în săptămâni ca cea care a trecut sau ca oricare altele, mame ca mine te-am făcut să te simți prost în vreun fel, am răscolit niște sentimente și am înviat niște neputințe. Nu am făcut-o intenționat nici una dintre noi, sunt sigură, dar tot îmi pare rău.

Să știi de la mine, de la o femeie care alăptează de  peste 5 luni: nu alăptatul te face o mamă bună! Ar fi prea simplu să fie așa. 

Așa că, debarasează-te de orice regret și treci la treabă. Mamele bune au întotdeauna multă treabă de făcut, de iubit, de jucat. 🙂

imagine via shutterstock, mama fericita cu bebe

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

5 modalități de a convinge copilul să mănânce legume și fructe (P)

Articolul următor

De ce România e o țară scumpă

85 Comentarii

  1. Mihaela M

    E minunata scrisoarea ta! Eu alaptez, dar vorbesc prin prisma unei prietene care a facut avc la cateva zile dupa ce a nascut si lumea pune etichete fara sa stie despre ce e vorba. Si-a dorit enoooorm sa alapteze.
    “Cuuum? Nu alaptezi? ” “Siguuur ai facut tot ce se putea?”
    “Ai incercat si asta?”
    Iar ea nu spune nimic, pentru ca nu vrea ca alte persoane sa stie de “problema ei”. Inca mai plange cand vorbeste despre experienta nasterii intr-un spital de stat. Iar eu am nascut la acelasi spital, nu stiu cum am avut curajul dupa tot ce s-a intamplat cu ea. Dar a fost groaznic si la mine. Urmatoare nastere va fi la privat in cazul meu, ei i-au interzis medicii.
    Am sa ii dau sa citeasca scrisoarea ta.
    Te imbratisez cu drag!

    7+

    • Lumea vorbeste fara sa isi imagineze ce poveste poate fi in spate. Sanatate prietenei tale!

      1+

    • Carmen Prelipcean

      E frumoasa scrisoarea ta. Am citit-o ptr ca am cautat un sprijin in cea mai mare durere a sufletului meu, im momentul de fata. Nu stiu din ce motiv dar puiul meu alaptat scade in greutate in loc sa creasca. Mi se rule sufletul cand stiu ca nu mai pot alapta. Sentimentul de vinovatie ma urmareste. Si tot ce imi ramane dr facut este sa plang. Am citit scrisoarea ta, a ajutat putin. Poate trebuie sa o citesc de mai multe ori ca sa ajute mai mult.

      0

      • Carmen, ai vorbit cu un consultant in alaptare? Ai intrat pe grup? Si daca ii dai lapte praf, foloseste un sns, nu lasa lactatia sa se opreasca! Vei reusi, scrie-mi daca te pot ajuta cu ceva. Dob’t give up!

        0

        • Roxana

          Draga, Miruna,
          Te citesc de ceva vreme,dar acest articol l-am ratat.
          Desi au trecut 9 ani,am vie amintirea neputintei alaptarii.
          Fetita mea s-a nascut mica si slabuta (2100g), copil dismatur,iar eu nu am avut picatura de lapte. Nimic…. in maternitate m-am chinuit si m-au chinuit teribil…”nu exista femeie fara lapte” erau cuvintele asistentelor care la fiecare tura ma trageau efectiv de tzate. Copilul era pe sectia de prematuri,iar ele imi tot spuneau ca daca vreau sa am un copil sanatos trebuie sa alaptez. Ce puteam face… am baut tot ce se putea,litri de ceai,galactogil,galactofor.. si nimic. Nici macar o picatura!!! Apoi sefa de sectie a concluzionat ca am “cele mai proaste toate pe care le-a vazut.” Vreau doar sa spun ca iubirea nu consta in laptele pe care il ai in tzate. A fost tinuta in brate,alintata si iubita poate mai mult decat un copil alaptat la san. Copilul meu de 9 ani este perfect sanatos. Nu a luat pana acum antibiotic. Nu mananca niciodata mai mult decat poate, nici dulciuri mai mult de unul pe zi. Este frumoasa si desteapta!😊

          4+

  2. Andreea

    Frumos, frumos spus Miruna 🙂 Io mi-am facut si un selfie 🙂 ca sa am dovada 🙂 pentru mine. Si cand ma mai uit din cand in cand la selfie imi mai aduc aminte de acele momente magice, doar ale noastre si de un cantecel inventat pentrul EL intr-una din noptile petrecute in maternitate, cand efectiv mi-am dat seama: Dap, acum ce ma fac cu chestia asta mica? De unde o apuc si cum o fac mare? 🙂 Iar acum, cand ii mai cant din cand in cand acel cantecel, zambeste, exact ca prima data cand i l-am cantat, cand avea 2 zile 🙂

    3+

  3. Mihaela

    Eu aș vrea să-i pun băiatului meude aproape 4 ani un sticker pe frunte pe care să scrie ”nealăptat” să vada toți (și toate) cât de iubitor și afectuos e un copil crescut cu prafuri. Și episoade de răceală puține și în forme ușoare. Așa că, miturile alăptarii… O bună bucată de vreme eram datoare cu multe explicații/scuze la întrebarea daca am alăptat, cum am avut eu lapte doar 2 săptamani, în care m-am chinuit oricum cu 2 pompe, una manuală, una electrică și tot nu faceam de o masa pentru el. Acum, răspunsul la intrebarea asta – care incredibil încă mai apare – este simplu: NU

    16+

    • Mihaela, nu exista “miturile alaptarii”. Asta nu cred ca este o discutie. Insa nici nu trebuie sa fie o tragedie daca mama nu a alaptat.

