Atunci când, aflându-mă la slujba de Crăciun a românilor dintr-un oraș îndepărtat, din Anglia, am auzit niște pui de conaționali cum nu știau ”Tatăl nostru” în românește, m-am întristat, dar am înțeles situația. De fiecare dată când am auzit un copil ai cărui părinți erau români că nu pricepe o iotă, m-am întristat, dar am înțeles situația. Am cunoscut familii în care copiii înțelegeau tot, dar nu vorbeau deloc. Am cunoscut familii, în care părinții se certau cu copiii și insistau să le vorbească în limba maternă adevărată ca să nu uite. Ca să nu crească alte frustrări pe partea asta. Am întâlnit puține familii (de fapt, nu îmi amintesc decât de una singură) în care copiii să nu știe intenționat limba română, fiindcă părinții aveau așa o repulsie puternică față de tot ce însemna țara asta pentru ei. Avuseseră o copilărie tristă, cu bătăi și sărăcie mare, avuseseră o viață grea în tinerețe, cu abuzuri de multe feluri, cu nedreptăți oribile. M-am întristat, dar cumva le-am înțeles situația.
Zilele trecute, eram la un loc de joacă al unui restaurant semiprețios. (Prețios după prețuri, nu și după paste.) A venit o tanti foarte generos injectată și puternic parfumată, să-l salveze pe băiețelul meu din ghearele băiețelui ei, cu care mă străduiam să stabilesc o conversație. Copilul era blond și cu niște zulufi adorabili, însă un pic prea agresiv atât cu mobilierul de la locul de joacă, cât și cu ceilalți norocoși din preajmă. Dacă pentru Tudor nu pot băga mâna în foc, știu sigur că măsuța de plastic nu i-a putut face nimic atât de grav puștiului, încât să fie dată de toți pereții în asemenea hal. În fine, printre o masă zburătoare și camioane de plastic, proiectate cu precizie pe pereți, mi-am făcut loc spre copii și am decis că ar fi mai înțelept să-l scot pe al meu de pe terenul de luptă. Atunci, băiețelul blond a venit plângând isteric și spunându-mi ceva pe o limbă necunoscută, care semăna un pic a engleză stâlcită. Am apucat doar să îi spun că it’s ok, honey, când a apărut mamă-sa cea botoasă. Nu v-o imaginați supărată, deși nu prea îți puteai da seama fiindcă avea spre zero control asupra trăsăturilor ei faciale și nu o spun peiorativ, ci descriptiv. Botoasă, zero control, cam la fel de blondă ca mine, pe tocuri duminica, la amiaz. Nu judec, doar descriu.
– Îmi cer scuze, nu vorbește românește.
-Da, nu e nicio problemă.
-Hai, get your shoes, că plecăm acasă, i-a zis maică-sa pe o engleză foarte balcanică așa, cu ușor accent de Moldova. (nu vă supăratz, nu m-am putut abține)
-Știți, (spre mine) noi nu vorbim românește în casă, ca să învețe copilul mai bine engleză.
-Îhî, am zis cu voce tare, v-am cerut eu detalii cumva, dv sau acidului hialuronic prezent la conversație? (pe asta a doua parte am gândit-o doar)
– Al dumneavoastră știe românește?
(Văd că insistă să ne împrietenim, probabil doamna nu are prejudecăți ce țin de buze neinjectate cu generozitate și pantaloni de piele, duminica la prânz, ca mine :P)
– Da, știe.
-Ce bine că știe. O să învețe și al nostru, dar mai întâi engleza. E important să știe bine o limbă străină.
Apare tatăl, zice că a plătit și că pot pleca acasă. Omul e un conațional de-al nostru sută la sută. Nu vă imaginați nici măcar vreun pui de englez, arab ori alt soi de străinez pierdut prin trecutul ADNului său, că nu se vede. Românaș din tată-n fiu, cum ar veni. Zero acid hialuronic, toate trăsăturile la el.
-Să-l învățați și dumneavoastră engleză, doamnă. E așa de bine să știe limba asta foarte bine.
– Al nostru e cetățean englez, doamnă. Are limba asta în sânge. Iar noi vorbim mandarina cu el. Engleza o știu toți.
Daaamn, Miruno, buzele tale sută la sută naturale nu s-au putut abține de la remarca asta sută la sută adevărată, de altfel. Mă rog, mai puțin faza cu mandarina, deci foarte puțin deviată de sută la sută. Copilul mănâncă mandarine, se pune măcar cât de cât?
