
Butonul care ne mută gândul de la știri.
Pretextul ideal să nu-ți mai faci griji măcar o secundă.

Butonul care ne mută gândul de la știri.
Pretextul ideal să nu-ți mai faci griji măcar o secundă.

Ne convine sau nu, copilul mic nu înjură că “a auzit prin parc”, ci că așa a auzit prin casă. Modelele din exterior încep să fie valide mai târziu. Când are 3 ani, mamă-sa și tată-său sunt totul. Cu toate astea, nu e prea elegant. Parcă ai vrea să-l mai auzi cum stâlcește câte ceva, nu cum își bagă și scoate fără să știe măcar. Că asta e, de fapt. Copiii nu știu exact ce înseamnă, care-i contextul în care-i folosit un cuvânt. Ei se prind doar de puterea acestor expresii, după verdele care se instalează pe fața maică-sii în momentul în care puiul ei drag și scump zice pentru prima dată ”în pu*a mea”.

De ziua lui de patru ani, băiețelul meu și-a dorit un aspirator de jucărie. Un cărucior de păpuși. Și o păpușă bărbat.

Dragi tați care veniți acasă și vă trântiți ochii-n telefon, dragi tați care aveți responsabilități în afara casei,
Știu că vă e greu și vouă, că v-ați trezit devreme. Gândiți-vă că partenera voastră nici măcar n-a dormit, pentru că nu se cheamă somn când te trezești de 10 ori pe noapte.

Toți patru în bucătăria noastră de la bloc, nu știu ce vorbeam și mă lovește soțul cu o întrebare: când îi cad dinții fiului cel mare. Peste un an-doi, nu cred că trei, a venit răspunsul din gura dentistului care încă zace în mine, răspuns care s-a simțit ca un pumn la ficatul mamei care nu prea zace, dar există în fiecare bucățică din mine.
Pagina 31 din 73