Să-mi dau voie să mă bucur e un sport demult nepracticat. Simt că încalc un contract. Oare când mi-am acceptat statutul de nefericită fără recurs? Mă uit la mine și nu mă recunosc.
Maternitatea m-a înflorit și m-a ofilit în același timp. Sunt momente în care Bucuria apare și stau ca proasta să mă uit. Îmi vine să îi pun covor roșu și s-o servesc cu caviar. Șampanie n-am, dar azi-dimineață îmi venea să-mi torn whiskey în loc de cafea, la cât s-a urlat la noi din nou.
Ai văzut, mami, și cutărică s-au certat.
Asta mi-a zis unul dintre băieți ieri. Da, cred că e normal ca ziua să fie compusă din tot felul de trăiri. Numai noi ne dorim monoculori. Ultra-all-inclusive de roz. Să curgă la robinet. Probabil că ni s-ar apleca. Sunt liniștită însă, nu există niciun risc pentru mine să aflu vreodată așa ceva.
Și-apoi aseară. Tudor a adormit în patul lui. Cu cârlionții lui pe pernă, cu leopardul pe tapet. Cu girafa și ușa lui secretă. Cu nasul ăla perfect. Și genele sucite ca atunci când era mic.
Știu sigur că să fii mamă nu e deloc ca în filme și doar foarte puțin cum mi-am închipuit. Cum am văzut la mama mea. Dar știu și că ăstea-s momentele care te păcălesc să reziști. Să nu îți iei tălpășița și independența și să fugi. Astea-s tablourile care te îmbată ca niște poțiuni vechi. Ca niște farmece scrijelite pe copaci.
L-am văzut mic din nou. Îl iubesc atât de mult și mi-e ciudă că n-am liniștea asta mai des. Ca să văd. Ca să mă uit ca proasta fără șampanie sau caviar.
Bucuria n-are nevoie de fițe-n cap. Uneori ajung două mânuțe pe pernă și-un cârlionț. Un năsuc și-un leopard pe pereți. Un fir de aer, care te face să strănuți și te abții de teamă să nu-l trezești.
Ai văzut că și cutărică se ceartă, ultra-all-inclusive-ul nu există decât la hotel. Pentru orice alt strop de friptură, trebuie să muncești. Poate să nu-ți convină. Înțeleg. Dar înțelegi că asta n-o să schimbe nimic. La fel cum teama nu te scapă de moarte, dar te poate scăpa de viață, nici mizeria n-o să te scape de probleme, dar te poate opri să le rezolvi.
Nu există contracte. Există momente. După care vin alte momente. Mă duc să văd dacă e gata friptura.
Iona Valeria
Sa stapaniti casa sanatosi! Sa va serveasca ea pe voi si nu invers, si vorba cuiva care mi-a ramas in minte, sa nu straluceasca niciodata mai mult decat ‘straluciti’ voi.
Si inca ceva, ca eu tot am o intrebare in cap de la articolul cu canapeaua… de unde este?😂
🤗😘
Lacramioara
Eu chiar ma gândeam la un contract cu Bucuria….bomboanele de la Bucuria🥲
Miruna
haha, mi-a mai scris cineva pe fb
Malina
Miruna draga, tu o vedeai pe mama ta perfecta pentru ca e mama ta, e Dumnezeu pe pământ, pentru ca o vedeai din ochii tai de copil. Și așa ne văd copiii. Și așa te văd și pe tine copiii tai, eu asta înțeleg din “mami, ai văzut ca și alții se cearta”: Mami nu îți face griji, ca pentru mine ești perfecta. E normal sa nu fim perfecti, suntem oameni. Sigur și mama ta a avut regretele ei in anumite momente, dar tu nu le-ai simtit. Așa o sa simtă și copiii tăi despre tine, nu te îngrijora ! Imbratisari!