Horațiu m-a certat că ce intru în jocuri cu botoxate cu copii care aruncă mese pe pereți. Iar eu i-am răspus, foarte matur, că ea a început.
foto Pixabay
Gabriela
Ioi (pe ardeleneste, asa cum se mira si piticul meu in Luxemburg)!
Sincer, asta nu mi-ar fi trecut prin cap vreodata… noi acasa vorbim romaneste si o sa vorbeasca si el, e clar. Cu scrisul nu stiu cum va fi avand in vedere ca va merge la scoala de stat unde invata luxemburgheza, germana, franceza (limbile oficiale) si englea ca limba straina. Sincer, mi-e cam teama, m-am apucat si eu de luxemburgheza, germana nu stiu, restul da… Si iar nu-mi revin din soc – am mai auzit de mama profesoara de franceza care vorbea in franceza cu copilul, dar tatal vorbea romana! Copiii colegilor mei romani stiu toti limba (mai bine sau mai rau) si multi sunt din familii mixte!
Miruna
Măi, eu zic că important e să înțeleagă ce se vorbește în casă, pentru ca să nu fie frustrat, să nu se simtă exclus etc. Apoi, dacă o să-i placă și va dori, poate învăța să scrie etc.
Vezi, eu mi-aș fi dorit să vorbesc germană cu Tudor, cred că o să fie regretul meu cel mare în ceea ce-l privește, doar că nu simt să vorbesc așa și pace… asta e. Dar mandarina ar fi fost mult mai cool, recunoști? :))
Gabriela
Exact! Mi se pare ciudat sa vorbesc alta limba decat romana acasa. Cand suntem cu prieteni straini cu copii de aceeasi varsta, mai vorbesc franceza sau engleza (pe care oricum le intelege de la cresa). Insa face o distinctie clara intre limbi: acasa e romana si la cresa franceza si engleza.
Melania
Articolul ăsta chiar m-a făcut să mă gândesc la sora mea (care are doi copii ce nu vorbesc românşte) şi nu ştiu dacă e chiar de bine :))
Rox
Genial final, Miruna, partea cu mandarina! Am ras pe saturate. Al meu baiat are si irlandeza in sange, doar s-a nascut aici. Ooof! 🙂 e pacat sa nu-ti inveti copilul sa vorbesca in limba materna. Unii irlandezi, spre exemplu, mi-au spus de mai multe ori ca avem un avantaj, cunoastem 2 limbi. Pe cand ei doar engleza. Asa este! Iar copiii invata surprinzator de repede. 🙂
Miruna
Așa este. Copiii nu depun niciun efort la vârste mici să învețe alte limbi.
Livia D
Mi se pare foarte trist sa nu îți înveți copilul, limba maternă.
Eu am avut un șoc sa aud, copiii romanilor, vorbind între ei, in engleză ( noi locuim in Uk).
Ca sa nu mai spun ca, specialiștii, recomanda sa vorbim cu copilul, in limba maternă, pentru ca asta este limba pe care o stăpânim cel mai bine, nu o sa vorbim, niciodată, engleză, la fel de bine ca un englez.
Rox
Ai dreptate. In schimb ei au sansa de a invata engleza ca un nativ. Nu ca aceea pe care o pot invata de la noi 🙂
Miruna
Faza e că ei vor învăța oricum limba țării unde locuiesc și învață. Șansa de a învăța româna e acasă și trebuie profitat cât sunt mici, părerea mea. Orice limbă străină știută este un avantaj și un exercițiu fantastic pentru minte.
Mirona
Îmi amintesc că o cititoare a blogului meu îi plângea de milă fetei mele că va fi bilingvă și că oare cat de greu îi va fi și ce talmeș balmeș o să fie în capul ei. Na, are 3 ani și îi mere gura in două limbi, ba a început să prindă cuvinte și în a treia.
În schimb avem o regulă: acasă vorbim ca acasă, la școală ca la școală, nu amestecăm. (Normal, sunt și excepții gen musafiri, cântece învățate la școală…)
Mi-a trecut prin cap să îi învăț engleză de acasă, dar in sensul de “un părinte o limbă”, doar că sunt cam obosită. Înjurăturile îmi ies în engleză și acasă. 😂
Ce se tot recomandă e să fii stăpân pe limba aia pe care o vorbești cu copilul. Nivel nativ sau bilingv. Și să învețe musai acasă limba maternă. Cu cât e limba de acasă mai puternică și limbajul în sine dezvoltat, cu atât mai ușor învață altele.
