Uneori mă simt vinovată că bălăcărim atâta bărbații pe aici. Bine, foarte rar mă simt așa, pentru că, în general, bărbații au o viață mai ușoară decât a noastră și îmi e ciudă, na. Că se întâmplă asta nu e un secret pentru nimeni. Fiindcă, am stabilit în toate celelalte cinșpe mii de articole, de ce: pentru că ei întotdeauna vor avea o alternativă, pe nevastă-sa. Nu vrea copilul să se spele pe mâini. ”Spală-l, maică-sa.” Nu vrea copilul să-și schimbe scutecul. ”Du-te la mama.” În general, deși urăsc acest cuvânt, cam orice nu vrea copilul, există o persoană care-l poate face să vrea. De foarte puține ori aceea este tată-său.
Dar. Daaaaaaaar.
Era o zi obișnuită, ca oricare altă zi pentru oricare om normal. Aveam întâlnire cu el, să discutăm despre un proiect, lucruri cu potențial. Cu o mână m-am machiat, cu cealaltă am amestecat în pireu, pentru că nu-mi puteam lăsa copilul acasă nemâncat. Și pentru că sunt singura făcătoare de pireu de pe o rază destul de mare din familia noastră, cam cât de mare ar trebui să fie să bată până la Sibiu. De la soț chiar nu aveam pretenții de făcut pireu, pentru că el probabil, la ora aia, făcea operații printr-un creier de om. Oricum, asta-i viață, mi-am zis?! Ce supergagică sunt eu, cum le fac pe toate, inclusiv retușez machiajul după ce l-am transpirat în abur de cartof fiert. De fapt, mint, n-am refăcut nimic, am pretins doar că frumusețea sufletului contează mai mult și am plecat așa :p
Când a apărut el, cerându-și scuze că a întârziat 10 minute, mi-am cerut și eu scuze în gând de la Univers pentru felul în care m-am plâns de lucruri.
-Nu e nicio problemă, am răspuns la un comentariu cât te-am așteptat. Îmi face mare plăcere să răspund la comentarii. Ia loc.
A luat în timp ce-i suna telefonul, i-a căzut geanta de pe umăr și niște hârtii din ea.
-Ești ok, bei ceva?
-Stai să mă gândesc câte cafele am băgat azi.
-E abia ora 10, câte ai fi putut bea?
-Ai dreptate. Important e câte ore mai sunt din această zi, nu câte au trecut. Deci, ca să nu-ți adorm în față, un espresso dublu, vă rog.
Iau niște spumă din cappuccino, cu lingurița mea, și mă gândesc că aș putea mânca boluri întregi de spumă, fără cafea. În fond, de asta am început să beau cappuccino, pentru spumă. Cafeaua mi se pare că vine cu ea.
-Sunt terminat, măi. E foarte grea tranziția asta, de când avem doi.
Doooi? mă gândeam. Și-or mai fi luat un cățel. Trebuie că nu ne-am mai văzut demult.
-Și asta mare mă face cu capul. Nimic din ce propun eu nu mai vrea. ”Tati, hai să mergem la mall.” O duc la mall, când ajungem acolo, nu vrea să coboare din mașină. Începe criza că nu vrea cu mine neam. Aplic toate strategiile alea de care scrii tu pe blog, că îți citesc blogul să știi, poate o să scrii și despre mine într-o zi. Nimic. Fac stânga-mprejur, merg acasă. Sunt debusolat, frate. CE ARE CU MINE? Undeva greșesc.
Plus că noaptea nu dorm. Ăsta mic se trezește des, chiar dacă eu dorm cu asta mare. Nevastă-mea e în altă cameră cu el, că-l alăptează, dar tot îi aud. Ne trezim toți câteodată, abia adormim la loc, iar eu dimineața trebuie să merg la muncă. Sunt cam terminat, ce să mai zic. Scuze că m-ai așteptat.
-Prietene, tu vorbești de al doilea copil??? (era cam singura posibilitate pe care nevastă-sa ar putea-o alăpta).
-Da, n-ai știut? A născut acum câteva săptămâni. Îți pot spune și câte dacă mă lași puțin.