      5+

  4. MaybeGirl

    Mamica blonda, m-ai lovit sub centura. Frumoasa scrisoare. Sunt una din mamicile ce au.alaptat o saptamana. Si nici atat. I-a trebuit 3’zile sa inteleaga cum sta treaba.cu suptu si am.mai.alaptat patru. Dar sti.cum? Cu drag(oste). Cu chef, cu mandrie, cu.ochii.plini de.lacrimi de fiecare data fiindca simteam ca ma dau toata. Simteam micul meu nu are.nevoie de altceva decat de.mine. pana mi s-a oprit laptele. Dar asa, a nesimtire. fara sa.ma anunte. Pur si simplu o seara am.pus puiul de.om la san si el tot plangea. Am.luat pompa, si.nici.macar o.picatura de… orice nu a.vrut sa.mai iasa. M-am simtit neputincioasa si aveam.impresia ca acolo o sa mor…nu.mai.puteam sa ii ofer copilului ceea ce avea.nevoie. dar a doua zi am ridicat capul sus si cu biberoanele si.laptele praf la.purtator am.fost in.continuare MAMA.
    Asa cum.ai.zis,nu totul tine numai de san, de alaptat. Nu trebuie sa dam explucatii nimanui,e adevarat, dar cateodata simti.nevoia sa.le.raspunzi binevoitorilor de “la ce tzatze ai….nu ai.lapte?” Cu un sec “ce te intereseaza pe tine ce produc eu?”
    Si o anecdota (ne)placuta 🙂 :
    In saptamana aia, cat am.alaptat, am reusit sa.racesc. acasa, pe canapea cu taticu langa mine, el avea puiu in brate; incepe sa.urce laptele, micu da sa planga, e ora de masa. Vine si maica-mea…iau puiu si cand sa-l pun la tzatza,imi pune maicamea un servet pe.gura, sa nu ii dau microbii. Cred ca.toti hormonii dupa o nastere (cezariana si complicatii…resuscitari la bebe si calmante la mama) nu aveau loc.pe.unde sa.mai.iasa din.corpu meu. M-am enervat atat de rau, ca.am.inceput sa.tip la maica-mea, saraca, ca doar ea avea intentii bune, si taticu mi-a luat copilu din brate sa nu cumva sa il ranesc si/sau sa se.sperie.
    Mai aveam.putin sa ma.apuce crizele.si.pe.el, cand.mi-am dat seama ca avea dreptate. Mi-am dorit al naibii de.mult sa am o nastere normala( a se intelege naturala,fara. cezariene ,) mi-am dorit sa alaptez, si nici una nu a.fost posibila, si cu toate astea, puiu de.om.imediat face doi ani.si.e.mai sanatos si voinic decat se astepta oricine.
    Asa ca mamici, orice oricum ar fi…nu depinde.totul chiar de noi. Asta e o.lectie care o invatam de cabd sunt.mici, si trebuie sa o.aplicam cand se fac mari 🙂

    5+

  5. Andreea Ilie

    Cel mai tare m-au enervat intrebarile de la toti bagaciosii în perioada de după nastere :Alaptezi? De ce nu? Nu ai lapte? În mintea mea era un singur răspuns : nu e treaba ta! , dar evident ca trebuia sa răspund cu ahh nu alaptez, nu a mers ptr noi, asta e.
    Ca sa fiu f sincera, pe mine nu m-a afectat asa tare lipsa alaptarii. Adică nu simt ca as fi facut un compromis sau ceva ptr faptul ca a păpat lapte praf. Durerile acelea atroce pe care alaptarea mi le-a lăsat in amintire nu ma lasă să văd magia alăptării (pe care eu aș numi-o, mai degrabă, chinul alăptării). Și plus că eu sunt convinsa ca laptele praf e ok, copilul a crescut frumos, nu a fost bolnavicios, toate sunt bune. Iar apropierea dintre noi, ahhh, as avea chiar curajul sa spun (în profida a rosilor stricate pe care mi le voi lua) ca este mult mai curată și reală afecțiunea dintre noi, fără vreun sân la mijloc, pentru ca el, copilul, nu ma vede ca pe o mare sursă de hrana, ci doar ca pe o mare de iubire…
    Acum vine bebe 2. Vreau sa alăptez, o sa încerc, dar ratiunile sunt altele ( economie, timp salvat cu prepararea hranei = timp pentru cel mare, independenta la plimbări). Eu stiu sigur sigur ca dragostea adevărată abia începe, nu are nicio legătură cu niște sâni plini cu lapte….

    8+

    • ECARULAN

      🙂 Chinurile alaptarii – imi suna foarte cunoscut.
      Si eu astept al doilea copil pe care o sa incerc sa-l alaptez, daca nu o sa fie iarasi vorba de ‘chinurile’ alaptarii …

      3+

      • Ecarulan, felicitari!!! Alaptarea nu ar trebui sa doara. Daca doare, ceva e gresit. Uita-te la clipul asta (https://youtu.be/Zln0LTkejIs) despre atasare. Eu m-am uitat de cateva ori, pana am inteles exact cum se face. Si mi-am repozitionat copilul de zeci de ori pana a prins pozitia corecta. Daca am putut eu, poti si tu. Cu fiecare bebelus e diferit, succes!

        0

        • ECARULAN

          Pentru ceva ce se presupune a fi rolul natural al sanilor femeilor, exista atat de multe sfaturi, ‘stiinta’, specialitisti si tehnologie incat este intimidant din start 🙂
          Mersi pentru link – nu poate sa strice inca un material informativ. Sper sa-i ‘pese’ copilului nr. 2 ca sunt (si mai) bine informata 🙂

          Stiu ca ai cele mai bune intentii, ca de altfel si celelate mame care dau sfaturi si cauta solutii pentru alte mame (care uneori poate nici nu le-au cerut sfatul :)), dar, pana la urma, fiecare mama isi cunoaste cel mai bine experienta, limitele, posibilitatile si disponibilitatile. Eu ma feresc de ‘daca altii pot, pot si eu’ – suntem oameni diferiti, chiar daca este vorba despre ceva natural ca alaptatul copilului. Efectiv cand aud ‘daca eu pot, poti si tu’ ma blochez 🙂 Adica, chiar ma cunoaste cineva atat de bine incat sa poate fi convins ca asa stau lucrurile?
          🙂 It’s kind of spooky :)))

          6+

          • Am vrut doar să te încurajez.

            1+

          • Jahana

            Exact, din pacate alaptatul nu e un fenomen natural (altfel toate am putea alapta) și NU! dacă unele pot, nu înseamnă ca toate pot. Asta e ca și cum ai zice: pai dacă eu pot face balet și tu poți , hai persevereza, uiata-te la video-uri , întreabă specialiști … sa fim serioși. Pana la urma e vorba de alegerea personală , da cine alăptează Nu înțelege așa ceva…what ever

            0

    • Cata

      F frumoasa povestea ta, insa sa nu ai impresia ca un copil alaptat se ataseaza mai putin de mama pentru ca o vede ca pe o sursa de hrana! Toti copii, indiferent cum sunt hraniti, daca sunt iubiti si ingrijiti sunt atasati de parinti…

      0

  6. Andreea Ilie

    Ahh si sa nu uit de cât de urâtă mi se pare campania lansata în cabinetele medicilor, cu postere cu mama și bebe în brate și cu mențiunea că un copil alaptat este mai sănătos. Foarte urât ! Adică ce, al meu, ca a primit lapte praf e un bolnav pe care lumea ar trebui sa îl ocolească? Discriminator si urât poster!

