Butonul care ne mută gândul de la știri.
Pretextul ideal să nu-ți mai faci griji măcar o secundă.
Scuza perfectă să tragi o porție de râs.
Să-ți desenezi pereții.
Să te speli pe dinți.
Să te scoli din pat.
Să mănânci.
Altceva decât o coajă de pâine cu mucegai. Altceva decât un mâine cu breaking news.
Să zâmbești chiar dacă-ți vine să plângi.
Să ai un program, chiar dacă-ți vine să-nghiți o lună niște diazepam și să te trezești când totul se va fi terminat.
Ei sunt poarta noastră spre altă lume, spre alte vremuri, spre răsărit și spre luminile pe care- ne e tot mai clar- le-am pierdut. Ce norocoși suntem să avem niște mâini grase în casă la noi, niște picioare pufoase pe covor, pe cineva care să vrea în brațe la noi și să adoarmă cu orele, ca și când de asta ar depinde viața lui. Ce norocoși suntem s-avem haine mici la uscat și botoșei de încălțat. Ce norocoși suntem s-avem și alte funduri de spălat, vă dați seama ce ne-am plictisi cu o singură bucată de om?!
Iar cei care vă plângeți că-i greu să stai împreună, izolați, cred că mult mai greu v-ar fi depărtați, să vă vedeți numai pe skype.
Cred că e momentul să spun că sunt la Sibiu cu copiii de aproape două săptămâni. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. Nici la pipi n-am oprit, am făcut old-style, la copac. Soțul meu a rămas și sunt fiartă de dorul lui, de toată incertitudinea asta, de cât știm și, mai ales, de ce nu ni se spune.
Cred c-o s-o las mai moale cu scrisul pe subiect, pentru că nu mi-e foarte clar ce mai avem voie să zicem și cum se va întoarce împotriva noastră ce deja s-a zis. Plus că am senzația că e exclus să ies din bula noastră. Știu că o să fie rău, nu știu însă cum vine răul ăsta îmbrăcat, dacă-i pe tocuri sau în bocanci, dacă-i rotund sau pătrat, dacă miroase, dacă urlă, e prima oară când mă întâlnesc cu el.
Bucurați-vă că stați acasă, că nu sunteți nevoiți să ieșiți. Acesta e un război în care mulți dintre noi suntem sau avem familie în linia întâi. Și ne-am pierdut încrederea în tot.
Victor a făcut ieri 6 luni. Avem poze fără tati și un colț din primul dințișor. Îi e greu și lui, dar îl țin în brațe și îi cânt.
Feliz navidad.
Image by Michael Schwarzenberger from Pixabay
Gabriela
Da, dragi părinți, bucurati-vă ca puteți sta acasă lângă copilași. Nu toți au privilegiul ăsta. La noi e invers, eu trebuie să merg la serviciu și soțul are grijă de copil. Sănătate!
Miruna
Ai grija de tine!
Mâzgălica
Îmi pare rău că nu puteți fi toți la un loc, mai ales în situația asta nouă și incertă, dar noroc că sunteți la Sibiu! Că aveți o așa insuliță de liniște și pace în tot oceanul ăsta de breaking-news-uri și neputință…
Să știi că așa gândesc și eu: cred că aș înnebuni cu totul dacă aș rămâne doar cu mine însămi. Chiar azi-noapte îmi ziceam că dacă nu ar fi fost el, probabil că toată ziua m-aș fi gândit la ce se întâmplă în lume, mi-aș fi făcut scenarii și griji pentru fiecare persoană cunoscută…Dar asa cu el, mai trebuie să fac o ciorbă, să mai șterg un fund, să mai spun o poveste…Și uite așa, nu-mi mai stă capul doar la situația de afară..
Miruna
Exact așa simt și eu. Plus, un mega noroc să am niște degete de ronțăit, care nu-s ale mele și-s adorabile, niște obraji plini, de pupat. Stay safe, vă pupăm.
Dana Elena
Salut, la multi ani pentru Victor! Sa creasca mare si voinic! Va tin pumnii sa treaca totul cu bine. Multumesc pentru articole, sunt ca o adiere de primavara. Si noi stam in casa, am un baietel de 11 saptamani si imi ocupa toata ziua, e tare simpatic. Te pup si ma bucur ca esti alaturi de parinti.
Dana
Om frumos si bun totul va fi bine, cu puii nostri alaturi viata e mai frumoasa, cu atat mai mult in aceste vremuri. Imi pare rau ca sotul tau nu este langa voi, ii multumim pentru tot ceea ce face, lui si tuturor cadrelor medicale si celorlalti “keyworkers” din linia intai.
La multe lunite micului print! Aveti grija de voi si bucurati-va de fiecare clipa :* Sa auzim numai de bine.
ps: Eu evit maxim sa mai citesc/vizualizez stiri legate de … nici nu vreau sa mai pronunt.
Miruna
Cred. Multumim, sanatate!
Jia
Aveti grija de voi, Miruna! Ma bucur mult ca va aveti unul pe altul. Mi-as fi dorit si eu copii…dar nu avem, din pacate:( Si chiar aveam in plan programari la alti specialisti…dar cu acest virus am anulat tot…
Miruna
O sa fie vreme pentru toate. Bucurati-va unul de altul si.. who knows 😉
nicoleta
Noi ne gândeam mult dacă să plec cu fetele la bunici sau să rămânem în oraș. Am întors-o pe toate părțile… Soțul lucrează de acasă, dar parcă nu m-am îndurat să îl las, deși la bunici avem curte. Nici mie nu mi-ar plăcea să fiu lăsată singură în oraș, parcă toți grămadă la un loc mă simt cel mai bine! Bunicii au insistat, să mă gândesc la fete, dar nu e chiar așa… Noi mai plecăm vara (eu și fetițele) și soțul se plânge mereu că este deprimant fără noi ,cele câteva săptamâni consecutive. Pentru noi clar e momentul să stăm grămadă!
Miruna
O decizie foarte inteleapta!
alexa Stanescu
Miruna, chiar voiam să te întreb cum reusiti voi să faceti fata cu sot care isi riscă viata zilnic. Bine că sunteți bine, îmi imaginez ce greu se duce dorul.
Și eu am avut o vrie să scriu mult despre subiect până m-am epuizat si mai ales m-am panicat. Iar copilul trăgea de mine să ne jucăm. Și exact asta am realizat si eu: ce bine că sunt ei să ne scoată din lumea asta și noi să îi protejăm.
Să vă fie bine și să vă vedeti cu tati sănătoși!
Miruna
Sper ca nu isi chiar risca viata, asta cum a sunat!
dia
O sa fim bine, noi medicii. Ne spalam mâinile obsesiv și nu ne atingem fata pentru nimic in lume😀Mai punem și o masca. Sper ca mama ta nu mai merge la cabinet.. acolo riscul îmi pare la fel de mare… sa fiți bine.