Un adverb imperativ și o cafea caldă

Eram în întârziere. Eu trebuia să ies pe ușă la fix, el are muci de 4 zile, am dormit pe sărite de atunci. În dimineața asta, era să fac o petiție anti-alarme, așa greu a fost să mă ridic din pat. Am băgat niște clătite la cuptor pentru el, am spălat un măr pentru mine, am făcut o cafea și am dat-o pe gât. În timpul ăsta, el înfigea meticulos furculița în clătită, pentru că graba nu e nicio scuză să nu fii manierat sau politicos. Știa că sunt contra cronometru.

M-am ridicat să clătesc ibricul cu lapte, să mai arunc ceva la gunoi, în mașina de spălat și în chiuvetă. Moment în care, Tudor s-a uitat la mine și a zis:
-Mami, ia loc!

Bine, nu chiar cu cuvintele astea, ci cu o mână și cu adverb imperativ, care deși nu exista până acum, tocmai l-a inventat el, pentru mama lui.
De fapt, a fost așa:
-Mami, apu!

Ceea ce poate fi cel mai frumos cadou primit vreodată de o mamă grăbită: un adverb imperativ și o cafea caldă.

P.s. Am ajuns la timp, pentru că Universul și ceasul țin întotdeauna cu o mamă care ascultă de copilul ei inventiv.

foto Unsplash