Iaca, tu ai scris ceva amuzant și eu țin prelegeri. Iertare. 🙂
Miruna
Știu că așa e. De asta îmi e ciudă că nu vorbesc germana, fiindcă am făcut 12 ani, nivel de lb maternă.
Diana
😃 😢 rasu-plansu in limba emoticoanelor
Mie mi se par triste tare extremele. Ca parintii care nu vorbesc cu copiii lor limba materna, sau care, sau care…
Noi vorbim romaneste acasa. Dar copilul nostru e mai mult olandez, asta e. De ffff multe ori trebuie sa-i repet in olandeza ca sa inteleaga conceptul in romana. Azi in UK mi-a zis librareasa ca vorbeste engleza mai mult decat ne imaginam noi, cat m-am prelins eu pe toate cartile si tac’su pe litografiile de pe-acolo, el a reusit s-o intrebe daca are carti cu Harry Potter, unde sunt si sa faca o conversatie simpla despre. Habar n-aveam! 😃 ei invata repede cat sunt mici, stiu copii trilingvi sau patrulingvi? (cu mama una, cu tata alta, intre mama si tata alta, la scoala si in tara alta), si-s perfect ok, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fortezi snobist. Sigur, romana pe care o vorbim noi acasa e orice numai romana literara nu, si noi suntem tri si patru lingvi si uitam frecvent cuvinte in tati limbile (ieri ne-a luat 2h sa gasim cuvantul restaurare, eram amandoi, romani, cu mainile in aer si ne explicam soareci cu aripi, dar nu ne venea cuvantul), si astea sunt chestii reale si normale, cred. Dar tu ai intalnit o familie care intelege prost realitatea
Sotul meu ar fi zis exact ca al tau. Eu as fi reactionat ca tine 😁
Miruna
Da, a zis că i se face rușine când sunt așa certăreață, auzi 😛
Ana
Ei, Miruno , m-am distrat ! Ai un dar de a povesti ca parca o si vedeam pe duduie.
Pe de alta parte, ale mele fete vorbesc acasa doar maghiara, la scoala si gradinita romaneste. Engleza stiu ele mai multa ca mine datorita filmuletelor de pe youtube 🙂 .
Gabriela H.
“mama-sa cea botoasa” =)))))
Am ras cu lacrimi!
Miruna
Noi traim in Germania de 4 ani, si cand am dus baiatul cel mare (la 3 ani) la gradinita Directoarea ne-a spus foarte clar sa vorbim acasa cu el corect romaneste ca la gradinita ele vorbesc corect germana. Oricat am incerca noi parintii sa vorbim germana corect nu ne iese inca in totalitate. Se mai uita baiatul la desene animate in engleza si stie sa numere si sa spuna culorile. Cu germana se descurca si intelege destul de bine ce i se spune la gradinita deci nu ne facem griji. Insa mi se pare putin ciudat ca o familie care traieste in Romania si nu are nicio legatura cu o tara unde se vorbeste engleza nativ sa isi invete copilul engleza inaintea limbii materne
Diana
Cunosc 😂 secretul e sa nu mai faci din astea de fata cu el, asculta-ma pe mine. You are a lady. Nu trebuie sa stie lumea, si mai ales consortul, cand iti mai ies coltii bitchy 😝
Diana
*asta era un reply la reply ul tau de mai sus, s-a dus aiurea
Mery
Mda asa sunt multe mamici in uk , ele zic ca pur si simplu copiii lor nu vor sa vb in lb rom si ca ele nu insista ca nah sunt in uk si nu are rost. Eu sincer vb doar in romaneste cu fiimiu si ma chinui cu el sa vb corect gramatical in rom. E f important pt mine sa stie in primul rand lb rom si abia dupa engleza. Long live romanian language 😍😍😍 si sa nu uitam ca suntem ROMANI nu englezi 😘
Bunica cu bundita
Am ras cu lacrimi!!!Mandarina zici??Asta te-a învățat mama ta??Hahaha!
