Avion cu motor, ia-ne și pe noi (cu bebeluș) în zbor

cer din avion
Zborul cu avionul e foarte diferit când ai cu tine un bebeluș. Primul zbor cu Tudor a fost când el avea o lună și o zi. Atunci, totul a decurs foarte simplu, a dormit aproape non-stop, iar în rest a stat la sân.
La 5 luni și jumătate e diferit, fiindcă nu mai petrece atât de mult timp dormind, nici la sân, de-acum are dorințe, cerințe, vrea distrat, jucat, complimentat, pupat. (Haha, asta cu pupatul e băgată de la mamă-să putere. Sper că vrea pupat și că o să mai vrea încă vreo 20 de ani de-acum încolo)

Zborul de dus cu bebeluș de 5 luni și jumătate

Am decolat dimineața la 6, deci ne-am trezit la 4. Tudor sugea când a sunat ceasul, ceea ce m-a surprins (nu că a sunat ceasul, la asta mă așteptăm, ci că el mânca la ora aia). Până atunci, eu mă lăudăm că al meu copil doarme lemn toată noaptea.

Mda.

Evident, nu e așa, doar eu nu îmi mai amintesc ce se petrece între anumite ore și am impresia că dorm tun. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Măcar impresia s-o aveți.

A fost cam chiaun copilul că l-am mișcat așa de dimineață, dar s-a comportat minunat. A râs la personalul din aeroport, foarte amabili toți. Am zburat cu Lufthansa din Sibiu, prin München. La îmbarcare a primit un avion de pluș, care a fost desigilat din pungă în fața noastră. (Puncte în plus pentru atenția la igienă). Jucăria a avut succes, am păstrat-o și pentru acasă.

jucarie lufthansa

Căruciorul l-am predat în 2 bucăți la intrarea în avion și l-am primit la escală, imediat cum ne-am dat jos din avion. O idee bună ar fi fost să avem husă la cărucior și scaun de mașină, ca măsură de protecție. Am auzit de cărucioare aruncate la grămadă cu restul geamantanelor de cală și returnate rupte și stricate ulterior.

avion bebelus

Am citit despre poziția corectă a copilului în avion, deși vă urez succes în a păstra această poziție mai mult de 5 minute legate.

pozitia corecta bebelus in avion

În München am fost îmbarcați cu prioritate și escortați împreună cu alți doi puști, care călătoreau singuri. Acest serviciu este oferit pentru copiii de peste 5 ani care nu sunt însoțiți de un adult. O stewardesă i-a condus prin aeroport, cu liftul întotdeauna (probabil pentru siguranță, să nu se împiedice pe scări), până și-au ocupat locurile în aeronavă. O chestie făină. Când am zburat eu în State, la 15 ani, cu Tarom, am avut singură grijă de mine. Mi-a plăcut treaba cu liftul, că prin alte părți am fost avertizați că trebuie să ne cărăm căruciorul pe scări dacă-l vrem cu noi până la gura avionului.

Ajunși în Manchester în aeroport, am fost invitați la o coadă cu prioritate pentru pasagerii cu copii sub 12 ani. Fiind însă vacanță, mulți pasageri aveau copiii după ei și coada nu era tocmai scurtă, însă, oricum, inițiativa binevenită.

Zborul de întoarcere cu bebeluș de 5 luni și jumătate

Am plecat de pe alt aeroport, unul mic, de lângă Sheffield, care deservește mai mult zboruri către estul Europei. Am văzut și afișe în limba poloneză aici 😉
Am zburat cu Wizz, ne-am cumpărat varianta full de bilete, cu bagaj mare de cabină și 2 bagaje mari de 32 kg fiindcă nu mai sunt în stare să negociez cu nimeni sau să mă cert prin aeroporturi legat de ce bagaje unde vin, cât cântăresc, din câte bucăți e căruciorul etc. Cred că, pe măsură ce îmbătrânești, vrei să-ți asumi tot mai puține riscuri, iar cu companiile low cost nu te pui. Biletele au fost oricum ieftine, suntem membri în clubul ăla al lor, deci a fost ok.

