Să-mi dau voie să mă bucur e un sport demult nepracticat. Simt că încalc un contract. Oare când mi-am acceptat statutul de nefericită fără recurs? Mă uit la mine și nu mă recunosc.
Categoria: blondă şi mamă (Pagina 5 din 73)
În drum spre duș, după ce i-am dat jos pantalonii și l-am luat în brațe, mi-a șoptit:
-Îs chiar faine paturile noastre, mami.
Un psiholog de renume mi-a șoptit cam când mă aflam în faza din poza asta ceva neașteptat. (Victor avea fix 5 zile, era final de septembrie și îl scosesem fără căciulă afară, vreo 3 vecine erau să anunțe Protecția Copilului) Dar rămâne între noi, mi-a spus psihologul. Care e de încredere, fiindcă nu e din cărți. Adică e și din cărți, dar și din experiență, că e femeie cu copii proprii și personali. ”Bebelușul are prioritate”.
-Dar ce, te-au chemat la creșă? mă întreabă mama cu îngrijorare.
-Nu, mă duc eu de bunăvoie.
Cadou de 8 martie soțul mi-a făcut o excursie la Istanbul. O excursie a lui la Istanbul, să nu înțelegeți greșit. Îmi trimite mesaje cu view de la etajul 9 al unui hotel de lux.
În weekend am fost în parcul din cartierul unde am locuit. Unde ne-am crescut copiii, unde s-a născut Victor. Unde am avut-o pe Eme și pe doamna Vasilica, unde am avut toate primele dăți pe care le poate un om avea cu copiii săi.
