Toată sarcina mi-am dus-o în Occident, într-o țară super politically correct. De fapt, probabil englezii au și inventat expresia asta, cuvântul ”maniere” și zâmbetul pe buze.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 67 din 72)
Una dintre traumele copilăriei mele – care a fost ceva destul de fericit și fără chestii marcante negativ- erau vizitele. Da, fiindcă toți prietenii de familie ai părinților mei aveau copii mai mici (și mai prost crescuți) decât mine. Care veneau la noi destul de des, mereu m-am întrebat oare de ce nu le-o fi plăcând la ei acasă. Și-mi deschideau toate ușile de la dulap, făceau inspecția prin toate sertarele din bucătărie.
Pe unul dintre grupurile de alăptare, mămicile au început să povestească ce spun copiii -care-și amintesc- despre alăptat. Știți cum toată lumea are o părere despre asta. Mamele au o părere, tații au o părere, mătușile, vecinii, ba chiar și călătorii din autobuz au o părere. Ce cunoaștem însă cel mai puțin sunt părerile copiilor, de fapt. Ce înseamnă pentru ei? Cum se vede alăptarea prin ochii lor? Vă invit să citiți niște mărturii foarte emoționante.
Încep eu.
Adevărul e că am ieșit ieri în pantaloni de casă până la Mega, curtoazia soțului meu, care m-a lăsat pe mine să merg după pâine.
Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată când o mamă suna medicul să întrebe ce să facă fiindcă îi curg mucii copilului, are febră sau diaree și eu mi-am dat ochii peste cap, m-aș putea muta direct într-o vilă din nordul capitalei, în locul apartamentului nostru cu 2 camere la bloc.