Am trecut de filtre, am schimbat pampersul, ne-am reperat poarta, ne-am dus la coadă. Lumea deja intra. Biletele noastre erau oricum cu prioritate la îmbarcare, deși cu bebeluș ai prioritate oricum. Ca să știți data viitoare când zburați cu copii, până la vârsta acestora de 2 ani, aveți prioritate de îmbarcare chiar și la companiile low cost. Am întrebat. Bebelușii sunt bebeluși, indiferent de costul biletului. Când ne-au văzut cu cărucior, oamenii de la coadă s-au dat la o parte (bine, unii dintre ei, pe ceilalți i-am rugat noi) și am înaintat, mulțumindu-le.

Bineînțeles că o femeie s-a luat de noi, că de ce nu putem aștepta?! Ce ne băgăm așa în față, mai avem și cărucior cu copil, Doamne iartă-mă. Normal că ne-am enervat brusc amândoi din cauza tonului răstit și a agresivității specifice românului care-și duce întreaga existență în frustrare și ofensivă. I-am răspuns pe două voci dar în același ton, că avem bebeluș, plus că am plătit pentru prioritate (da, chiar așa, scrie pe bilet). Apoi, doamna, în loc să tacă și să ne înjure în gând, ne-a arătat alt tată care-și ține bebelușa în brațe, pe lângă alte multe bagaje care atârnau de el: uite, mai este un bebeluș, ăla de ce poate aștepta?
Fiindcă tată-său nu știe, probabil, că nu trebuie să stea după toți ori fiindcă vrea să mai facă niște mușchi de la cărat bebeluș și bagaje la coadă la avion, deși mai puțin probabil.

coada avion 1

coada avion 2

La urcare în avion, era coada asta înaintea noastră (am întârziat, fiindcă a trebuit să strângem și să predăm căruciorul). Nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să mergem în față, deși afară era frig și vânt. Ba tăticul cu bebelușul de mai sus a fost văzut stând la coadă…ultimul. Copilul nu cred să fi avut mai mult de 4 luni.

prioritate bebelus

În avion, s-a așezat lângă noi o doamnă foarte drăguță, a râs cu Tudor, a ridicat mânerul dintre noi ca să-i ofere mai mult spațiu. Mi-am cerut scuze în avans pentru cazul în care copilul o va deranja. A zis că nu-i nimic, că ei îi plac copiii și să oferim toate condițiile pentru un drum liniștit.

Apoi a început 🙂

Da, doamnelor și domnilor, am fost unii dintre acei pasageri cu copil urlând la bord. Săracul s-a speriat de ceva, apoi a mai și dat cu capul de scaunul din față ( aici vinovată sunt eu, trebuia să prevăd nenorocirea) și circul a fost în toi. Deja motoarele porniseră, dar copilul meu câștiga concursul la decibeli. Lumea se întorcea spre noi dându-și ochii peste cap, exact cum făceam și eu odată. Well, ce credeți, că eu vreau să plângă copilul meu așa? Să fie atât de speriat? Credeți că nu fac TOT ce-mi stă în putere să-l liniștesc? Credeți că eu nu aș prefera să nu se înroșească de nervi, de suspine? Credeți mie nu-mi place liniștea? Credeți că admir spectacolul  de dans al ochilor dumneavoastră în cap? Și muzica oftaturilor? Credeți n-am scos toate jucăriile la înaintare, toate țîțele din dotare, toate trucurile pe care le știu?
Mi-a părut sincer rău pentru toți vecinii nevinovați, din avion. Doar pentru tanti cea  răstită nu mi-a părut nicicum, sper doar că nu stătea prea departe 😛

Când urla al meu mai tare, ghici ce s-a întâmplat: început încă un copil să zbiere! Concert pe voci! Nemaipomenit. Lumea izbucnit în râs.

Imediat Tudor adormit la sân, nu a durat scandalul 2 minute întregi. Dar niciodată nu știi cât poate urla un copil în avion, spun din experiența multor zboruri de dinainte.

Am folosit și facilitățile de schimbat scutece din avion. Se deschide o măsuță deasupra toaletei, există și cuier în care am agățat geanta bebelușului, foarte civilizat.