    10+

    • Andreea, tare as vrea sa nu dam in mamele care alapteaza si sa nu vorbim ca si cand alaptarea e inutila. Beneficiile ei sunt dovedite stiintific, nu are rost aceasta dezbatere. Ceea ce eu voiam sa spun este ca vinovatia unei mame care intelege treaba asta, dar pentru care alaptatul nu a mers, ca vinovatia asta nu ajuta pe nimeni la nimic. Deci sa scapam de ea. Nu de alaptat. Asta trebuie incurajat. Binele pe care il face bebelusilor este mai mare decat potentiala “discriminare” despre care tu vorbesti. My 2 cents.

      12+

    • Cata

      Aceste postere sunt pentru a incuraja alaptarea, nu sunt anti copii hraniti cu lapte praf.

      0

  7. Cris

    Am 30 de ani. Frati-miu 33. Niciunul nu am fost alaptati. Nu din comfortul mamei ci din motive medicale pt mami. Am intrebat. Amandoi am fost si indraznesc sa spun sanatosi si voiosi. Bolile copilariei si cam atat. Eu o sa incerc cat pot si un pic mai mult sa alaptez. Daca nu merge o sa compensez cu pupici gadilici si multe zbenghuieli. La fel cum vreau sa nasc in apa, in spital. Daca nu merge, chiar nu conteaza – sanatosi sa fim si asta e.

    O sa fie bine. Multumesc Miruna pentru text. M-a pregatit un pic sufleteste in caz of what if 🙂

    5+

    • Crisule, felicitari pentru sarcina si mult succes! Eu cred ca vei reusi sa alaptezi, doar uite ce bloguri informative citesti 😉 tine-ma la curent si, daca intampini probleme cu alaptatul, scrie-mi. Scrie-mi la orice ora si promit sa te ajut de oriunde as fi.

      0

  8. Miruna, iti multumesc! Eu imi alaptez fetita de 9 luni si apelez si la completare. Aveam nevoie de aceasta postare.

    0

  9. M-am luptat multa vreme cu sentimentul de vinovatie, rusine si teama. Foarte greu mi-am dat seama ca nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te anuleze ca mama. Foarte greu mi-am dat seama ca persoanele care nu-ti sunt alaturi la greu, nu merita sa iti fie alaturi nici la bine. Si pe mine m-au facut multi sa ma simt insuficienta pentru copilul meu… Dar cand bebelusa imi mangaie parul si ma imbratiseaza, imi dau seama ca da…parerea ei este singura care conteaza.

    3+

    • Exact! Ce frumos ai spus. E bine ca alaptezi. Oricat de putin. 🙂 eu imi amintesc ca imi facea sotul masaj la picioare cat stateam cu Tudor la san ca sa ma relaxez si sa produc oxitocina. Si era presiunea aia … Fii fericita, fii relaxata, eu aveam niste dureri ingrozitoare dupa cezariana, in fine, bine ca au trecut.

      1+

  10. Alta Miruna

    Miruno, te rog sa marchezi astfel de articole cu ‘atentie, se plange’. Pai asta-i treaba, sa ma apuce plansul ziua in amiaza mare???
    Multumesc pentru scrisoare, am nevoie de cuvintele astea chiar daca subiectul alaptare e incheiat pentru mine de mai bine de 1 an.

    4+

  11. Anca

    Buna. Avand o nastere la activ si o alaptare pana la 7 luni a copilasului cand am ramas insarcinata a doua oara singurul lucru de care imi era frica era alaptarea. Inainte de a intra in operatia de cezariana colegele de salon ma priveau suspicios cand le spuneam ca nu mi-e frica de cezariana ci de alaptare. La 2 luni de la nastere m-am intalnit cu una din colegele de salon si mi-a zis ca a renuntat cu alaptarea si mi-a dat dreptate. Al doilea baiat al meu are 1 an si 11 luni si inca mananca lapte de la san si nu vrea sa renunte. Te-am vazut la seminarul de la Hotel Marshall si mi-ai placut foarte mult.

    0

    • Anca, oare cu tine am povestit despre alăptatul în tandem?
      La mine a fost foarte ușor cu alăptatul, fără dureri, fără nimic. Doar o panică maximă că nu lua copilul în greutate și cântarele erau stricate. Noroc că nu m-am dat bătută, deși a fost un moment de criză. Pe parte de dureri, am compensat cu cezariana. Am coșmaruri și acuma.

      0

  12. Eu nu am putut alapta, desi am incercat si am pompat timp de 2 luni .. degeaba. Scoteam poate 10% din necesarul fetei zilnic, desi am facut ce s-a putut, am avut o pompa super-smechera, care teoretic ar fi trebuit sa scoata din mine mai ceva ca la Joiana. Asta este …

    La 35 de ani, cat am avut in vremea aia, am stiut ca in viata sunt chestii care merg si chestii care nu merg. Si am invatat sa nu ma cramponez aiurea pe ceva ce nu-mi iese.

    Copilul meu nu avea (si nu are) nevoie de o mama trista si apatica. Nu are nevoie de mine in lacrimi, ca nu sunt in stare sa fac o chestie pe care, teoretic, trebuie sa o pot face.

    Stiam ca nu moare de foame, laptele praf nu este ideal, dar este bun si am ajuns la 2 ani jumate de la vremurile alea cu un copil frumos, destept, incredibil de puternic si de agil pentru varsta ei, cu un suflet mare si plina de veselie.

    Esti mama zeci de ani, nu doar in ziua nasterii (ca mai sunt si mame care se deprima daca nu au putut naste vaginal) sau in momentul alaptarii. Daca nu le poti face pe astea, tot mama esti si tot copil iubit vei creste

    6+

    • Tu ești simbolul echilibrului și raționalului, cred. Mie nu mi-a fost ușor să mă împac cu gândul de cezariană, sunt una dintre acele femei (deși aveam impresia că m-am dus cu mintea deschisă), cred că m-ar fi dărâmat să nu pot alăpta.

