Ce (nu) m-a ajutat să nu-mi mai fie greață în sarcină

Ce (nu) m-a ajutat să nu-mi mai fie greață în sarcină miruna ioani

Îmi amintesc o scenă de la cursul de puericultură din Sheffield, unde am l-am și născut pe Tudor. Profa ne-a pus să zicem ceva ce ne-a plăcut în sarcină și toată lumea, în răspunsuri, se plângea, de fapt. Ba de picioare umflate, ba de dureri de spate, ba de insomnii. Mie mi se părea că am renăscut. Îmi plăcea fiecare centimetru pătrat din zi și din noapte. Aș mai fi fost gravidă încă vreo mie de ani.

Acum însă, la a doua sarcină, oh boy, oh boy.

Ca să încep într-o notă optimistă, îmi este ceva mai bine acum, în sensul că am zile în care nu vomez. Zilele astea sunt aproape la fel de urâte ca celelalte, pentru că și o greață cinstită eliberată la wc are părțile ei bune, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Am devenit expertă, în sensul că aș putea scrie un eseu despre vomat și culorile noastre din interior. Curcubeul meu preferat e cel de după o legătură de ridichi 😉

Apoi nuanțele de genul că e mult mai bine să vomezi cu nasul desfundat, de exemplu, când nu ești răcit. Sau că nu e distractiv să vomezi în deplasare. Buda ta, prietena ta. Vorbesc din experiență, să ne înțelegem. Am pățit-o printre pacienți, printre localități, prin benzinării. Care -toți- nu aveau nicio vină.

Și ca să nu ziceți că titlul e clickbait, luați cinstit. Nimic. Vorbim despre inclusiv perfuzii. Am avut vreo două săptămâni fără perfuzii, în rest, sunt client fidel. Cel mai grav a fost prima dată, când eram atât de deshidratată încât o echipă de anesteziști meseriași mi-au căutat venele jumătate de oră. Eram uscată ca o râmă pusă pe sfoară.

Între timp, s-au adăugat și niște amețeli, probabil ca să mă plâng cu adevărat de ceva. Nu mai am încredere în mine să conduc sau să lucrez în gură la oameni. Capul mă doare foarte des. De dormit, dorm bine, de scris, scriu mai rar, deși nu cred că ați observat. Doar mama îmi zice: Iar n-ai publicat aseară, ți-a fost rău, așa-i? Da. Și când îmi e rău, nu îmi mai pasă de nimic, să nu o luați personal. Pur și simplu, vreau doar să se stingă lumina.

***

Asta scriam la un moment dat, după ce-am dat delete unui paragraf de vreo 400 de cuvinte despre vomat. 400 de cuvinte sunt foarte multe, mai ales pentru un singur paragraf. Mi-am dat seama că nu interesează pe nimeni, de fapt. Nu, nici măcar pe cele care trec prin asta sau au trecut. E pur și simplu ceva despre care nu îți face plăcere să vorbești, să citești, să-ți amintești.

Acum sunt mai bine, am început din nou să conduc mașina, am scris mai des pe blog. Am 4 săptămâni de când n-a mai fost nevoie de perfuzii. Mergem de Paști la Sibiu și simt că aș putea să nici nu-mi iau o pungă de gunoi în buzunar, pentru just in case.

Ce vreau să spun cu asta, dincolo de toată simpatia dumneavoastră care mă ajută enorm, e că sănătatea e cea mai importantă nu e vorbă ca oricare altă vorbă. Iar eu n-am avut nici măcar vreo boală sau așa. Știam că-mi trece, știu că e o bucurie, că e de bine. Mă îndreptam spre baie cu gândul că ”asta e”, îi vorbeam trupului meu cu drag despre bebelușul care ne crește în burtă, să știe că-l păstrăm. Că ni-l dorim în brațe. Că îl ajut cum pot, cu mâncare puțină și frecventă, cu apă. Sau fără mâncare și fără apă, găsesc eu modalități să ne fie bine cumva, să o scoatem la capăt. Da, chiar așa îmi spuneam mie, pentru că au fost momente în care m-am îndoit că trupul meu ar ști. L-am rugat să se oprească din slăbit, pentru că bebelușul are nevoie de noi pe picioare. L-am rugat să-mi ceară de mâncare când vrea ceva și îi voi da. Să-mi ceară somn când e obosit și voi face tot posibilul să îndeplinesc cerința. I-am promis că îl voi respecta întocmai și că am încredere în el să-i dea puiului meu nenăscut tot ce are mai bun. Cred că am ajuns să ne înțelegem bine acum. Bebelușul crește și noi ne minunăm de el și de frățiorul lui.