Ce n-a mers (pentru liniștit bebelușul avion):
Jucării- cea preferată a fost total ignorată
Cântat- care de obicei funcționează, probabil copilul se amuză cât sunt de antitalent
Schimbat- la fiecare pîrț pe care l-a detectat radarul nostru
Sân- asta nu mai merge tot timpul ( e recomandat la aterizare și decolare, pentru a nu se înfunda urechile -copilul se poate speria. Eu aș recomanda supt până la atingerea altitudinii de zbor, și,  apoi, de când începe coborârea. Dacă mie mi se înfundă urechile, sunt șanse mari să i se întâmple și lui la fel)

Ce a mers:
Plimbat- mult plimbat prin avion, în picioare cu bebe în brațe, să se asigure el că vede tot ce mișcă-n front și că e admirat de toată lumea
Sân- până la urmă, face ce face și tot aici ajunge 🙂

Una peste alta, drumul nu fost ușor, dar cred că se putea și mai greu. Când l-am văzut cum plânge, mi-a părut rău că l-am trămbălit pe avion. Nu știu când mă mai încumet să pornesc de-acasă. Pe de altă parte, mă gândesc cum o fi pentru cei care zboară câte 10 ore deodată. Și mă mai gândesc la turcoaica pe care am văzut-o Manchester: cu un cărucior de bagaje plin, cu vârf, un troller după ea și-un bebeluș brațe.

imagini via telefonul personal

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

Articolul anterior

Cel mai frică mi-a fost de oboseală

Articolul următor

 Constante și schimbări, o paralelă între două lumi

52 Comentarii

  1. bunica cu bundita

    Bine ati venit in Romanica noastra calda si colorata!

  2. Simo

    Bine ati revenit acasa!
    Te admir ca ti-ai asumat calatoria cu bebelus.Multa lume se “inchide in casa”,ca gata au bebelus si nu mai pot pleca.Ma bucur ca per total a fost ok calatoria si ati avut parte si de persoane amabile pe langa voi.
    Sa aveti calatorii linistite!

    • Noua inca ne e usor cu bebe, Simo, dar cred ca el a fost un pic speriat la un moment dat. Nu stiu daca e bine sa cari atata copilul dupa tine. Nici parinti frustrati si privati de libertate nu cred ca fac bine copilului, echilibrul e cheia. Macar nu ne-am dus in Thailanda!

  3. Alexandra

    O sa fie mai bine. Până la 3-4 luni nu aveam nici o problemă pe mașină, statea cuminte, dormea (am şi ieșit de 2 ori din țară cu el atunci). De la 5 luni a început scandalul de îmi era groază și de mers 10 minute cu mașina. Plâns cu suspine până nu mai avea aer și se îneca. Cred că a ținut faza asta până pe la 9 luni. Acum are 1 an și o săptămână și pot sa zic că e mult mai bine. Am fost și 900 km până la mare și a fost ok (vu pauze multe și lungi).
    Concluzia: nu dispera dacă o sa facă crize pe mașină/avion în următoarele luni 🙂

    • Au inceput crizele si aici, dar eu dau vina pe scaunul de masina. Are o imbracaminte foarte proasta, sintetica, si transpira copilul, face balta in el. Acum il schimbam, ca e deja mic, sper sa fie mai bine dupa. Dar e bine de stiut 🙂

      • Oana

        Sunt la bebesuper niste chestii de pus pe scaunul auto din bumbac care fac mai suportabila transpiratia bebelusului. Am patit si noi. Nu mai stiu cum se cheama, dar le au acolo unde sunt scaunele auto in Militari. Tot transpira, dar se absoarbe si e mai confortabil materialul.

        • O, foarte util! Ii puneam si noi o carpa de bumbac, pe care o puteam schimba. Acum vom schimba scaunul cu totul, trecem la urmatorul nivel. Vreo recomandare?

          • dia

            Miruna, noi avem Graco. Nu am avut nici o problema cu transpirația.

          • Dia, cred ca depinde si de clima. Nici noi in Anglia nu am avut treaba.