      0

  13. ANCA

    Buna Miruna!
    Te citesc de mult timp dar nu am comentat niciodata pentru ca simt ca imi citesti gandurile. Avem destul de multe in comun, de la locuit in strainatate si intors in tara, plus cam toate principiile ti le impartasesc. Si vreau sa te felicit pentru toate informatiile pe care le impartasesti cu cititorii tai, inclusiv cu mine! You are doing a great job and you look great as a mom :)!

    Anca

    0

    • Mulțumesc. Mai am și eu nevoie de încurajări din când în când. Nici nu îți dai seama.
      Întors în țară, zici? De cât timp? cum ți se pare?

      0

      • ANCA

        Am locuit in Londra un an si m-am intors cam de doi. Mi se pare minunat. M-a invatat multe lucruri Anglia mai ales ca nu pot locui in alta parte decat Romania, Bucuresti.:)

        0

  14. Marlanel

    Oh my God, iarasi despre laptarese ? Aproape zilnic …

    6+

  15. Ce bine mi-a prins 🙂
    Eu nu am o poveste trista, am 2, din motive diferite si nu mi-a fost usor sa fiu prezenta saptamana trecuta la evenimentul despre alaptare. Pret de cateva ore m-am gandit ca a fost o greseala, ca nu trebuia sa ma bag in ceva ce stiam ca o sa doara, ca sunt destule voci care sustin alaptarea si nu trebuia sa ma bag, ca sa nu ma doara. Nu a fost usor, dar ma bucur ca am facut-o, iar textul asta a venit ca incheiere frumoasa a unei povesti triste, care d-acum nu va mai intrista la fel de tare.
    Multumesc!

    0

    • Roxana, nu am știut. Fix la fel m-am simțit eu acum câteva săptămâni, când m-am dus la un curs despre naștere (la asociația SAMAS, tot c Social Moms). Am vizionat un film documentare despre naștere, despre cât e de bine și important să naști vaginal, despre cum afectează cezariana niște lucruri la copil și… efectiv mi-a venit să plâng. Băiatul meu e născut prin cezariană. Multe lucruri nu s-au întâmplat așa cum mi-am dorit în ziua aia. O singura chestie a ieșit cum trebuia: el. Sănătos, voios, voinic. Felul în care a rămas mama în urma lui nu mai contează. Decât că și ea, era fericită, printre dureri.

      1+

  16. Cristinik

    multumim pentru articol, Miruna! eu am fost o astfel de mama…..minus vina resimtita…. Nu inteleg de ce toti cei din jurul unei proaspete mamici incearca sa o faca sa se simta intr-un fel sau altul sau simt nevoia de a “sari” cu fel de fel de sfaturi pe capul unei femei si asa ametita de milioanele de schimbari din viata de proaspata mamica….Nu inteleg de ce cred unii ca e ok sa iti dai cu parerea ca e bine sau nu daca o mama alege sa alapteze sau sa isi hraneasca bebelusul cu lapte praf….sau ce fel de scutece sa ii puna, sau in ce haine sa il imbrace…. atat timp cat o mama face tot ce ii sta in putinta pentru a isi creste puiul bine, intr-un climat propice, cu dragoste si atentie, pentru mine asta inseamna ca e o mama buna.
    Perfect nu e nimeni si in ceea ce priveste cresterea copiilor nu cred ca exista cineva care sa detina adevarul absolut…..
    eu am alaptat 3 saptamani….bine, de fapt, eu am incercat, bebe s-a impotrivit din toti rarunchii si cele 3300 grame ale lui 🙂 insa, am avut norocul sa am in jurul meu oameni care m-au sprijinit si care nu m-au judecat pentru alegerile mele….oameni care au venit la mine cand bebe avea o saptamana si mi-au spus “hai, du-te! iesi din casa si du-te pana la magazin….Stau eu cu bebe!”…. Oameni care stiu si acum ca sprijinul fizic si psihic e important din prima si pana in ultima zi si ca ceea ce a functionat la copiii lor nu e obligatoriu sa functioneze si la al meu….Pentru toti acesti oameni din viata mea sunt extrem de recunoscatoare!
    Iar mamicilor – tuturor mamicilor – nu pot sa le spun decat un lucru – incercati sa fiti in fiecare zi cea mai buna varianta a voastra (ca mama, sotie, femeie)! Asta este cel mai important – daca stii ca ai facut totul ca astazi sa fii the best you possible, atunci nu mai conteaza ce spun ceilalti! nu trebuie sa ii lasam pe cei din jur sa ne faca sa ne indoim de noi si de deciziile noastre!

    5+

  17. Respirări

    Bună,

    Am descoperit recent blogul tău și-mi place.
    Am și eu o Miruna blondă de 3 luni. Am suferit și sufăr în continuare că am născut prin cezariană, deși mă pregătisem sufletește și mental pentru o naștere naturală. Apoi am fost dărâmată că nu am reușit să alăptez. Am încercat cam o lună, ascultând sfaturi care mai de care. Copila mea plângea până se învinețea de fiecare dată când o puneam la sân. Am renunțat… pentru că nu puteam să o văd atât de chinuită și să-mi spun că e normal, pentru că șocul de a-mi respinge sânul a fost mai mult decât puteam eu duce, pentru că am văzut că ea crește totuși și cu lapte praf… Ironia este (dacă o fi vreo ironie) că în timpul sarcinii am făcut cursuri de alăptare, Lamaze pt. naștere naturală, știam toată teoria. Eu încă mă simt vinovată pentru alegerile mele legate de naștere și alăptare. Nu e zi în care să nu rememorez cum s-a întâmplat totul și să încerc să-mi dau seama unde am greșit, ce puteam face altfel. Și e cum ai zis și tu: săptămâna trecută aș fi vrut să mă ascund într-o scorbură și să nu mai ies. Ca de altfel, de fiecare dată când sunt întrebată de ce nu alăptez…
    Așa că îți mulțumesc că mi-ai scris. Nu îmi alungă remușcările, dar e ca o briză de aer curat aici, în scorbură la mine.

    1+

  18. Emy

    Eu nu mi am alaptat deloc baiatul pentru ca eram suspicionata de a avea citomegalovirus activ atunci. Regret putin, stiu ca a fost privat de cea mai sanatoasa mancare. Dar sunt si avantaje(ma concentrez pe ele, ce sa fac de acum), dupa lunile de sarcina in care am trebuit sa fiu atenta la ce mananc si beau, imediat dupa nastere mi am facut de cap cu ce mi a lipsit in acele luni. Sper pe urmatorul sa l pot alapta, chit ca ma sperie furia laptelui :))

    3+

    • Nu toată lumea face obligatoriu furia laptelui. Dar și dacă se întâmplă, treci și avantajele tot sunt mai mari 😉 Eu știu câteva femei care nu au trecut prin furia laptelui, inclusiv eu.