Era cu tenul uscat și ochii băgați în cap, cearcăne închise de jur împrejur. Bărbații nu beneficiază de anticearcăn și tehnologii de ascuns nopți de nesomn, iar asta mi s-a părut într-un fel nedrept pentru ei, dar și pentru noi. De ce societatea are pretenția ca femeia să-și mascheze adevăratele oboseli, dar bărbatul e ok să se transmită fix cum e el? Însă cel mai mult m-am întrebat dacă oare și pe acest tată de doi, când ajunge acasă, mama copiilor săi începe să-l bată la cap. Sau să-l critice, așa cum știu sigur că fac unele dintre noi. Din niște motive întemeiate de cele mai multe ori, dar orișicum. Perspectiva e a celuilalt acum. Și mi-am dorit atât de mult, pentru el, să nu-i spună nimeni să ducă gunoiul cu reproș. Să nu-l roage nimeni să intre pe la mega mai întâi. M-am întrebat oare cum e viața lui.
Îl vedeam terminat. Mie nu-mi povestise cât de puțin doarme ca să-l scutesc de ceva sau să-i fac vreun masaj. Nici măcar ciorbă nu voia să-i fac. N-avea niciun interes, practic. Îi era doar greu și lui, cum mi-a fost și mie de atâtea ori.
Acest tip cu care m-am întâlnit într-o dimineață la cafea ar putea fi soțul tău. Și el e obosit, și el muncește mult, doarme prost, simte că n-are timp. Are responsabilități, oameni care vor lucruri de la el. Poate are salarii de plătit pentru părinții altor copii. Poate are decizii de luat, oameni de păstrat și oameni de concediat. Poate vede povești triste de viață, cupluri care se despart, poate are contracte importante de negociat. Poate vin la el suferințe rare, cu toată încrederea cu care ai merge la un Dumnezeu. Poate nu crește copii toată ziua, poate nu știe cum e, dar îi este și lui greu.
Imaginează-ți că acest tip care mi-a povestit despre viața lui a fost soțul tău. Și poate nu vei mai lua personal data viitoare când vine acasă și-ți spune că e răvășit. Poate nu ți se va mai părea o obrăznicie că ți-a cerut să-i încălzești ciorba sau să-i dai sarea din dulap. Viața nu e un concurs ”cine-i mai obosit”. Poate n-o să te mai superi că nici nu s-a uitat la copil. Că n-a dus gunoiul fix când ai vrut tu. Că n-a scos cățelul la plimbare când făcea pe el. Poate nu vei mai scrie liste mentale cu toate defectele lui și nevoile tale în paralel.
Cine e acest bărbat din casa ta? De unde l-ai adus și l-ai făcut tatăl copiilor tăi? Sunt sigură că nu de proastă ce-ai fost l-ai ales, sunt sigură că nu te-a păcălit sau amenințat să-l iei.
E iubitul tău. Băiatul ăla cu care ai fost atât de fericită să trăiești. Tipul ăla care te făcea să te bâlbâi de emoții și să asculți formații ale căror cuvinte nici nu le înțelegeai. Omul ăla pentru care ai fi mutat munții din loc, te-ai fi făcut blondă și te-ai fi tuns scurt. Doar că n-a fost nevoie, ăsta era farmecul lui: te plăcea așa cum ești. Așa că fii. Acolo. Indiferent cât de obosit e el.
Viața nu e un concurs. Doar cei care înțeleg asta vor fi adevărații câștigători.
Și oricine merită câte un moment în care să se simtă iubit necondiționat, chiar și un bărbat care te enervează uneori. Dar mai ales când e tipul ăla, știi tu. Soțul tău.
foto Unsplash
Maria I.
Ce frumos!Jos pălăria!!Trebuie să scrii o carte cu toate articolele despre soţi! Mereu îmi deschizi ochii!îl privesc pe soţul meu altfel!!Cu, din ce in ce mai mulţi,fluturași in stomac! Mersi fain!
Miruna
Mă bucur enorm să pot contribui la cât mai multe povești de iubire continuată. Așa cum ar trebuie să fie toate poveștile de iubire 🙂 La cât mai mulți fluturași!