Dar e foarte greu să îți observi gândurile când nu ești bine fizic, efectiv. E foarte greu să le modelezi înspre ieșire, înspre lumină. E o putere care nu zace în tine, pe undeva. E o forță pe care o aduni și care te vălguiește, să nu creadă cineva altceva. Iar uneori ai impresia că ceilalți nu înțeleg nimic, iei drept jignire fiecare invitație a soțului de a merge la o cafea. ”Tu crezi că de asta îmi arde mie?” Doar că el încerca doar să fie drăguț, că oricum știa că nu cu cafele îți trece ție.

Să ne bucurăm de genunchii noștri care încă funcționează perfect, să ne simțim brațele în bluze și spatele care ne ține capul pe umeri. Dinții care ne mestecă mâncarea fără să ceară mare lucru înapoi. Degetele de la picioare, pieptul, chiar și burta aia pe care am prins-o de atâta ori cu ochi critic între degetul mare și arătător.  Bucurați-vă de sănătatea voastră și trupul ăsta minunat în fiecare zi.

foto Shutterstock

Articolul anterior

Să-ți aștepți rândul, o diferență de cât îți crește pulsul când ești român sau englez

Articolul următor

Cum petrecem sărbătorile cu copii mici, fără tantrum-uri ale oamenilor mari

33 Comentarii

  1. Mara

    Cel mai bun vomat era acela după ceai de menta+tei. Restul…îmi era și frica sa mănânc ce știam ca e aiurea de scos. Au trecut, sa vina bebelusii.
    Sarcina ușoară

    0
    • Cand credeam ca am scapat, acum doua zile, pac. Un nou apogeu. Nu are sens sa descriu

      0
      • Livia D

        Și mie mi-a fost rău in sarcini. Primele 3-4 luni, nu suportam niciun miros, dar, culmea, as fi mâncat numai Fast food și Coca cola! Deși, înainte de sarcina, mâncam Fast food 1 data pe an.
        Singurul lucru care m-a ajutat sa păcălesc, uneori, grețurile, a fost, sa evit mirosurile puternice, sa mănânc cantități mici și sa beau Coca cola 🙈 sau sucuri acidulate.
        Curaj! Trece și perioada asta. Și, vin altele 🙂

        0
        • Ionescu

          Buna, Miruna! Felicitări pt sarcina! Și eu sunt însărcinată în 28 de săptămâni, a doua sarcina și la prima am fost exact cum descrii tu, la a doua primele 3 luni îmi era foarte rău și vomam toată ziua, i am spus doctorei și mi a recomandat sa iau sirop complex vitamina B eipico pt copii de trei ori pe zi și crede mă că s a văzut diferenta. Sper sa îți fie de folos.

          P.s. ai idee de ce nu pot sa las comentariu decât că răspuns la cele scrise deja?

          0
    • Valentina

      Off.. ma bucur ca iti e mai bine. Nu am experimentat partea asta deloc..

      0
  2. Turcanu Alina

    Off topic…pentru o prietena cu un bebeluș cu o problemă craniana aș dori un sfat, Miruna( poate soțul are vreo idee)…pot lasa o adresa de mail…mulțumesc anticipat.

    0
  3. Ana

    Miruna, mi-ai reamintit de începutul sarcinii mele. O greață care nu trece la nimic…si vomitat de câteva ori pe zi. Stiu ca probabil nu te ajuta f mult, dar crede-mă că nu mai e mult si o sa treaca. Rarirea episoadelor e primul pas. Si cum zicea tatăl meu, o sa vezi ca merita 💕
    Eu intr-un final am pus 17 kg, deci o sa fie bine😄

    0
    • Auleu, nu ma speria cu 17 kg. Chiar daca merita fiecare gram, as prefera sa numar mai putine :))) la 17 kg in plus, cred ca nu mi s-ar mai vedea ochii in cap! Sunt f mica de inaltime.

      2+
      • Ana

        Tin sa precizez ca acum sunt pe minus, fără să fac ceva deosebit. Nu te speria 😅

        0
  4. Otilia

    Citind prin ce ai trecut, simt ca e floare la ureche starea mea de greata fara voma. In rest oboseala si durerile de cap sunt la ordinea zilei. Oricum in cele 16 saptamani de sarcina pe care le am nu am slabit ci am pus vreo 3 kg, deci ma simt foarte norocoasa. Sarcina usoara iti doresc si sanatate!