      0

  19. E mare lucru să nu te intereseze de cei din jur, adică să fii tare și să le dai peste nas. Cu alaptatul, cu nașterea.
    Eu am născut prin cezariană și chiar dacă în ultimii ani cezariana a devenit un trend, un obicei, lumea se uită ciudat la mine, chiar și medicii.
    Nu mai zic, era să nu alăptez petru că, cezariana îmi intarziase lactația , la noi copilul statea o zi la salon singur, nu ți-l dădea imediat să îl pui la sân , iar in timpul asta primea lapte praf. Dupa o zi, hai că vin și eu să îl alăptez.Mă învățase asistenta, dar laptele întârzia sau curgea foarte greu si pe deasupra aveam mameloanele prea mici,copilul nu putea să le apuce. Eram gata să renunț, mai ales că asistenta a dat soluția, după câteva încercări eșuate :ii dai lapte praf. Nu am fost foarte incantata dar era soluția ca el să fie hrănit, asta era important. Atunci, am zis să mai incerc o dată, singură, fără să mă ajute asistenta și am reușit.
    Știu că acum era vorba de ne alăptare dar oarecum am trăit pe pielea mea ideea că nu voi alapta, chiar dacă a fost o zi sau două, nici nu mai contează. Nu m-am simțit prost, am fost liniștită, copilul meu a fost hrănit.

    0

    • E minunat când poți înțelege și simți ceea ce înțelegi. Eu mă simțeam incredibil de vinovată în acele clipe în care mă îndoiam dacă am sau nu lapte destul.

      0

  20. Anca

    Multumesc din suflet pentru cuvintele tale, Miruna. Te imbratisez!

    0

  21. Cricket

    Ce bine a picat articolul, chiar daca l-am vazut cu cateva luni intarziere. Ma doare rau subiectul asta. De cand avea bebe 6 sap lupt si lupt, cu pus des la san, chiar ore, cu suplimente, cu ceai, cu mancare la greu, cu pompa pt stimulare suplimentara,cu 2 luni stat non stop langa copil sa o prind semi-adormita pt ca doar asa sugea, cu un sentiment de vinovatie imens. Nimic nu a mers, a fost lapte la fel, insuficient. 2 medici psihiatri m-au sfatuit sa renunt pt ca facusesm o obsesie care ma termina psihic (printre altele) si imi facea mai mult rau decat bine…si tot nu am renuntat, nu am putut. Am ajuns acum la 6 luni si laptele chiar pare pe sfarsite, in ciuda eforturilor mele, insa cumva m-am mai linistit, desi nu inteleg unde am gresit si ma simt vinovata.

    0

  22. Alexandra

    Iti multumesc pentru articolul acesta. Desi a trecut un an si 3 luni de atunci, de cand nu am reusit sa alaptez, inca retraiesc uneori sentimentul de vinovatie mai ales atunci cand mamele care alapteaza se minuneaza de cat de dezvoltat e copilul meu:). Atunci am reusit sa ma incurajez singura si acum ai facut- o tu, asadar iti multumesc.

    0

  23. Elena Sandu

    Foarte bine punctat si ma regasesc perfect in postarea ta, dar am invatat sa nu-mi mai pese de ce vorbesc sau gandesc cei din jurul meu.

    1+

  24. Vai, ce m-a uns pe suflet articolul asta! In vremurile astea in care stim ca a sta acasa cu un bebelus nu e chiar “concediu”, in vremurile astea in care mamicile discuta adesea ca nu e tocmai usor sa cresti un copil (sau mai multi), aruncam adesea cu noroi in mamicile care nasc prin cezariana, in cele care nu alapteaza sau in cele care nu-si poarta bebelusul. Alaptez de o groaza de vreme, insa stiu cat m-am chinuit. Cum mi-am scos singura puroiul de teama ca incizia sa nu-mi ia copila de la san. Stiu cum am ramas fara lapte si cat de greu am readus-o la san. Stiu ca 4 luni a mancat doar in somn. Si de aceea azi zambesc oricarei mame, cu sau fara lapte-n tâțe. Pentru ca am fost atat de aproape sa renunt si daca ma uit in urma ma vad singura, depresiva si depasita. La fel stiu ca au fost multe mamici care au ajuns sa-si hraneasca puii cu biberonul. 🙂 Si sunt sigura ca toate meritam zambete si priviri calde…indiferent de tipul de lapte oferit copilului.

    4+

  25. Nicula Laura

    Iti multumesc ca ai scris aceasta scrisoare si m-ai facut sa nu ma m-ai simt ca o mama “rea” ca nu am alaptat, mai ales ca din cauza epuizarii si lipsei de som incercad tot ce am stiu sa pot alapta am ajuns in spital cu o frumoasa tensiune 190/120 incat si medici s-au mirat cum de nu am patit nimic si sunt in picioare. Dar nimeni nu stie cand te intreaba de ce ii dai lapte praf…nu ii sanatos ca si laptele de mama, imi vine sa o iau la fuga!!! Nu stiu cat de mult afecteaza psihicul mami asemenea intrebari si mai ales ca cele care alaptetaza ne catalogeaza ca si mame lenese si comode,dar ce ii comod ca tot asa ma trezesc noaptea, spal sticle,sterilizez,car dupa mine o tona de lucruri ca sa pot face lapticul cald asta inseaman comoditate?? Iti multumesc ca in sfarsit o mama care alapteaza ne incurajeaza si pe noi!!! Mi-au si dat lacrimile cand am citit si am simtit ca in sfarsit cineva din exteriorul familie ma intelege!!! 😘😍

    4+

  26. Mary

    MULȚUMESC! Atât am sa îți spun…..

