Când corăbiile ți se îneacă, uită-te la el. Colacul de salvare e în ochii copilului tău.
Când grijile te sufocă.
Când deadline-urile te sugrumă.
Când ratele te cocoșează.
Când spațiul te apasă.
Amintește-ți de el.
Când șeful țipă. când traficul urlă, când soțul te ceartă, când analizele-s proaste, când afară plouă, când n-ai o bluză călcată, când nu găsești loc de parcare, când ai întârziat la grădiniță, când toate nenorocirile arată că numai tu ești de vină.
Copilul tău te salvează.
Privirea plină de căldură.
Iertare.
Și iubire.
Ați văzut cum ne iubesc copiii și când suntem prea grași sau prea slabi, prea grăbiți sau prea împiedicați?
Ați văzut cum copiii nu ne reproșează că ne-au făcut și ne-au dres, că ne-au iertat și primit după ce ca balaurii am țipat?
Ați văzut cum copiii nu țin supărare și ar face orice să vadă că zâmbim?
Atât de mare e inima lor.
Acolo e iubirea necondiționată, nu în cărți. Închideți-le și uitați-vă la ei. Lecțiile de cum să-i creștem sunt mai aproape decât credeam.
Iulia D.
Cât de frumos ai scris! Se vede că e un text din prea-plinul de iubire!💕
Roxana
Ce frumos ai scris!
Stii, am si eu o intelegere cu mine insami… cand ma supar uneori si imi vine sa tip ( din motive stupide de cele mai multe ori), ma uit la ea si imi trece instant. Ma gandesc cat de mult o iubesc si eu si cat de mult o iubeam cand era un bebelus si avea voie sa faca orice. Si cat de mult ma iubeste si ea… ma simte cand sunt nervoasa si ma ia in brate asa cum fac eu cand o linistesc.
Andreea L.
Minunat!!!
Zod
Și lucram intens sa distrugem chestia asta, generație după generație de adulți
Maria
Buna! As dori sa te intreb ce alte suplimente sunt importante in sarcina? Medicul meu nu recomanda nimic, este adeptul alimentatiei sanatoase. Mi se pare foarte important ce scrii in articol. Nu o sa iau fara sa il consult, dar as dori sa incep o documentare pe cont propriu. Multumesc!
teodora
Dar părinții care se iau prea în serios? Care cred că dețin adevărul suprem? Care s-au născut cu dreptatea în brațe? Unde-și găsesc salvarea? Căci în ochii copiiilor sigur nu…
Cris
Mereu am un nod in gat, cand citesc astfel de articole!
Vinovatia pe care o simt e la cote maxime!
Sunt atat de buni, iertatori, simpli in suflet, curati, iar noi, grabiti, frustrati, ingrijorati, etc.
Miruna
nu ești singura
Silvia R.
La un moment dat, o amica spunea ca isi doreste ca al ei copil sa nu ajunga la psiholog, cand va fi adult, din cauza ei. Eu in schimb imi doresc sa invat sa imi iubesc copiii mai presus de orice, indiferent ce ar face. Urmaream intr-o zi un film in care un tip era cautat de politie pt ca ucisese pe cineva. Si politia o interoga pe mama criminalului. Iar la un moment dat, mama a dat o replica: ” e fiul meu, il iubesc.”. Cam astfel de mama as vrea sa fiu. Indiferent ce rele ar face copiii mei, eu sa ii iubesc cu toata inima. Cum sa fac asta? E mult de lucrat. Pt ca eu provin dintr-o familie in care nu e acceptata greseala…
Super articolul. Ar fi o solutie… sa ma uit la ei 😊
Miruna
Înțeleg ce spui. Uneori, mă gândesc că fiecare provocare vine să-mi testeze iubirea.