    0
    • Si eu am pus 3 kg si mi se par foarte multe. La prima sarcina, pana acum, slabisem 3, deci e ca si cand acum m-as fi ongrasat 6! Intelegi? Am 17 saptamani acum. Sper sa iti treaca repede greata si durerea de cap ❤️

      0
  5. Cristina O

    Pffff! Nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi fost sa am parte si de greturi….am 14 saptamani insa in afara de oboseala, dureri de cap si lipsa poftei de mancare nu am nimic :)) am slabit 3 kg so far. Sper sa imi revin in saptamanile ce urmeaza.
    Sarcina usoara!

    0
    • Ana

      Se poate si mai rau :))
      De la 6 la 17 saptamani m-au capiat greturile. Vomam si ce n-am mancat, erau momente cand corpul meu voia sa mai dea ceva afara dar nici suc gastric nu cred ca mai aveam ca il dadusem si pe ala. Dupa vreo luna nici la baie nu mai ajungeam asa ca stateam cu galeata langa pat, era mai simplu. Ajunsesem sa visez ca beau apa, dar apa nu voia sa curga din sticle. In 2 luni am slabit 11 kg si sincer, inca ma intreb din ce naiba a crescut copila mai ceva ca Fat-Frumos ca era mereu inainte la masuratori fata de termen.
      Imi amintesc si acum acul atarnat de mana si disperarea asistentei ca nu curgea nicio picatura de sange iar ei voiau sa imi faca analize 😂 Mie imi era frica sa beau apa si imi dadea medicul cu lingurita.
      Inca incerc sa imi fac curaj pt alta sarcina, dupa aproape 5 ani jumate :))
      Partea buna e ca am pus 13 kg pe mine din care 9 s-au dus in ziua in care am nascut :)) so..a fost si o parte buna in toata treaba asta!
      Hai, inca un pic si scapi! Curaj! 🙂

      1+
    • Andrada

      Miruna, sa stii ca ajuta mult sa citesti ca nu esti singura care trece prin asa ceva. Mie mi-a fost greata pana in ziua in care am nascut, dar as face-o din nou daca ar fi nevoie, pentru sufletelul de langa mine. Stiu ca nu te ajuta fizic cu nimic in momentul asta, dar chiar o sa treaca, desi pare neverending momentan. Sa fiti sanatosi si tu si bebe!

      0
  6. Corina

    Aaaahhh!! Prima sarcina, am vomitat vreo 3 luni pana am ajuns in perfuzii 😀. La a doua sarcina, parca aveam deja vu cu toaleta 😆. Am incercat toate leacurile posibile pana cand intr-o zi am zis, gata! Nu se mai poate asa! Si m-am pus sa caut ce as mai putea face si am dat de mai multe siteuri in care vorbeau de terapia Bowen. Zis si facut, ma pun sa caut in Arad, ca nu auzisem pana atunci si am dat de un numar. Am sunat imediat, programarea era peste vreo 2 ore. La ora 14 am fost la Bowen si de la ora 17 am inceput sa mananc fara sa mai vomit. Dimineata suportam toate mirosurile, mancam no problem. Ma tinea la inceput cam 5 zile bune, ceea ce era fantastic. Si am trecut cu bine, am ajuns sa dau si interviu legat de asta 🤣🤣. P.S.: doi baieti nazdravani si fantastici! 😊

    1+
  7. Anna Maria

    I must have missed the news!! Felicitări Miruna,sarcină ușoară!! Și eu am avut grețuri teribile, retenție de apă de zici eram balon gata de explodat, insomnii și niște stări de credeam că Îmi pierd mințile( damn hormones).
    acum la 4 luni după ce am născut totul mi se pare istorie și parcă mă încearcă și o ușoară nostalgie 😅 anyways, numai bine, sănătate maximă!

    1+
  8. Maria

    Pana la 4 luni si ceva mi a fost si mie greata, vomam de 7 ori p zi , stateam la pat, dar a trecut:)
    Sarcina frumoasa :*

    0
  9. CristinaM

    Vai… durerile de cap… nu am avut greturile clasice de gravida, probabil de aceea am si luat mai mult de 20kg in plus… dar aveam cate o durere de cap care ma facea sa stau la baie cate 2-3 ore pe noapte, cu chiuveta in brate…
    Urasc durerile de cap, am crezut ca am scapat de ele… vise, le am si acum, uneori cu aceleasi 2-3 ore petrecute la baie

    Multa sanatate si rezistenta, iubire si speranta!

    0
  10. Martina

    Iti recomand bomboanele de ghimbir de la Sonnentor. Eu sufar de migrene (dureri de cap si greata) si in sarcina era cumplit. Doar bomboanele astea ma ajutau. Fac MINUNI. Si acum le folosesc si cred ca toata viata o sa o fac. Ghimbir sa fie.

    Succes!

    *Vomez e regionalism?