    0

  27. Georgiana

    bebe de 4 luni de 2 refuza sânul plin de lapte. De ce? pt ca medicii (4) la care am dus-o din timp nu au diagnosticat un reflux silentios care a făcut ravagii în organismul ei și a facut-o sa o doară mâncatul. După 2 luni o hrănesc cu biberonul dar nu la mine în brațe … În carut semiinclinat. Pe perna antireflux ridicata. încă se teme de sân. Am făcut totul ca alaptatul sa fie posibil și am depășit ceva probleme… Pana la asta.
    Mănâncă lapte matern pompat. pt mine efortul ar fi mare, asta dacă nu as vedea ca e bine ca se satura, ca nu se teme de biberon și ia fff bine în greutate mai ales ca are și alergii alimentare !
    voi continua pana când timpul petrecut cu ea va fi mai important decât cu ce se hrănește 🙂 momentan e cea mai buna opțiune pt sănătatea ei.
    Probabil pt mamele care alăptează eu sunt cea care nu a reusit/s-a străduit destul. pt cele cu lapte praf care îmi stiu povestea sunt nebuna care ține un regim drăcesc (bebe are alergii) și se chinuie cu pompa în loc sa îi dea bietului copil lapte praf.
    Pentru mine sunt doar mama copilei mele, și deja am învățat ca mereu voi face tot ce e omenește posibil și încă puțin peste pentru copilul meu.

    Îți mulțumesc pt articol.
    semnat o mama care poate spune și da și nu (și o și face în funcție de caz) când e întrebată dacă alăptează.

    1+

    • Carmen

      Georgiana sunt exact in situația ta… bebe are 2l2s și tot așa cu lapte pompat din biberon o hrănesc… ai mai încercat sa o pui la sân? Eu tot sper ca voi reuși sa o aduc din nou, e cumplit procesul asta 🙁

      0

  28. Cristina

    Vai, ce-am mai plans citind articolul! Cat de frumos si profund scris! Fi-miu a facut un an de curand, dar inca imi aduc aminte primele zile cand nu curgea nici strop. Pana la urma am reușit sa alaptez partial, restul de 70-80% era lapte praf, dar chiar si asa, m.am bucurat enorm ca am reușit, ca acea conexiune s a creat intre noi…desi am plans in hohote si ore intregi in ziua cand i.am dat prima oaracu biberonul!!!!!! Daca eu m.am stresat asa, cred ca cele care nu au dat nici strop de lapte de san, desi au vrut nespus, cred ca au suferit enorm!

    1+

  29. Daria

    Aceasta scrisoare mi-a adus lacrimi in ochi…nu ca nu aveam deja avand in vedere ca am nascut acum o luna iar sanii mei sunt uscati ca pamantul cand e seceta… Oricine orice ar zice, vina e tot acolo…mi-e groaza de cei care spun ca n-am incercat destul…ca n-am facut bine cine stie ce…copilul e la fel de iubit, adorat, ingrijit, imbratisat si pupacit…doar ca mami n-are lapte…da, ma doare sufletul de vina pe care o port… Iti multumesc pentru cuvintele acestea…am vazut ca au fost scrise de mult timp dar au aparut in vizorul meu exact acum…cand am nevoie de ele. Multumesc.

    2+

    • Ce ma bucur!!! Sa stii ca nu laptele din țîțe ne face mame bune, ce simplu ar fi sa fie asa!!! E minunat ca ai incercat, orice strop de lapte pe care i l-ai dat conteaza si sa iti traiasca bebelusul! Lasa vina, bucura-te de copil:)

      1+

  30. Este drept ca M-au stresat si pe mine cei din jur. C-ar fi bine sa alăptez, ca trebuie sa alăptez, etc. Am avut noroc ca a apărut laptele in urma operației de cezariana la doar 2-3 zile si i-am dat pana la 1 an si 8 luni. Nu acuz si nu condamn pe nimeni. Fiecare știe ce-i mai bine pentru copilul lui si asa cum ai spus si tu, pot fi si cauze medicale

    0

  31. Dana

    Mulțumesc! Atât pot sa spun…

    0

  32. Dogarescu Carmen

    Cu ochii inlacrimati am citit pana la capat,deoarece ma regasesc intr-un anume fel,cu un start prost in alaptare,am reusit sa imi alaptez copilul 3 luni de zile exclusiv la san,dar numai eu stiu cate ore am stat cu el la san,cat ceai am baut,cate pastile am luat,cat de des am pus pompa,si de o data bebe sa imi faca greva suptului,sa imi refuze sanul,sa ma simt fustrata ca nimeni nu a mai auzit de asta,sa continui sa imi mentin laptele ,sa il stochez si sa il dau cu biberonul,chiar si 10 ml ,tot conteaza. Si mereu imi spun singura,ca e o perioada,ca va fi bine,ca imi va lua sanul ca la inceput,dar laptele se duce pe zi ce trece si ma consum mereu,dar citind scrisoarea parca ma incarc cu mai multa rabdare si ma las in voie sorti,ce va fi va fi,conteaza doar sa am un bebe sanatos si fericit!

    1+

    • Auzi, pune pe cineva să îți facă masaj la picioare, ține copilul la sân și mai citește de 10 ori scrisoarea asta. La final, peste vreo 3 ani așa, o să-mi spui că nu mai știi cum să faci să înțarci pruncul :))
      fiecare 10ml contează, așa e. Bravo că nu te-ai lăsat!

      1+

  33. Codruta

    Multumesc,Miruna! M-am mai linistit!….Dupa prima fetita ,alaptata pana la 3 luni doar ,mi-am facut procese de constiinta ca n-am facut tot ce era necesar ca sa am lapte si s-o alaptez exclusiv. Chiar am ajuns sa ma gandesc ca mai bine mi-as fi trezit copilul care dormea cate 4 ore s-o pun la san ,doar-doar as fi reusit sa alaptez macar pana la 6 luni. Cu cea mica a fost alta situatia. N-a primit deloc lp in maternitate , alaptata la san din start ,ii placea sa suga(era o mancacioasa,inca mai este) , o puneam la san cand vroia,de cate ori vroia pe zi, in timpul puseelor de crestere chiar din jumatate in jumatate de ora sau uneori mai des, am luat Galafor cate 4 pastile pe zi , am baut compot ,ceai de lactatie,Babycalm sa evitam colicile(in jur de 4 litri lichid pe zi), am mancat alimente indicate si credeam ca am reusit si voi alapta pana la 2 ani cel putin….Mi-a tinut bucuria pana la 2 luni . Cand mi-a urlat copilul o zi intreaga ,in conditiile in care schimbata era ,colici nu parea sa aiba( n-a avut deloc de fapt), temperatura optima, pusa la san cand cerea, am ajuns sa ma intreb daca ii e suficient lapticul . A doua zi , dupa proba suptului si dupa muls din san, mi-am dat seama ca micuta nu se satura ….I-am dat putina completare si s-a linistit automat. ….Nu a renuntat la san decat acum ,la 3 luni jumatate ,cand mai am doar putin lapte si-i iasa greu. Ma mulg in continuare si-i dau cat am,dar nu mai sunt asa de necajita ca si cu prima fetita. Bebelina 2 chiar a vrut sa suga si i-a placut .Eu chiar am vrut si am facut tot ce am putut ca sa alaptez…. Probabil ca au fost alti factori….Am obosit sa tot cercetez! Cum i-am dat celeilalte pana la 2 ani lp si n-a fost racita macar o data sau sa faca alte boli ,asa voi proceda si cu micuta . Multumesc pentru incurajari ,Miruna!

