Presiunea mămicească în kilometri coloană de mercur

Voi explica pentru acei cititori care nu sunt nici mame și nici n-or să fie vreodată: presiunea mămicească reprezintă presiunea exercitată de aerele din atmosferă asupra scoarței cerebrale a proaspetei născătoare de prunci. Această presiune e de mai multe feluri, cam ca în fizică: presiune de-ți vine să-ți smulgi părul din cap, presiune de trântești lucruri (gen uși de la dulap), presiune de spargi lucruri (gen castroane de plastic, fiindcă nu riști cu cioburi de sticlă, pe care tot tu trebuie să le aduni), presiune de-ți vine să smulgi părul altuia din cap și presiune de-ți vine să … le luăm pe rând.

Presiune de-ți vine să îți smulgi părul din cap: e atunci când tu-ți organizezi timpul, ca să ajungi într-un loc la o oră, renunți la a-ți pune ruj pe buze și te mulțumești că te-ai spălat pe dinți, că și copiii ți-s entuziasmați, îmbrăcați, pregătiți, atunci când realizezi că aveți vreme să poate nici nu întârziați, dar bărbatu-tău anunță cu non-șalanță că el mai are doar de făcut un duș, dar nu durează mult, în cazul în care-ți făceai griji, doar minim 3 ceasuri, că doar nu e primul duș pe care-l face și tu stai să îl aștepți.

Presiune de-ți vine să trântești lucruri: e atunci când îți dai seama că tot zen-ul tău și-a luat liber o zi. Cauți o jucărie, o găsești și imediat o scapi după comodă, castronul tocmai curățat al copilului îți alunecă din prospop, bagi la spălat și uiți detergentul, proționezi dovlecelul și, din greșeală, te tai. Uiți ușa de la dulap deschisă și intri cu capul în ea direct, prilej cu care o trântești închisă, na-ți idioato,  motiv să te strici. Apoi, auloeu, sari imediat, înspăimântată, că și de se strică idioata.. nu se repară singură ca și cucuiul pe care tocmai l-ai câștigat.

Presiune de-ți vine să spargi lucruri: când ai copilul într-o mână, cu cealaltă încerci să pui rufele la uscat, copilul din greșeală varsă detergentul, tu sari să cureți copilul de detergent (nu e un aliment recomandat indiferent de vârstă), aluneci pe gresie și te trezești cu cracii-n sus și sufletul la gură. Să sperăm că și copilul aterizează sănătos și că singurele spume din tablou sunt de la detergentul din mașină, nicidecum din gura pruncului curios.

Presiune de-ți vine să smulgi părul altuia din cap: când ești singură cu un copil mic, cărucior, genți și piața făcută după tine, roata de la cărucior ți se blochează transversal fix pe trecerea de pietoni înainte să urci pe trotuar, copilul aruncă girafa pe jos, își riscă viața încercând să o recupereze, păturica îi cade-ntr-o baltă, începe să urle că unde-i girafa și ție-ți mai sună și telefonul (doar ca să te enerveze, nu c-ar fi ceva important). Iar băbuța care-ți admiră de pe bancă culoarea albastru-de-nervi … îți dă lovitura finală sau ceea ce mulți ar numi un sfat nevinovat: bucură-te de momentele astea, drăguță, că vei ajunge să îți fie dor de ele.

Ei, drăguță, mă îndoiesc sincer.

imagine via Shutterstock, casnică nebună

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.

 

Articolul anterior

Lucruri pe care nu le înțelegeam înainte de a avea copii (6)

Articolul următor

Cuvinte care intoxică: conectare și cudrag

18 Comentarii

  1. Andreea

    Hmmmm, babuta stie ce stie ?. Vine acusi the terrible two. Si acolo e….subliiiiim! Subscriu la tot ce ai scris mai sus. Keep calm and carry on…you’re a mom, probably the best job in the world 🙂

  2. Martina

    Ia-ti masina de spalat cu uscator 😉
    In rest… fix asa e. In schimb tu esti norocoasa ca broscutul mananca la diversificare. Odoara mea mi-a facut muuuulte zile fripte. Daca nu vor, nu vor. Deci adauga si asta pe lista.
    Succeeees!

  3. Dar cand totul merge perfect, mananca tot, doarme, vremea e buna si… Copilul raceste?!

  4. :))) ultima! Am tecut prin momente similare :))

  5. Jual

    Ba mie mi se facu dor de bebeluseala. Ca pina la urma iti vine sa arunci cu castroane si la adolescenta odraslelor. Cind sint mici inghiti in sec si le zimbesti cu drag, ca altceva tot nu inteleg. Da’ cind sint mari si incep cu aere de “io-stiu-tot-ca-sint-nascut-in-secolul-asta” iti cam pierzi zenul. Deja ca-i cam ciobit din anii de dinainte.

    • Mai, eu cred ca astea sunt nostalgii normale, dar in ele sunt incluse multe alte chestii, nu exact nervii pe care ii ai cand te simti neputincioasa ori coplesita.

  6. Andreea Radu

    Eu cand ti-am scris ca ai umor stiam ce zic :). Mi-ai facut dimineata frumoasa :).

  7. de cand am avut copchil am scapat de presiuni. Ce daca am intarziat? Am ridicat din umeri si asta e: da, s-a intamplat ca dupa dushulet si cremute si rochita sa faca un kk de am taiat body-ul 😀 si a mai venit un dushulet si alte hainute 😀 . Cu tati a fost simplu, venea rar pe acasa din motive de job, asa ca nu aveam pe cine da vina :D, in carut nu a stat asa ca toate cumparaturile erau in carut si cosul adiacent si cochilul pe umar. La noi babele vorbeau altfel: unele erau in gama “pune-l in carut ca se alinta”, “ia-l ca uite cum urla” :D, soacra sa il imbrac ca e frig, peste 10m dr de familie sa il dezbrac ca e cald etc 😀

    • nu se termină lumea dacă ajungi cu 5 minute mai târziu, doar că eu nu pricep cum eu pot fi gata cu mine și copil, iar adultul pe care l-am luat de soț are nevoie de pregătiri ca o mireasă :))

  8. Nu că râd de necazul altuia dar… e amuzant.

    • nu e necaz acuma, să nici nu ne luăm așa în serios. Sau să râdem unii de alții! Poate mai prind pe careva că râde pe-aci!

  9. Miruna

    Eu stiu ca ni se face dor. Si mai stiu ca lucrurile astea care ma enerveaza la culme dispar, cumva…. Nu le uit, dar imi par nimicuri privind intreg tabloul. Multa rabdare, Miruno. Avem nevoie.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 157 queries in 0.441 s