          • Iolanda

            Buna!
            Eu recomand Maxi Cosi Mobi…baietelul meu nu statea mai mult de 10-15 minute in scoica (unde transpira mult si repede) incat ne gandeam cu groaza ca, daca va face la fel si la un scaun din categoria urmatoare, vom fi nevoiti a renunta la deplasarile cu masina. Spre surprinderea noastra, insa, noul scaun i-a placut atat de mult incat a acceptat sa si doarma in el de cateva ori :))) (el nedormind in rest decat la san sau in sistemul de purtare).
            Bonus cu modelul acesta de scaun: rear facing prelungit si un bebe fff putina transpirat 😀

          • Iolanda, merci de recomandare. Maxi Cosi avem si noi acum. Cred ca cel mai important e materialul ala din care e facut. Sa nu fie de plastic. Sper sa avem si noi asemenea experienta buna cu urmatorul model.

          • Oana

            Are deja 9 kg? Ca noi mai tinem scoica oleaca pana atunci.

          • Oana, nu, dar nu prea ii mai incap picioarele daca le intinde.

          • dia

            Da, ai dreptate, l-am folosit cel mult mai la nord unde erau 25 de grade si o briza faina.. In rest, la noi acasă doar seara si in wrap cu umbrela altfel.. Umiditatea insa nu e mare, ca norocul…

          • Pfoa, eu nici nu mai tin minte ultima data cand am purtat copilul in wrap… Cred ca a fost oricum prin casa, unde avem aer conditionat

  4. Alta Miruna

    Era si mai complicat sa fi zburat in perioada in care incepe sa misune singurel. Sa vezi atunci urlete ca trebuie sa stea in scaun si nu il lasi sa plece la plimbare prin avion :))

    • Deci nu devine tot mai simplu? :))
      P.s. Eu am vazut copii care circulau liberi si veseli pe culoarul dintre scaune..

      • Alta Miruna

        Noi am fost cu avionul cand cel mic era patruped si foarte hotarat sa exploreze tot. Nu iti poti imagina ‘bucuria’ din sufletul meu cand il vedeam pe unde circula…

        • Sa stii ca eu eram obsedata sa imi dea botosei din aia de unica folosinta, cand ma descaltau in aeroport. Ei, mi-a trecut si aia… E prea complicat cu bebe, carucior, genti si bagaje sa faci orice miscare in plus. Am supravietuit.

          • Alta Miruna

            Maine plecam intr-un zbor de 2 ore. Ma simt iar ca inaintea unui mare examen :))
            Tine-mi pumnii 😛

          • O sa fie bine. Astept vesti si have fun!

  5. Tocmai ce m-am intors dintr-o calatorie cu avionul. Langa mine o mama cu o fetita de aproximativ 4 ani. M-a enervat ”mama” aceea de imi venea s-o iau la palme. A tipat intr-una la copil, i-a aranjat picioarele, mainile, nu a lasat-o sa se intinda pe scaun, ba chiar cand a inceput sa cante a ciupit-o de obraz ca sa taca. In continuu i-a facut observatie indiferent ce facea copila. Mi-a fost mila de ea.
    Deci pe mine nu copiii ma enerveaza ci insotitorii lor 🙂

    • Mi-ai adus aminte. Intr-una din calatoriile mele, era un bebe fix peste drum. A chirait un pic, normal. Ca sa-l linisteasca, mama-sa a inceput sa fâșâie o punga. Copilul s-a linistit, dar mama-sa nu se mai oprea. Imi venea s-o strang de gat.

  6. Noi ne pregătim de călătoria nr 2 din viata lui bebe, 4 luni. Va fi dubla, ca e cu escala. Prima oara, acum o luna, am mers toti 4 in tara, m-am intors doar eu cu cei doi. Cel mare, 3 ani, fascinat de avioane si cu experienta, a zburat pana in China, a dormit cum am ajuns la altitudinea de croazieră. Cel mic… La fel. Un pic de carait, eu aveam sâni, biberoane pregatite, nimic, a adormit el, cu suzeta ce-i drept.

    • Tu singura cu 2 copii mici??? Cum este uman posibil asa ceva???

