Mi-a scris cineva în seara asta despre ceva ce s-a întâmplat cu copilul ei, un episod după care s-a simțit vinovată și zicea ceva de genul că și-ar dori să fie o mamă-eroină ca mine sau ca alte bloggerițe ale căror nume nu le vom da.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 56 din 73)
Ca să scurtez suspansul și să nu las prea multe gânduri să vă treacă prin cap: cea mai mare greșeală pe care am făcut-o de când sunt mamă a fost să tratez somnul ca pe ceva opțional.
La început, am văzut că merge.
Atunci când, aflându-mă la slujba de Crăciun a românilor dintr-un oraș îndepărtat, din Anglia, am auzit niște pui de conaționali cum nu știau ”Tatăl nostru” în românește, m-am întristat, dar am înțeles situația. De fiecare dată când am auzit un copil ai cărui părinți erau români că nu pricepe o iotă, m-am întristat, dar am înțeles situația. Am cunoscut familii în care copiii înțelegeau tot, dar nu vorbeau deloc. Am cunoscut familii, în care părinții se certau cu copiii și insistau să le vorbească în limba maternă adevărată ca să nu uite. Ca să nu crească alte frustrări pe partea asta. Am întâlnit puține familii (de fapt, nu îmi amintesc decât de una singură) în care copiii să nu știe intenționat limba română, fiindcă părinții aveau așa o repulsie puternică față de tot ce însemna țara asta pentru ei. Avuseseră o copilărie tristă, cu bătăi și sărăcie mare, avuseseră o viață grea în tinerețe, cu abuzuri de multe feluri, cu nedreptăți oribile. M-am întristat, dar cumva le-am înțeles situația.
Bat la ușă, îl aud cum aleargă într-un suflet să-mi deschidă, cad în genunchi și mă întind după el să-l pup, să-l strâng, să-l miros și să mă bucur că-l revăd. Nu am ochi decât pentru el. Apoi mă dezbrac, mă descalț, mă spăl pe mâini, de cele mai multe ori cu el în brațe. Și-apoi încep să întreb:
A dormit?
Apropo de imaginat viitoruri. Au fost vreo două săptămâni în viața mea, în care am făcut un teribil exercițiu de imaginație. Eram însărcinată în 12 săptămâni și-mi venise rezultatul dezastruos la triplu test. (O cretinitate de investigație, de care vă sfătuiesc să fugiți cât vedeți cu ochii, nu are prea mare valoare realistă și există alternativă mult mai cumsecade, e testul Harmony sau Panorama, care îți zice, pe scurt, dintr-o analiză din sângele mamei, deci cu zero riscuri pentru făt, dacă suferă de vreun sindrom din ăsta genetic, vede toate trisomiile etc, plus că îți zice devreme și cu precizie care e sexul copilului. Informați-vă și nu mai faceți amniocenteze pe bandă rulantă, oricât v-ar aburi medicii că-i necesar.)