Andra
Daca as sta in alta tara (si as avea copil) sigur am vorbi romaneste acasa si ne-am stradui sa-l invatam, pe de alta parte insa nu sunt asa sigura ca m-as stradui sa-l invat tatal nostru (sau alte rugaciuni). doar daca ar vrea el asta :).
oana harabagiu
Ha ha ha. Și pe mine m-au certat niște oameni că insist să-i corectez limba română copilului: ”lasă dragă, voi oricum nu trăiți în România, ce dacă nu știe ce-i acuzativul?”. Asta e, chinui copilul 😛
Miruna
Acuzativul e foarte important.
Cristina
Nu ca n ar fi amuzant articolul, insa din descriere doamna parea prietenoasa si mi se pare mai degraba trist ca isi imagineaza ca si ajuta copilul invatandu l intai engleza. Ba lasa impresia ca se si chinuie sa faca asta. Mi se pare trist ptr ca am senzația ca n avea cum sa înțeleagă ironia ta, sunt mulți oameni needucați si nu e vina lor ca sunt asa. E tara lui papura voda, bani pe educație ioc, educatie de la tv se face doar pe subiectul botox. Pe langa aspectul comic al relatarii, mie mi pare rau de ea si copil
Mă-ta
Ești bătută-n cap rău de tot, blondo. Nu te mai în spectacol că n-ai cu ce. A vorbi românește când te-ai stabilit în străinătate nu te ajută cu nimic, dimpotrivă, dobitoaco. Ce cauți în Anglia dacă iubești așa de mult România? Nu sughiți când vorbești engleza? Marș înapoi la țigănie, că acolo știu copiii “tatăl nostru”.
Raluca Stoia
1. Prost informat.
2. Prost educat. Dar sunt convinsa ca mama dumneavoastră merita cuvinte mult mai frumoase.
3. După modul de exprimare, inteleg ca tara noastră are minus o persoană deosebită
Ioana
Chiar voiam sa te intreb, Tudor are automat cetatenie britanica daca a fost nascut in UK?
Miruna
Nu automat. Doar fiindca tatal e cetatean si era in momentul nasterii lui. Maica-sa nu e nimic. Doar o blonda cu buletin de Bucuresti.
Rox
Nici in Irlanda nu se da automat cetatenie. Daca hotarasti sa aplici trebuie sa ai minim 3 din ultimii 4 ani, pana la momentul nasterii copilului, locuiti aici, lucrati, plati de contributii la stat. Nu conteaza care din parinti face dovada. 🙂 nasterea in Irlanda nu e motiv suficient.
o femeie
Nici la belgique. 5 ani si un purcoi de acte si bani.
Cristiana
Degetele mele nu se pot abtine de la a scrie ca pentru un articol in care condamni, desi intelegi, snobismul unora, esti usor superficiala si snoaba la randul tau. Adica nu pricep si pace care e problema ca era botoxata. E funny cum ai descris and all that (ca sa zic asa 🙂 ), dar mi se pare o idee recurenta cumva pe la tine cum ca e mega-important “ambalajul” si nu prea se potriveste cu mesajul general pe care alteori incerci sa il transmiti, cel putin pe mine m-a zgariat un pic pe ochi.
Ma intreb, daca ar citi doamna cu pricina articolul acesta, cum crezi ca s-ar simti? 🙂 Daca l-ar intelege, desigur, ca doar nu e in engleza (wink wink).
Mary I.
Noi stăm in Spania.In primele zile de gradinita, fetiţa mea era pe altă planetă.Nu înțelegea nimic,i-a fost greu.Profesoarele imi spuneau sa îi vorbesc in spaniola acasă, doar cuvintele de bază.Am încercat dar se uita copilul cu o față la mine ca şi cum ar fi spus “Mami şi tu?Nu e destul că nu înțeleg nimic la grădiniță?Mă mai amețeşti si tu?”..În secunda următoare am incetat să-i vorbesc in spaniolă.Apoi pediatra mi-a interzis sa ii vorbesc in spanish acasă.De ce se numeşte limbă maternă,oare??Ca să o inveți de la mamă,nu?
mihaela
Chiar era pacat sa nu ii dai o asemenea replica, iar adevarul este ca engleza se invata asa usor, de ce ai chinui un copil sa invete limba romana ca pe o limba straina? Crazy!
