Observați. Starbucks nu face cea mai bună cafea din lume, dar e cel mai cunoscut lanț de cafenele și, am putea spune, una dintre cele mai populare și căutate cafele din lume. Știu că au pornit de la faza că angajații au ajuns să cunoască numele
clienților care veneau în fiecare dimineață înainte de slujbă, de aici și chestia că te întreabă numele ca să-l scrie pe pahare, dar ceea ce le-a permis să scaleze a fost sistemul. Au cumpărat mașini mai folositoare, au investit în tehnologii mai moderne, e adevărat. Dar au creat circuite. Au făcut ordine și au dat regulilor CÂND-ul care-a aranjat curgerea lină a situației. Clienții intră pe o parte, ies prin alta. Comandă, plătesc, primesc. Angajații, la fel. Unul preia comenzi, altul face cafeaua, altul servește mâncarea. Totul, un sistem.
McDonald’s. N-are cei mai buni hamburgeri din lume, dar a pus fast-food-ul pe buzele tuturor. La propriu și la figurat. Nu are cei mai buni cartofi prăjiți din lume, dar știi că îi găsești gata făcuți și calzi. Alt sistem. Cineva ia comanda, cineva se ocupă de chifle, unul de sosuri, altul de împachetat. Nu e același om care taie castraveții cu ăla care toarnă maioneză în rezultatul final.
Înțelegeți ideea. Sisteme sunt și la case mai mici.
Unele familii le numesc, generc, “program”.
Altele, ”rutina”.
Eu le-aș zice fixuri.
Iar de curând, mi-am dat seama că nu strică să le ai.
Exemplul meu preferat: să nu te culci seara nespălat pe dinți 🙂
Dar să o luăm de la-nceput.
La primul copil, nu aveam program, pentru că ne permiteam. În primele trei luni, am locuit la ai mei, niciunul nu lucram. Ne uitam la filme până târziu noaptea și dimineața dormeam. Boy, ce viață duceam!
La al doilea copil, nu mai merge. E greu să te organizezi când trăiești pe două fusuri orare. E chinuitor și pentru adulți, și pentru copii. Și-atunci, ca să nu te trezești fără lapte-n frigider sau cu amândoi copiii îmbrăcați de parc, dar tu ești în chiloți, faci un starbucks la tine acasă. Un sistem de succes, vreau să zic, pentru că n-ar fi corect să-i spunem afacere. Deși, dacă ne gândim că e modelul care ajută să nu înnebunești nici măcar un pic, tot câștigi 100 de lei pe săptămână sau cât mai costă ședința la psiholog.
Dimineața, unii mănâncă ouă, unul mănâncă o țîță. E foarte simplu, dar am nevoie să-mi încep ziua cu ceva foarte simplu în viața mea. Aș putea fierbe ouăle cu ochii închiși, pentru că ăsta e un sistem instaurat demult în familia noastră. Cred că ceasul meu biologic nu mai numără ovule, ci piuie după 4 minute. Apropo. Ouăle direct din frigider, în apă rece, pe foc. 4 minute după ce încep să fiarbă. Ies cleioase perfect cât să nu fie înecăcioase și să mai vrei și-n fiecare dimineață care mai urmează în viața ta 🙂
După micul dejun, trebuie să urmeze sistemul ăla pe care încă nu-l am. Dar lucrez la el și mă întorc să raportez. Avem de luat vitaminele toți trei și de spălat pe dinți. Mă rog, Victor n-are dinți. Doar că și să presupunem că am termina deodată de mâncat (ceea ce nu se întâmplă decât foarte rar), tot nu putem face aceste celelalte lucruri deodată. Pentru că un singur om le face pentru ceilalți doi. Și-aici ne decalăm. Uneori plânge Victor și îl prioritizez. Alteori văd că Tudor abia așteaptă să se joace și aud un ticăit de bombă în capul meu. (Exagerez, dimineața, când copiii sunt odihniți, nu explodează bombe. Pentru asta, mai așteptați puțin.)
Și, uite-așa, între un puiul mamii și alt puiul mamii, ne trezim că-i ora trei, eu sunt în pijama și ei nimeni nu s-a spălat pe dinți. După care pierdem buletine și ne dăm seama când e prea târziu. Să nu te miri.
Sisteme.
O să-ncep să-mi notez. Sau ziceți voi cum procedează oamenii fără ținere de minți.
Spălat copilul numărul unu pe dinți -bifat
Stai, trebuia să-i dau D-ul mai întâi.
Înapoi.
D-ul copilului numărul unu, DUPĂ aceea spălat pe dinți – bifat.
Stai, am uitat că nu i-am schimbat. Și asta necesită un sistem.
Reluăm.
Ne trezim. Schimbăm copilul numărul unu, că celalalt e mai previzibil în acest moment. Supraveghem spălatul pe față, trecem la următorul copil -bifat.
Stai, altcineva nu s-a spălat pe ochi, sigur mai era cineva care ar fi trebuit…
Vedeți? Ca să înțelegeți ce vreau să zic.