      • Si cu bagaje, multumesc prieteni pentru cadouri. Pai la check-in am,avut prioritate, ai mei m-au dus pana acolo si la check in am predat valiza imensa si rucsacul din dotare. Am rămas cu căruciorul cu scoica, geanta pe una si sacosa Dm don panza, tot pe umăr, cu scutece, mâncare, jucării. Copilul de 3 ani pe trunki, valiza din aia ptr copii.
        La controlul de securitate care pe otp se face la bagaje supra dimensionate, o doamna de la securitate l-a tinut pe cel mare care plângea si i-a arătat avioanele, timp in care eu am trecut cu cel mic. M-au aranjat si să-mi pun la loc cărucior si scoica. Apoi am împins cărucior si remorcat trunki. Mi s-a pus in vedere ca e prea obosit sa dea din picioare si sa merg încet. In sala de așteptare iar prioritate la îmbarcare, daca nu am, o fortez. Am vorbit cu cel mare, ne-am uitat la avioane, am cântat, cel mic dormea.

        In avion, o stewardesă mi-a pus trunki sus, ma ajutat cu centura ptr cel mic. Eu i-am cerut o pernuta ea mi-a adus ai păturica. Mereu cer. Si al doilea sfat. La check-in cere loc liber lângă tine. Cu bebe ai doar locul tau, dar daca e live zborul, iti pot bloca locul de lângă tine, noi am avut practic 3 locuri, nu 2.

        Asa, cel mare si-a pus singur centura, nu a vrut nici o carte, nimic. Doar compot,de se suge din punguta, nu stiu cum să-i zic. Am vb, ne-am uitat la avioane. Cu o mana i-am scos pernuta si patura, l-am instalat si a adormit pe mine, nu a vrut sa se întind pe locul liber… Bebe a carait, pana la urma a adormit, pernuta f utila pentru cotul meu. La aterizare am coborât ultimii, stewardesa m-a ajutat, m-a predat cu incarcatura unui nene care m-a urcat in autobuz. Căruciorul era la baza avionului, într-o bucata cum l-am lăsat. M-au mai ajutat niste români sa urc si sa cobor.
        Mai dificil a fost ca ala mare a vrut la toaletă cand eram pe pct de a ateriza dar s-a tinut. In aeroport in Praga, exista toaleta ptr mama cu copil ?.
        Apoi am avut de asteptat ptr ca soțul meu era blocat pe autostrada din cauza unui santier. Asa ca am alaptat, cu greu, ca nu îmi iese mie, in holul aeroportului. Am achimbat copilul tot pe scaunele alea. L-am adormit învârtindu-l in jurul bagajelor,si cu frati-su care se învârtea pe lângă mine, făcând ca avionul. Si l-am mai alăptat o data, in masina, într-o parcare, pe autostrada. Apoi am ajuns acasa

  7. Marlanel

    Sictirul fata de restul pasagerilor, e maxim din partea parintilor care isi cara plozii prin avioane. Da, stiu ca isi cer scuze, dar e ca si cand m-ai calca pe picior, iti ceri scuze in timp ce continui sa ma calci cateva ore pana la aterizare.

    Cum parintii nu au bunul simt sa isi lase plozii acasa in loc sa ii care dupa ei ( de cele mai multe ori nu e necesara acea calatorie pentru plod ), pasagerii s-au tot plans companiilor de avioane sa ia masuri impotriva celor care deranjeza.
    Daca se poate, sa le interzica accesul. Sa faca avioane fara plozi, ori avioane doar cu plozi. Ori sa creasca pretul biletului pentru plozi, incat parintilor sa nu le mai convina sa isi trambaleze plozii inutil prin avioane. Sa speram !

  8. emilia

    Eu acum cateva zile m-am intors in tara si am avut cativa copilasi care au plans continuu. Nu stiu cum au rezistat la un zbor de 3 ore si ceva sa planga atata. Toti erau disperati de cap…insa eu am avut reactie adversa la niste pastile pt stari de voma….si am dormit TUN :))) lucky me

    • Alta Miruna

      Mno, zic sa facem si curse aeriene numai pt barbati pana in 45 de ani. Bruneti cu ochii verzi, peste 1,80m. Restul, daca nu au decenta de a sta acasa, sa ia trenul.