Ina
Merci! 😊
CristinaM
Aveam nevoie… in ultima perioada mi se inchisesera ochii 🙂
Laura V
Dacă era soțul meu, ți-ar fi dat niște rețete de mâncare (care ar fi fost foarte bune, fie vorba între noi), niște rețete de adormit copilul când plânge pentru că-i ies dinții sau are colici (și niște rețete de liniștit nevasta care plange pentru că nu poate alăpta) și poate ți-ar fi spus cum se aplică aceste rețete DUPĂ ce vine de la serviciu. Copilul de care vorbim are acum 19 ani!
Îți mulțumesc mult, mult, mult, că mi-ai adus acum aminte de soțul meu de atunci!
Gabriela F.
Mai… Eu de când m.am întors la lucru l.am regăsit pe el… ALA de care m.am îndrăgostit atât de tare de.am zis da după 7 luni și m.am măritat după un an jumate fără 4 zile… Ala pe care l.am iertat când a dat cu stângul în dreptul de mi s.a zguduit toată atmosfera….si cu care am făcut un copil după aia….acum când ma gândesc și la alte rețete nu doar alea de mâncare… Când fac planuri de tratament … Nu doar de ieșit în parc… Acum e bine! Pentru mine și puiul meu a fost bine dar acum e bine pentru toți 3 și pisica și bunicile alternativ… Treaba cu bunicile e la început… Scriu peste o luna cum e… Sper sa fie bine.(acum sunt de garda 😲🙄😐)
Miruna
Astept mail! Sa nu ma uiti! ❤️
Ti-am zis eu ca o sa fie bine???
Anca
Ai atata dreptate! Ai fost ca un dus rece!
Nicu
Salutare,
Și eu sunt tătic din nou de 4 săptămâni și o zi și sunt tare bucuros și fericit. E greu, dar tot mai greu pentru mămică, mai ales în plin puseu de creștere.
Restul, doar detalii 🙂
Miruna
Nicule, felicitari!!! Sa fie viata voastra o poveste!!!
Bibi
+100000 de puncte pt Nicu!
Adela
Si de data asta ai picat ca un pansamenent pentru suflet. Tocmai am avut o cearta cu sotul care s-a bagat la somn, ca este foarte obosit si la care eu am strigat ca nici eu nu mai pot. Da, ai dreptate! Si el lucreaza toata ziua, alearga pe unde il trimit eu, duce si aduce copilul mare de la scoala.
Multumesc! Multumesc ca mi-ai deschis ochii,ca mi-ai amintit ca nu este o cursa din care iese castigator cel care este cel mai obosit!
O sa ma duc sa imi sarut sotul de noapte buna!
Miruna
Hahah, cunoastem toate acest scenariu. Sper ca ai dormit mai linistita 😉
Ingrid
Viata nu este un concurs, ai dreptate!
Ideea este ca intr-o relatie este frumos si bine ca ambii sa aibă de câștigat. Nu cred ca un bărbat nu poate sa-si calce o cămașă, la fel cum nu cred ca o femeie nu poate sa bată un cui. Mâncare facem amândoi sau mergem sa mâncam undeva, curățenia o facem împreuna sau angajam o persoana pentru asta, de copii avem grija împreuna. Asta este normalul meu care, recunosc, nu iese mereu asa. Asa vad eu viața alături de un bărbat: iubire si munca in echipa.
Miruna
Bineinteles ca asa e, doar ca uneori nu iese si iti vine sa te arunci pe geam. Daca vezi si din papucii celuilaltputin, lucrurile se schimba.
Zina7
offf…iar ai dreptate! Si eu ii reprosez sotului.destul de des ca nu se deacurca la fel.de bi e ca mine cand e cu copilul acasa. I-am.reprosat de multe ori si faptul ca nu vrea niciodata sa iasa singur cu copilul afara.El.ar fi iesit saracul dar copilul nu vrea niciunde sa plece fara mama . Sotul visa sa aiba in bebelus care sa doarma pe piept la el si eu sa ma.relaxez in timpul ala dar …bebelusul 1,5 ani o vrut ” exclusiv” in brate la mama. Acum dupa 2,8 ani m-am obisnuit si incepe sa mi se para ” normal” sa vrea copilul sa stea numai cu mama lui .