    0

  34. Georgiana

    Sunt o mămica fericita a unei fetițe de 3 luni jumate si o alăptez exclusiv la san.
    In primul rând vreau sa te felicit, acesta este un articol foarte frumos.
    In al doilea rând vreau sa iti spun încă de la început ca ceea ce o sa relatez in continuare este pe baza cursurilor de puericultura si statul de vorba cu consultanți in alăptare înainte de a naște.
    Nu exista ,,nu mai am lapte,, sau ,,nu am laptele bun,,. Copilul daca este corect Atașat la san si tu nu ai probleme de sănătate sigur lapte ai. Atunci cand copii au pusee de creștere cer sa mănânce si din jumătate in jumătate de ora,devin irascibili, plang si nu se pot odihni. Desigur nu toti au pusee de creștere sau unii au mai putine dar exista si daca tu ca mămica nu ai citit sau ni ai stat de vorba cu un consultant in alăptare te panichezi si zici ca nu mai ai lapte ca nu se satura copilul sau ca nu mai este laptele bun. Si mai este atașarea corecta a copilului la san…pai normal ca nu mai ai lapte si copilul este tot mai agitat ca daca tu nu il atașezi cum trebuie el suge tot mai puțin si cantitatea lui scade…laptele matern este STIMULAT PRIN SUPT deci atâta timp cat tu il poziționezi cum trebuie si copilul suge activ o sa ai lapte berechet. tNormal ca o mămica care nu s-a documentat înainte despre creșterea si alăptarea copilului nu are de unde sa știe de chestiile astea si de multe altele care daca ma apuc acum sa le zic o sa scriu un roman (atât de multe sunt) (sunt cărți întregi, găsiți la biblioteca foarte multe despre alăptare si creșterea copilului).
    Sincer daca v-ati fi documentat înainte despre toate astea nu ar fi existat nicio Mămica sa zică ca ea nu a mai avut lapte…asta este părerea mea si imi cer scuze daca jignesc pe cineva.

    0

    • Știu, însă discuția asta, vezi, e fără rost, fiindcă nu face decât să arate cu degetul spre ce nu am făcut și ce nu am făcut. Pentru unele mame asta nu mai e relevant, fiindcă pentru ele vremea a trecut. Și atunci, ce să facă? Să se spânzure că nu au alăptat? Știu femei care s-au documentat, au apelat la medici, moașe și consultanți și tot nu au reușit. Am o cunoștință care ea însăși e medic, deci drama cu atât mai mare.
      Eu zic , hai să vedem cum putem face viitorul acestor mame mai bun, îndulcindu-le puțin prezentul. Fără să le spunem că știm noi mai bine ce aveau ele de făcut.

      3+

    • Ramona

      Mămica documentată, 3 feluri de ceai pt lactație, 3 feluri de medicamente, mâncare, lichide până simțeam ca îmi crapă stomacul, copil mâncăcios și urlător, pompa electrica bună. Stătea și 2 ore la sân, trăgea de 4-5-6 ori, înghițea o dată. Nu am avut sâni umflați, furia laptelui, ragade. După 2 ore de stat la sân, urla de mama focului, (fetița cea mare la fel, ca avea nevoie de mine) cu pompa nu mai ieșeau nici 2 ml, el băga 100 ml de lp în 5 minute. Mă mulgeam din 3 in 3 ore, zi și noapte, după fiecare supt al lui. Uneori nu ieșea nici să acopere fundul biberonului. După ce sugea de la mine, urla de îl știau toți vecinii. Cu pompa nu ieșea nimic. Ce să-i dau? Lp, mânca de ziceai că e, săracul, nemâncat de zile întregi. Am făcut așa până la 2 luni, când am cedat. Gata. Copiii mei aveau nevoie de o mama cu mintea întreagă, nu o mama care nu mai știa când e zi și când e noapte. Nu am mai folosit pompa, la sân a supt când a vrut, și am mers așa, și cu lapte praf și cu sân până la 6l3s. Sora lui a păpat lm +lp până pe la 2 luni, când s-a terminat lm de tot, dar măcar atunci nu eram “documentată”. E ușor de spus “nu există: nu e lapte suficient”, când sânii sunt de 2 ori mai mari decât de obicei și curg singuri. La unele mame, lucrul ăsta nu se întâmplă, oricât de mult ar încerca și și-ar dori. Unele mame nu au niciun ajutor, nici în casă, nici cu ceilalți copii ai lor. Unele mame nu reușesc să-și atașeze copilul la sân, oricât ar încerca, pt că mama natură le-a dat sâni fără sfârc. Am citit articolul și mi-am promis că o sa scap de vina asta, care nu știu nici dacă își are rostul, până am dat de comentariul tău, care, la fel, nu știu dacă își are rostul aici. Le felicit pe toate mamele care au reușit sa alăpteze, pt unele poate a fost mai greu, pt altele mai ușor. Pt ca da, laptele matern este cea mai bună hrana pe care o poate primi bebelușul, dacă mama are grijă și de alimentația ei. Dar ce ma deranjează este înverșunarea mamelor care alăptează împotriva celor care nu alăptează. De parcă nu avem destule mustrări de conștiința.