Maria
Dragă Miruna, răspunsul formulat de tine e la fel de snob ca faptul că doamna vorbește în engleză cu fiul ei. În plus, chiar contează dacă doamna avea sau nu avea botox, era sau nu pe tocuri, era blondă ca tine sau blondă ca Blake Lively? Fiecare își pune ce mască vrea (de blond, de tolerant, de cult sau nu). Povestioara în sine e tristă, pe de o parte e vorba de o vădită lipsă de educație, care nu poate fi ascunsă de bani, iar pe de altă parte se poate constata un sentiment de superioritate în stare latentă, care țâșnește din când în când la suprafață.
Roxana
Mie mi se pare putin deplasat sa vb cu copilul alta limba decat limba romana (suntem roamani,deci nu avem alta lb materna)daca traim in Romania.
Copiii verilor mei care locuiesc prin alte tari au ales ei ce limba sa vorbeasca in momentul in care au mers la scoala. De ex. fata unei verisoare intelege romaneste,dar vorbeste doar flamanda. Cunosc o familie al carei copil stie romana si franceza pentru ca tatal este roman ,iar mama frantuzoaica…normal,nu?
Si sunt copii cum ai fost tu,Miruna, care merg la gradinita germana ,scoala germana si vorbesc fluent germana,chiar daca parintii nu sunt vorbitori. Dar nu trebuie sa facem un spectacol din asta!!! Tu ai dreptate! Asta e din categoria…”ce face al meu…”
Snow Flow
Deplasat pare unora intr-adevar. Daca as locui in alta tara, as vorbi doar romana cu copiii, pe principiul ca oricum limba tarii respective o vor invata si nu vreau sa uite romana. Dar tocmai pentru ca locuim in Romania am vorbit cu copiii in engleza fiindca romana o vorbesc si o vor vorbi. Si sunt foarte multumita de rezultat pentru ca in afara faptului ca se inteleg cu alti copii cand calatorim, le dezvolta si gandirea, au access la informatie fara necesitatea traducerii (pentru lucruri nespecializate cel putin), au un accent nu nativ evident dar foarte bun iar asta nu are cum sa le dauneze vreodata. Au trecut la a treia limba si cred ca pe langa celelalte abilitati pe care le vor avea, la nivel cognitiv si comunicare sunt deja la alt nivel.
Nu vad cum acest lucru ar putea fi calificat intr-un mod negativ dar na, orice-i posibil 🙂
Carmen
Al nostru vorbeşte româneşte dar nu corect deşi noi vorbim româneşte cu el acasă. A făcut aici grădiniţa, aici merge la şcoală, are cetățenia țării în care locuim şi nu, nu primită la naştere (este născut în Ro) ci de la tata. Copilul gândeşte în germană, asta a ales el ca primă limbă. Soră-sii îi scrie scrisori (da, scrisori) tot în germană. Ințelege în româneşte tot dar mai face dezacorduri. Una peste alta nu suntem snobi, nu ne dezicem de limba română dar nici înapoi în România nu mă văd altfel decât în vizită.
Copilul ştie Tatăl nostru în româneşte, da. I-am cumpărat şi cărți în româneşte, vedem cum o fi cu cititul.
Zina7
🤣🤣🤣Super replica, Miruno!!! Da si noi locuim in Germania de vreo 8 ani si vorbim acasă exclusiv limba română. Dacă am reusit eu la 26 de ani si sotul la 30 sa învețe germana ea o sa o învețe oricum perfect. Deocamdată la 2 anișori vorbește o romano-germana foarte simpatica 😊.
o femeie
Cunosc cazuri asemanatoare si nu de ultimul racnet ci de multi multi ani, cand nici cunoscusem pe domnul sot.
Din nou consider ca e o alegere. Nu snobism =asta e cand o vazut ca da bine la imagine, ci ca sunt convinsi de decizia lor este spre binele copilului. Unul din cazuri au plecat din tara.
Natalia
La Tudor la gradi tot era o fetita care vorbea cu parintii ei in engleza, parintii romani. M-am mirat pana…s-au mutat in Olanda. Mi-am dat seama ca a fost un plan cu bataie lunga – cred ca au avut in plan sa se mute si i-au obisnuit pe copii(aveau 2) sa vb in engleza, ca sa le fie tranzitia mai usoara. Nu zic ca e cazul in povestea ta de mai sus, dar cine stie…
Ordonnance
Articolul dvs. ridică un subiect popular!.. Și această discuție mă face să mă gândesc la o mai bună înțelegere și îngrijire a copiilor mei!!