Miruna
E o faza, ti-as spune. Se termina cand copilul face 18 ani 😂😂😂
Violeta
In general ai dreptate, asa e corect, sa te mai “bagi” si in pielea celuilalt, desi tot ea, femeia, va avea mereu, mereu, mereu, desaga mai grea pe spinare. Ia gandeste-te si la mamele cu mai multi copii si care nu are un “celalalt” caruia sa i se planga.
Miruna
Da, ma gandesc, normal ca ma gandesc. Am avut si eu o ratacire, iti dai seama. Maine ii punem din nou la treaba pe domni! 😉
dojo
El este, clar, un barbat de care trebuie sa iti fie mila, nu e usor cu toate ce i se intampla. In acelasi timp nevasta-sa are acasa 2 copii, care urla pe diverse tonalitati toata ziua. Nici ea nu a dormit, mai mult ca sigur, nici la buda nu sta linistita, ca urla copilul mare, probabil, ca nu e bagat in seama, sau vrea al mic la ea.
Probabil sotul vine acasa si este asteptat cu mancare, ca doar vine de la lucru. Nevasta-sa, pe langa ca s-a ocupat de micuti (in caz ca inca nu i-a pasaportat la cresa/gradi/bona), a facut prin casa una-alta, a gatit etc. Si a dormit tot 3 ore pe noapte, ca in timpul zilei nici sa faca un dus nu apuca. Si probabil ar da 10 ani din viata sa aiba alea cateva minute pentru o cafea, asa cum le-a avut consortu’ 😀
La noi e o perioada tumultoasa, ca mai avem cateva saptamani pana plecam. Al meu munceste ca nebunul, sa castige cat mai ok, ca acum e perioada cea mai tare la afacerea lui si ne trebuie cat mai multi dolari.
Si vine de multe ori obosit si refuza si sa stea 2 minute cu fie-sa, ca e extenuat. Asta in timp ce eu am stat cu mostenitoarea aproape toata ziua (in caz ca nu sta 3 ore la gradi), am si eu clienti de web design cu care lucrez, ca si dolarii mei sunt buni, plimb cainele de 4 ori pe zi, pana il ia noul stapan, fie-mea e racita, deci e maraita etc.
Si ma amuz de multe ori ca mi se plange ca e obosit si-i raspund ca nici eu nu am dormit toata ziua, daca asta isi imagineaza 😀
E greu pentru toti, cand ai copil (copii) mici, asta e clar …
Miruna
Te inteleg foarte bine. Foaaarte bine. Nu voiam sa iau apararea barbatului, Doamne fereste! 😜
Pentru ca societatea nedreptateste femeia si nu o sa pic in aceasta plasa.
Doar ca. Daca vrem sa mergem inainte impreuna, trebuie sa ne intalnim la mijloc cumva.
Dojo, tranzitiile sunt grele oricum, si fara copil mic. Noi am avut unul cand ne-am mutat de 2 ori. N-a fost usor deloc, desi el era mic-mic, nu cerea sa te joci cu el sau sa ii citesti.
Tot ce pot sa iti spun e ca o sa treceti peste asta. Si oricat as fi urat cand cineva imi spunea mie asta, asteptarile sunt cel mai mare dusman al unui cuplu, de oricare parte ar fi ele.
Alexandra
Am doua fetite de 1.9 și 3.2 ani și pot zice ca da este horror cu doi copii mai ales când diferenta este mica. Însă e mai bine când se fac mari 🙂
Cred ca le ar prinde bine sa doarmă toți in aceeași camera, așa cea mare nu se va mai simți exclusă. La noi asta a făcut o reala diferenta.
Miruna
Multumesc, Alexandra. Nu stiu cum e cu doi, dar ma gandesc, oare nu se trezesc unul pe altul, ca dupa aceea sa ai de culcat doi copii, nu unul?
Mihaela
Chiar nu inteleg nimic. Cum nu am inteles nici din articolele cu dusul gunoiului. Chiar e asa o problema? Chiar avem nevoie de astfel de “luciri” ca sa ne dam seama ca noi nu suntem cei mai obositi, ca de fapt il iubim pe cel de langa noi etc.
Miruna
păi, uită-te și tu.