      2+

  35. Bodea Gabriela

    Multumesc pentru scrisoare, regret si acum, cand ma gandesc ca nu am reusit cu alaptatul, desi pare floare la ureche, dar da ai dreptate copilul e sanatos, iubit si fericit de 14 luni 💕

    0

  36. Andreea-Carmen Radu

    Foarte frumos articolul tău. Eu tot aștept momentul acela de “trezire” în care n-o să-i mai judecăm pe alții…

    0

  37. Virdol Iustina

    Buna! Am o fetița de 3 luni sănătoasă, mulțumesc lui Dumnezeu. Iar povestea mea este următoarea: Pentru doua săptămâni am alaptat-o exclusiv la san plângând si eu făcând crize peste crize de nu ma recunoșteam. Apoi a venit mama soacra si a zis ca nu am lapte suficient si am început sa-i dau supliment, ulterior o problema medicală căpătată de pe sarcina m-a oprit din alaptat de tot. Am refuzat sa cred asta, insa, si am mers la un alt medic care mi-a oferit un tratament ce merge pe alaptat si am reluat activitatea dar durerea pe care o simțeam si timpul extrem de mic care imi rămânea între alăptari ca sa mănânc sau sa merg la baie deoarece fac totul singura m-a facut sa clachez si sa renunț. Dar asta nu e tot insa… fiindca ma simteam vinovata, lapte având- de-altfel, am facut un efort si am reluat alaptatul iar pentru creșterea lactației am luat tot ce se putea si cu efect ce-i drept doar ca tot ii trebuia supliment… toate bune pana cand intr-o zi s-a pus pe urlat si imi refuza inclusiv biberonul… semn ca era ofticata de atâta instabilitate si am hotărât sa o intarc si sa- i dau doar biberon care cuprinde oricum toate vitaminele de care are nevoie in timp ce liniște, pace si dragoste le primește cu nemiluita de la mine.
    In prezent este o fetița extrem de fericita si atunci cand o așez lângă mine doarme instant fără sân sau altceva, semn ca dragostea mea o resimte din plin. Spun toate astea pentru a se înțelege ca nu e totul doar alaptatul, ca eu, de exemplu, am foat crescută cu lapte de vaca- si doar știți ce se spune despre acesta , si sunt sănătoasă tun fără stat prin spitale sau operații- pana la aceasta de cezariana. Așadar eu sunt ferm convinsă ca nu contează cu ce ii hrănim ci ce le oferim pe lângă si cât timp petrecem cu ei. Spun toate acestea pentru ca si eu am trecut prin faza: plânge fiindcă nu ai sân-soacra si apoi tot ea cand fata era neliniștită si plângea de colici iar eu deja ii dădeam si supliment: plânge ca vrea la sân- pe bune?! in condițiile in care eu am ținut enorm de mult sa-I pastrez programul de 3 ore Pt masa si refuzam sa ma folosească pe post de suzeta. Așadar dragilor, lăsați toate nebuniile ca ii musai la sân ca ii musai sa faci x sau y lucru mai bine faceti ce simțiți ca mame si unde aveți dubii întrebați doar experții in rest fiti voi- mame pentru cei mici e mai mult decât suficient pentru ei!!! Eu nu ma simt vinovata ca nu-i mai dau sân nu am de ce am facut ce am simțiți iar daca eu am simtit ca nu mai pot ca nu e de mine alaptatul fiindcă as fi ajuns sa am 30 de kg si bebe sa nu primească de la mine nicio vitamina fiindcă nu ma alimentez eu corect si, in plus, ca merg in sfârșit sa-mi rezolv si eu problema medicală sunt extrem de împăcată. Va pup si va îmbrățișez cu drag pe toti!!!

    0

    • Cu adevărat e nevoie de mult ajutor pentru ca femeia să poată alăpta. La mine, au fost soțul și mama mea, care s-au ocupat de tot, ca eu să mă pot ocupa de bebeluș. Însă alăptatul e cea mai sănătoasă variantă de hrană pentru orice bebeluș, asta nu putem contesta.

      0

  38. Emy

    Buna mamico,
    Stiu ce inseamna sa nu poti alapta copilul.
    Si eu am incercat sa alaptez pana nu am stiut ce sa mai fac.
    M-am stresat atat de mult k sincer plangeam noaptea pe ascuns k sa nu vada sotul.Am mancat pana mi-am dat organismul peste cap….cu ceaiuri nici nu mai vorbesc….si cu toate ca la un moment dat iti dai seama k chiar nu ai lapte.
    Poate doar mamici care au fost in acelasi situatii isi dau seama kt suferim k nu putem alapta chiar dak acest lucru il dorim cu ardoare…pentru ca laptele de la mama este foarte sanatos. Si cu toate acestea am doi copii foarte sanatosi si frumosi.
    E corect sa incercam sa alaptam, sa fie lumea informata bine in legatura de sanatatea copilului…..dar totusi cred k ar fi trebuit sa se gandeasca si la cele care nu pot alapta, sa le faca sa inteleaga k nu este vina lor k nu am lapte la san, k asa le este organismul, k asa a lasat d-zeu…si ca pot fi bebelusi la fel de sanatosi chiar dak ei mananca lapte praf si nu lapte de la san.
    Tot respectul meu pentru mamicile care nu pot alapta.

    0

  39. Nici eu nu am putut alapta… am incercat timp de doua saptamani si degeaba, laptele meu era slab si foarte putin iar fetita mea scadea in greutate (avand initial 2kg si 500 gr. nu arata deloc bine la controlul pediatric) si mi s-a recomandat laptele praf.. Mult timp am fost suparata pe mine insami ca nu am putut sa imi hranesc copilul cu lapticul cel mai bun, cel suprem. Chiar si din apropiate imi spuneau ca “de ce nu am incercat mai mult?” si cred ca lor le-a fost usor, ca ele au avut si nu stiu ce inseamna sa vrei sa ai si sa nu poti… Mi-as dori ca la un al 2-lea copilas (nu sunt insarcinata momentan) sa se produca o minune 🙂

    0

  40. Silvia

    Daca as fi citit postul asta acum 6 luni, cand s-a nascut fetita, poate nu as fi intrat in depresie post-natala. Fetita a fost prematura, am scos-o din spital cu aproape 2 kg. In secunda in care o puneam la san urla pana se invinetea. Lapte nu aveam decat pentru o masa pe zi si asta cu pompa electrica setata pe maxim. Ceai, galafor etc. luat si nimic, sanii erau moi si aproape goi. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, este ingrozitor si presiunea celorlalti adanceste durerea. Si doare al naibii de rau si urasti biberonul si cutia de formula si ajungi sa te urasti pe tine. Inca imi dau lacrimile cand ma gandesc….
    Saptamana alaptarii e doar un prilej pentru cele care alapteaza sa se simta super mame in timp ce pentru restul nu mai raman decat taceri cu subinteles cand raspunsul la clasicul “alaptezi, nu?” este nu.
    Poate cel mai dureros lucru din viata mea, peste care desi timpul trece, iertarea fata de mine insami inca nu a venit.

    1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 405 queries in 5.603 s