  9. dia

    2 minute de chiraiala?? Pai asta nu e nimic. M-au enervat mereu plânsetele copiilor in avion in special in zborul de noapte…acum sunt de partea cealaltă a baricadei si încerc sa ma gândesc cum sa fac sa nu ii enervez si eu pe altii. Eu chiar înțeleg restul pasagerilor ca nu e deloc placut sa iti urle in cap un copilaș minute in șir cand încerci sa dormi:)) stiu ca nu e vina copilașului dar e enervant. Acuma aveam in plan o călătorie transatlantica de noapte cand bebe are 7 luni dar s-ar putea sa fie prea mult pentru el si mai asteptam. In mașina mult mai bine, am facut aproape 2000 de km, ocolit autostrada sa putem opri cand si unde vrem noi.. Si a mers foarte bine..cu avionul insa e diferit

    • Si eu inteleg restul pqsagerilor, ba chiar nici pentru mine ca mama nu e placut sa urle copilul. Ca esti in primul rand acolo, power to the people.

  10. mai

    prioritatile trebuie sa se schimbe atunci cand devii parinte. altfel se intampla ca .. deranj. si stii si tu cat de enervant e din experienta de dinainte de a avea copil. conteaza foarte mult atitudinea parintelui, daca isi da interesul sa distraga atentia copilului, privirile devin ceva mai tolerante. altfel, privirile dispretuitoare sunt normale.
    din perspectiva mea, a copilului tarat peste tot de o mama care refuza sa inteleaga ca are plod, e horror. vizite la rude, vizite la prieteni, mers cu trenul, cu autobuzul, in excursii interesante doar pentru adulti… e extrem de boring, enervant si frustrant pentru un copil, indiferent de varsta.
    nu, treaba cu copilul e pe primul loc nu e o vrajeala, ci cat se poate de serioasa, chiar daca parintii trebuie sa isi sacrifice placerile pentru asta. imi pare rau daca am spart cuiva balonul roz.
    o solutie de compromis: avioane family. intr-un avion normal, poti sa ai nesansa sa dai de oameni care vorbesc tare, dar intr-un avion cu copii, harmalaia e aproape garantata. so yeah, why not avioane pentru familii cu facilitati pentru copii – jucarii si alte chestii colorate? mie mi-ar placea, daca merg cu adulti ma duc la “oameni mari”, daca merg cu copii (nu ai mei personali, ci nepoti etc.), ma duc la family.

    • Mai, cred ca e o idee buna. Eu as fi fost client fidel la non-family inainte de a avea copil. Putem face si niste restaurante asa? :))

  11. Ce simpatica e poza cu avionul de plus, ce moaca are! Asta da experienta. Amuzanta, acum cand o citesc. M-a ranit Marlanel asta, insa il iert ca nici nu stie ce il asteapta in viata. Eu ii urez cat mai multi copii. Inclin sa cred ca e un trol ascuns acolo.

  12. Cris

    Recunosc ca in perioada de dinainte de bebe, mai mult m-au deranjat persoanele care se dau cu parfum in avion, care vb tare sau se uita cu sonorul tare la ceva fara a folosi casti; nu mi-am dat niciodata ochii peste cap cand plange un bebe, pt asta exista dopuri de urechi, casti cu muzica sau film. am mers cu fi-mea de 4 ori pana acum. a fost un bebe linistit, deci nu a deranjat, spun eu. Acum vine proba de foc, are aproape 2 ani, deci stiu ca nu va sta locului. Sunt in pielea parintelui, asa ca ma streseaza ca pe ea o deranjeaza ceva si ar plange, dar si ca deranjam pe ceilalti pasageri, ceea ce clar nu e comod nici pt parinti sa simta ochii dati peste cap sau comentariile acide.

    • Succes, Cris! Ia cu tine chestii de facut pentru cea mica si niste acadele pt decolari/aterizari. Va fi bine!

  13. Betty

    Citind articolul de mai jos mi-am amitit de postarea ta… 🙂
    https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2016/jul/27/baby-crying-on-plane-goodie-bags-parenting
    Noi inca nu am avut ocazia sa calatorim cu avionul, dar aceiasi ochi dati peste cap ii intalnesti si pe terasa, in restaurant, etc., oriunde piticul hotaraste sa dea un recital 🙂

  14. Traian

    Am fost foarte uimit sa vad ca exista si trolere speciale pentru copii, cu dimensiunile corecte pentru avion, mai ales ca de la o varsta vrea sa aiba valiza lui. Pentru parintii care sunt interesati de asa ceva, le gasiti aici https://www.mykitty.ro/trolere-copii

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 233 queries in 0.444 s