    1+
    • Oana

      Nu cred că e regionalism. E de la verbul a voma, dar noi suntem mai obișnuiți cu a vomita. 🙂

      0
    • Jual

      Ah, n-am fost singura care a remarcat 😉 Credeam ca s-a schimbat limba româna in cei 20 ani de cind am plecat.

      0
  11. Alina

    Gin-gins bomboane de ghimbir.
    Recordul a fost de 11 ori intr-o zi.
    Sănătate!

    1+
  12. Luminita

    Felicitari pentru sarcina! Legat de greturi si alte ‘placeri’ din perioada asta, eu am bifat la viata mea tot ce era de bifat. Nu am ratat nimic. Greturi, migrene, ameteli, vomat pana si cu sange, depresii, trombofilie, nod in gat, palpitatii, tensiune marita, diabet gestationar, amniocenteza, o sarcina pierduta la final. Tot ce te pot sfatui este sa te odihnesti cat mai mult, sa gasesti ajutoare pt cel mic, gatit, casa, pe cat posibil, si sa te focusezi pe rezultatul final. Asta m-a dus pe mine pana la capat. Big hugs! 🤗

    0
  13. Mihaela

    Nici nu stiu daca sa scriu sau nu. Eu la ambele sarcini am avut asa o usoara stare de greata 3, 4 zile. Ma plimbam 5 minute, mancam un gref si gata. Evident ca asta a contat la cantar. 🙁

    0
  14. Cristina

    Daaa, teribila perioada. Eu am adorat perioada celor 2 sarcini (la 13 ani distanta:). Am avut greturi si varsaturi groaznice de ambele dati, a doua oara am slabit 4 kg in primul trimestru. Nu am luat nimic, pentru ca mi.am impus sa nu iau niciun medicament ne-necesar. Un puseu de greata am avut si dupa 6 luni…Slava domnului copiii sunt bine merci, imi dau batai de cap din cu totul alte motive 🙂 si eu prea batrana sa ma gandesc la alti copii. Sarcina sanatoasa iti doresc, vine el trimestrul 2 cand lucrurile se mai aseaza.

    0
  15. Simo

    Nu pot sa uit cum plecam tot timpul cu punga dupa mine :)) Nici la mine nu a mers nimic, nici ghimbir, nici perfuzii. Dadeam afara si o gura de apa daca o beam. Bine ca a trecut la un moment dat.
    P. S. Paste linistit, cu bucurii!

    0
  16. Catalina

    Daca voi mai face vreoadata vreun copil, voi avea cu mine permanent OSETRON. A fost prietenul meu, luat zilnic, si de mai multe ori pe zi. Sarcina usoara 🙂

    0
    • Andreea

      Pana la Cate saptamani ai luat mami?eu am 38 si Inca am nevoie de el….am teama si acum,ca ar afecta bebele

      0
  17. Anca

    Amen to that sister! Sarcină gemelara, primele 3 luni am slăbit 5 kg. Colegele mă întrebau ce dietă țin. Le-am bifat pe toate: metrou, stradă, restaurante, parcuri. Nimic nu a funcționat. Vomam înainte să ajungă mâncarea în stomac! Dar cine are acum 2 pufoase de 1 an și 8 luni. 😍

    0
  18. Madalina

    Wow, parca atunci cand stii ca nu esti singura care trece prin aceste stari, te mai linistesti.
    Scriu de la domiciliu,din pat mai exact..unde sunt ”sechestrata”.
    Sunt insarcinata in 12 saptamani si..Vomit de N ori pe zi. Nu am mai mancat carne de 3 luni, pur si simplu nu pot s-o vad, vomit de la orice miros (sotul se da cu parfum pe holul blocului), dimineata primul lucru pe care il fac este sa beau repede apa ca urmeaza sa vomit si..sa am ce. Traiesc cu fructe si legume pe care in scurt timp după ce le mananc le si vomit.
    Am pornit de la 55kg cu sarcina si ma aflu..tot la 55 kg.
    As vrea sa ies la aer, in parc sa ma plimb dar nu pot merge. Daca merg, imi zgudui stomacul si vomit. Uneori vomit si pentru ca vorbesc.. Pe bune!
    Dr. mea nu mi-a dat nici un medicament pt ca din analize nu a reiesit ca este sarcina toxica ci doar asa reactioneaza organismul meu momentan..

    Eu sunt foarte optimista ca vor veni zile mai bune! Bebe strumf sa fie bine ❤️

    0
    • Vai, imi amintesc! Sa stii ca eu am slabit in prima sarcina mai mult, desi am vomat mult mai putin.

      O sa treaca faza asta si o sa vina cea in care iti straluceste pielea si ai chef de nebunii 😉
      Felicitari si succes!

      0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 189 queries in 0.473 s