Și băieții se joacă cu păpuși

De ziua lui de patru ani, băiețelul meu și-a dorit un aspirator de jucărie. Un cărucior de păpuși. Și o păpușă bărbat.

Inițial, am crezut că aspiratorul e un moft, așa că l-am pus pe lista dorințelor de ziua lui. Adică, cele mai multe jucării ale lui sunt mașinuțe. Plus, declinări de mașinuțe, adică: basculante, camioane, mașini de gunoi, de pompieri, de salvare, de poliție și câte or mai exista pe lume. Dacă are roți și volan, e câștigătoare. Dar nu se joacă numai cu astea. Îi plac și cuburile, de exemplu. Șuruburile și butoanele. Playmobil și Lego. Cărțile. Doar că … îi plac și plușurile și păpușile. Fiecare are câte un nume. Gabi, Alina, Ion de la Raion, pe unul îl cheamă Nonstop. Dar un aspirator de jucărie?! Treci acolo pe listă, măi aspiratorule, să fim siguri că nu dăm banii degeaba. Lista aceasta e dovada faptului că își dorește ceva mult, că nu e o idee trecătoare, lista dă proba timpului, construiește anticiparea și toate celelalte. Lista e bună, vă zic.

Și vine ziua lui, primește aspiratorul. Bucurie mare! Jumătate de ceas, sărbătoritul a aspirat nederanjat. Primește căruciorul. Sărbătoritul l-a luat cu el peste tot, de atunci. A pus în el o căpșunică și o împinge pe roți de parcă ar fi sânge din grădina lui.

”Dar e cam de fetițe căruciorul ăsta.”

Și ce?

”Și-a dorit păpuși, nu îți faci griji?”

Nu. Și nu e prima dată.

”Aspiratorul ăsta e cam roz…”

Uh, do not get me started on this one. (nu mă porniți pe tema asta!)

De ce nu îmi fac griji că băiatul meu de patru ani se joacă și cu păpușile, și-a dorit aspirator și împinge un cărucior?

Pentru că lui îi place și, pentru mine, e de ajuns asta.

Iar dacă ne gândim un pic…

Jocul cu păpușile îl ajută să exerseze empatia.

Îi dezvoltă instinctele paterne.

Și limbajul. (Să fim serioși, oricât de mult ne-ar plăcea mașinuțele, păpușile presupun folosirea și altor cuvinte în afară de vrum-vrum.)

Iar jocul cu păpușile e foarte mult despre emoții, niște chestii mai greu de integrat printre camioane.

Pe de altă parte, nu cred că ar trebui să le băgăm pe nas băieților păpuși, doar ca să fie gender neutral sau ca să dăm bine printre prietenii noștri moderni. Cred că e bine să expunem copilul la cât mai multe și diverse jocuri, dar să îi respectăm afinitățile. S-a făcut un studiu care a arătat că băieții de un an și jumătate vor alege într-o majoritate covârșitoare să se joace cu mașinuțe și fetele, cu păpuși, că așa-s oamenii, nu că i-a spălat cineva pe creier. Și asta e perfect ok.

Nici nu ne speriem dacă băieții își pun mărgele și fetele se deghizează în Spiderman în loc de Elsa. Copiii experimentează când sunt mici. Vor să vadă ce-i totul. Chiar nu cred că ar trebui să-i creștem într-un anumit fel, să fie ceva anume, să se alinieze la un ideal din capul părinților sau al societății. Cred că ar fi mai bine să-i creștem cu respect față de cine sunt ei. Să le arătăm că îi iubim, indiferent cu ce se joacă.

În același timp, băiatul meu știe că mie nu-mi face plăcere să mă joc de-a lupul, de-a vânătorul, de-a luptele. Mie-mi place să citesc, să mă joc cu ambulanțele, să zicem că de-a tamponatul e maximul de violență pe care-l agreez. Pentru toate celelalte, îl are pe tati. Cu el se mârâie, se miaună, se cațără, se aruncă. Habar n-am, chestii care le fac plăcere lor, împreună. Și nu e nimic bun sau rău în asta. Suntem oameni diferiți, cu plăceri diferite. Respectăm asta unii la alții și căutăm punctele în care ne putem întâlni. Înghețata e un alt punct al meu forte 😉

Într-o zi, văzând cum mă machiez (chestie care se întâmplă rar la noi în casă), a vrut să-l dau și pe el cu cremă pe față. L-am dat. Apoi a vrut să-și întoarcă genele cu cleștele. I-am dat voie, sub supraveghere, că ăla poate fi considerat de unii instrument de tortură. Nu a reușit să-și facă nimic la ochi, doar să-și prindă degetele. Și ce? Ne-am distrat.

Să fiți liniștiți, dacă băieții vor să își facă unghiile cu ojă, să poarte fuste sau să fie Scufița Roșie din poveste. Nu înseamnă că vor să devină fete, nu înseamnă că o să le placă băieții mai încolo. Deși, să le placă băieții n-ar fi vreo problemă decât că nu-i viață ușoară ca homosexual în zilele noastre.

Știți ceva? Și băieții se joacă cu păpuși, și fetele se joacă cu mașinuțe. Pentru că, de fapt, copiii se joacă și cu păpuși, și cu mașinuțe. Le dăm destule instrucțiuni: cum să țină lingura la masă, cum să nu soarbă din ciorbă, cât să se spele pe dinți înainte de culcare, cum se salută, când se mulțumește. Cred că ar fi bine să acceptăm că, cel puțin la joacă, se pricep ei mult mai bine. Copiii, indiferent că sunt băieți sau fete.