Calin
Hai sa va spun o poveste amuzanta, de acum fo’ 26 de ani si ceva.
Ma intorc dintr-un voiaj, nevasta-mea era la Bucuresti, la mama, ca era anul 2 de facultate si avea examene. Vine ea de la Bucuresti, apucam si noi un weekend impreuna si cum era in circa 7 luni si asteptam un copchil, mergem luni la spital, la un control de rutina. Doftorita de serviciu face ea ce face si… declanseaza procesul ireversibil. Suna sefa disperata acasa (nu existau mobile pe atunci), sa-mi spuna s-o caut pe doctorita ei, ca ea naste gemeni, nu unul singur cum stiam noi. Vorbisem sa faca cezariana, ca se parea ca-i prea mare copilul. Doctorita ei era la ore, preda. A trebuit s-o astept sa iasa in pauza, i-am spus “problema”, ea a sugerat sa nasca normal, ca nu mai era problema cu marimea. Naste sefa doi baieti, sta in spital 5 saptamani, ca erau prematuri, mici si prapaditi – ca doua broscute, 4 Kg impreuna, fac doua transfuzii in timpul asta ca nu mergea treaba bine, a doua transfuzie chiar in ziua in care i-am luat acasa…
I-am dus acasa si jale mare, ei n-aveau putere sa suga la san, a trebuit sa cautam lapte cu continut ridicat de fier, nu se gasea decat putin dintr-un fel, dupa care trebuia sa caut alt sortiment, trecerea la alt lapte se lasa cu scaune moi, colici. Baietii se trezeau de trei ori pe noapte sa manance, niciodata impreuna, deci ne trezeau de 6 ori pe noapte. Cateodata mami era asa de obosita, ca nu-i auzea. Noroc cu binefacerile tehnologice: cuptorul cu microunde, la care incalzeam noaptea apa fiarta de cu seara, sa le facem cate un biberon mic de Morinaga. Dupa o vreme de galagie nocturna a trebuit sa ma duc la o vizita medicala, care includea un control la psihiatru. Asta de cum m-a vazut imi zice
– Esti obosit…
– Sunt, domnu’ doctor, ca am puradeii care plang de 3 ori pe noapte fiecare, niciodata impreuna.
– Bine, vino maine.
La asta era problema, “vino maine” nu era de bine. De fapt la el multe erau probleme. Trebuia sa te duci la el cu pix, sa semnezi fisa, sa aduci livretul militar, daca nu n-aveai ce cauta. Era cam sandilau din fire.
Ma duc a doua zi, la fel de obosit.
– Iar ai venit obosit, imi zice.
– Pai cum altfel domnu’ doctor? Copiii au plans si-n noaptea asta.
– Te duci acasa, te odihnesti, dormi in alta camera si-mi vii odihnit.
Cum dracu’ sa ma odihnesc, cine o ajuta pe sefa, ca si ea era rupta de oboseala? Intreb in dreapta si-n stanga sa vad cum rezolv problema, mi se spune ca fumeaza Kent, ii cumpar un carton de tigari si rezolv problema. Insa de atunci, in fiecare an la vizita medicala trebuia sa-mi scot si fisa de bolnav la psihiatrie, in afara de fisa pentru siguranta navigatiei.
Avantajul era ca eram acasa tot timpul, atunci cand nu eram la munca, adica 24/7 acasa timp de cateva luni.
Miruna
hehe, bine c-ai rezolvat ușor. Putea să vrea să stai în mâini, par exampăl :))
Să îți trăiască șefa și băieții!
Gigi
Pireu e un port in Grecia:)))
Miruna
Sunt acceptate ambele variante, să ne relaxăm.
https://dexonline.ro/definitie/pireu
Simona Rentea
MăiMiruna, ce frumos pui tu punctul pe i de fiecare dată. Mulțumesc pentru articolul ăsta, aveam nevoie de el. Și o să îl dau mai departe pentru că știu că e nevoie. Te îmbrățișez tare.
Miruna
Hugs back!
Hortensia Stefan
Scrisesem un mesaj lung, dar l-am sters din greseala. Fiind asa tarziu nu mai pot scrie, insa esenta era…si sotul meu MERITA toata aprecierea mea.