Mai mult decât lista cu lucruri de făcut într-o zi, o mamă are nevoie să știe CUM și CÂND. Și ba da, Tudor e foarte înțelegător și răbdător, dar nu e corect să cer de la el să fie așa TOT TIMPUL pentru că eu nu mă știu organiza. Așa că, sisteme, v-am mai zis?
Mă voi îmbogăți.
Roxana
Nu stiu cum e cu 2, stiu ca eram 2 robotei cand Irina era mica.. si da, eram pe pilot automat. Faceam in fiecare zi acelasi lucruri la aceleasi ore. Si nu ne-am abatut de la “sistemuk nostru”pana tarziu. Si acum ma intreaba lumea, cum de copilul meu de 11 ani la ora 22 e in pat.
E greu la inceput,dar te obisnuiesti si apoi e mult mai usor. E ca si cand ai conduce pe autostrada si nu pe drumuri cu hartoape. Stii aproape mereu la ce sa te astepti. Mai avem si noi abateri de la regula: Craciun, Paste,Revelion, aniversari, dar in mare parte e bine sa ai program.
Miruna
Te cred pe cuvânt. Doar că mie îmi e foarte greu să accept ideea de program. De aia, i-am zis ”sistem”. Că uneori ai chef să te lălăi mai mult cu spălatul pe dinți, alteori citești două cărți în loc de trei sau deloc… și încă e simplă viața cu doi, că cel mic e mic, unde-l pui acolo stă, etc. Stai să vezi când o urma diversificarea.
Zina7
Noi fara program fix am.fi innebunit in primii 3 ani
Miruna
da, cred!
Daniela
La fel ca fetele de mai sus, rutina. Programul de masa, programul de somn si de joaca au fost sfinte de cand s-a putut intra in program. Si eu am un copil care mananca trei mese pe zi, doarme la pranz cel putin o ora iar seara nu adoarme mai tarziu de 21.30 cu o poveste frumoasa. E un copil sanatos si destul de inteligent pentru varsta lui. Eu ca mama stiu pe ce ma bazez. Rutina pentru copii este cea mai sanatoasa. Altfel ma duceam pe campii :)). Parerea mea 🙂
Miruna
ascult, învăț, notez.
Cristina
Ai intuit bine cu sistemul. Organizarea și simplificarea sunt cheia. Ți-o spune mama a trei copii acasă și unul pe drum 😉. Confirmat de mămică cu gemeni și alți doi copilași, toți sub trei ani. In materie de organizare am învățat multe de la Jordan Page. Te îmbrățișez cu drag.
Miruna
merci de recomandare. Woooow, al patrulea pe drum! Felicitări!
o femeie
Si eu notez: menu pe o sapt, ingrediente de cumparat, ce am de facut, ce am de platit, automatizat plati, etc.
Dar la mine a contat si simplificatul: nu mai calc, mancam multe salate sa nu mai gatesc sau gatesc pt 3 zile pachete inclusiv, nu mai am tv sau covoare ca oricum nu le vedeam utile, etc. Take is simple and stupid, cum zice sefu’ ce si-a petrecut niste ani prin Cambridge.
Suntem unici. E greu sa ne gasim echilibrul. Fiecare cu echilibrul lui.
Oana
Eu o numesc “organizare”. Fara ea, viata cu un copil de 3 ani si unul de 8 luni ar fi un haos. In capul meu se invart toata ziua taskuri si metode de eficientizare a tuturor activitatilor, dar functioneaza. Exemplu: nu plec niciodata la cumparaturi fara o lista clara, pentru ca ar insemna o jumatate de ora in plus de plimbat printre rafturi, o jumatate de ora in care oricare dintre cei 2 copii poate avea un meltdown. Iar viata noastra se invarte in jurul orarului de somn a celor 2 copii, care e intr-o vesnica schimbare. Si cel mai important lucru: pentru sanatatea mea mintala, ambii copii se culca la ora 8, cel tarziu 8.30 ca sa mai respiram si noi putin.
andressa
Singură cu o bucată copil, am și eu sistemele mele. Și eu am descoperit că numai așa rezist. E boring, repetitiv, nu știu, e o soluție însă!
Dimineața, avem și noi: mic-dejun, spălat pe dinți, pieptănat, îmbrăcat. Seara trebuie să vin la aceeași oră, 6, ca să apus să fac de două ori pe săptămână teme la engleză.
Cina la 8, duș la 8:30, culcare la 9:30.
În weekenduri fac cumpărături și gătesc. Și fac curat.
Și mi-e ciudă că uneori că aș vrea să ies în oraș uneori, dar dacă nu respect programul… Haos!!!
Răzvan
Da, sistemele sunt cheia. Deși eu sunt un random gigel cu job și fără copii, așa că mă opresc aici cu comentatul :))
Rețele astea într-adevăr ne ajută să ne organizăm/funcționăm.