Aceasta nu este o poveste despre cum umblă un bebeluș cu o foarfecă sau un cuțit. Aceasta este o poveste despre încrederea-n copilul meu.
La masă, bebelușul se întinde după cuțit.
-Nu umblăm cu cuțitul, iubitule mic. Știi că sunt foarte periculoase cuțitele, că taie și că doar adulții le folosesc.
Luam prânzul cu mai mulți oameni, dintre care cineva m-a auzit. Și mi-a zis un pic mai târziu, între patru ochi că ei și acum îi e frică de cuțite și are impresia de fiecare dată când pune mâna pe unul că face ceva greșit și că o să-și taie un deget, o venă sau ceva la fel de important.
-Fix asta îmi ziceau și ai mei când eram mică. ”Cuțitele nu sunt pentru copii, fiindcă sunt periculoase.” Iar când au decis că nu mai sunt copil, au uitat să mă anunțe că pot folosi și eu cuțitele ca un om normal.
Logic.
Acela a fost momentul în care am hotărât să am încredere în copilul meu nu numai la nivel declarativ, că la cuvinte mă pricep de minune, ci și în fapte. O să fie ușor? O să fie rapid? O, ba deloc.
O să fie grozav? Absolut.
Așa că, data viitoare când m-a întrebat de cuțit, când mi l-a arătat (avem unul verde, cadou de la prietena mea Gabi, e mic și de firmă, tot râdem că e Chanel-ul cuțitelor ăsta, taie orice. Doar că, evident, e și cel mai atrăgător. Ca un Chanel, doar v-am zis.), i l-am dat. L-am luat eu în mână mai întâi și am început să îl descriu. I-am arătat lama cu zimți, am luat o coajă de pâine (știe că e tare, fiindcă nu îi prea place s-o mănânce), am tăiat-o cu cuțitul. I-am arătat vârful cât e de ascuțit. L-am invitat să pună mâna. I-am povestit că putem tăia pâine cu acest cuțit sau putem tăia pielea și curge sânge. L-am lăsat să îl țină în mână, rugându-l să fie foarte atent.
-Am încredere în tine, iubitule mic.
A zâmbit.
Altădată, m-am tăiat eu, isteața, cu cuțitul de pâine ăla mare și zimțat. (Ăsta e oricum mai impresionant.) A fost perfect. I-am arătat cum curge sânge (era o zgârietură, de fapt). I-am zis că mă doare, dar știu că se va vindeca.
Acum am curajul să îl las să mânuiască singur un cuțit, deși nu are încă 2 ani. Sub supravegherea mea, evident. Nu are forța necesară să chiar taie cu el, nici măcar cu super-cuțitul-chanel. Dar tăiem pe rând, împreună, cum putem. Ideea e că am încredere în el. Că el poate.
La fel cu foarfeca. Băiețelul meu știe ce face, cum să o țină, ce poate face cu ea. O cere când are ceva de tăiat, de obicei etichete la haine sau jucării. Auleu, Tudor a luat foarfeca! se mai trezește câte un cineva nimerit pe la noi. Nu ne panicăm, respirăm, copilul nu o să-și taie niciun deget, nicio venă, nici ceva mai important. Copilul meu ȘTIE.
Invariabil, mă gândesc la asta. La ce s-ar face el fără mine. În acele momente în care nu voi fi lângă el și care vor fi din ce în ce mai dese. În acele momente în care poate niciun alt adult nu va fi lângă el. Cea mai sigură protecție pe care i-o pot oferi copilului meu e să-l învăț despre lume și lucruri, să știe să se apere el. Să știe despre ce a căzut pe jos că e murdar, despre cuțit că taie, despre cuptor că arde. Și cine sunt eu să hotărăsc CÂND e el suficient de mare și suficient de deștept ca să priceapă treburile astea? Dacă ratez momentul ĂLA și el rămâne cu un principiu greșit? Cu o teamă, ca prietena de mai sus. Nu merită să îmi asum acest risc.
Presupuneți tot ce-i mai bun despre copiii voștri, chiar dacă nu credeți în adâncul sufletului că ei sunt așa acum. Nu zice nimeni că e copilul prost, doar că e mic. Asta e mult mai social acceptabil să zici. Deci deștept când o să se facă? Atunci când împlinește 10 ani și un pic?
Tendința ”Lasă-Puiule-Că-Fac-Eu”
Se pare că mai ales între 2 și 3 ani este o perioadă ca o fereastră de oportunitate pentru dezvoltare de încredere în sine și independență a bebelușului. Tudor a început din prima săptămâna a lui 2018 să vrea să facă totul. Orice se întâmplă, vrea să întâmple el. Strâng vasele? Vrea el. Mă spăl pe dinți? Vrea și el. Îl încalț? Să-l las pe el. Cumpărături? Plătește el. Și zice în cărți că etapa asta vine ca un șoc pentru adulți, care au tendința numită ”Lasă-Puiule-Că-Fac-Eu”. Total nocivă pentru personalitatea lui, pentru disponibilitatea lui. Spune-i asta copilului de 10 ori pe zi și îi vei omorî orice dorință de a reuși pe propriile puteri. E drept că orice face copilul durează mai mult și ai nevoie să te înarmezi cu răbdare, dar mai bine ai răbdare acum decât mai târziu, când o să vrei tu și se va împotrivi el. ”Nu te-ai îmbrăcat?!”, ”Dar poți mânca și singur, doar ești băiat mare!” Acum trebuie să profităm de această dorință formidabilă de a vrea să se afirme prin fapte și să o cultivăm.
Bun, și ca să nu credeți că-s doar niște povești, vă arăt niște poze cu Tudor și o foarfecă, ba și cu noi doi decupând.
Așa ne-am petrecut duminică seara 🙂 Dacă vă întrebați ce decupăm de zor aici, să nu credeți că am dat banii pe ceva cărți de activități speciale (nu că aș fi zgârcită, ci fiindcă nu știam dacă i-ar plăcea), aflați că am descărcat gratuit niște figurine din astea de decupat, lipit și jucat.
Uite ce-am obținut:
Făcute de noi, da?
Modelele le-am luat de pe Creative Park, o platformă dezvoltată de Canon. Dacă și materia voastră preferată din școală era lucru manual, o să vă clătiți ochii aici! Puteți crea de la felicitări, calendare, rame personalizate și până la animale sălbatice. Noi am ales din secțiunea pentru începători, fiindcă nu știam de câtă răbdare dispune copilul, dar și mama. Ca să înțelegeți de ce:
(Iar astea sunt cele mai simple :))
Descărcat, decupat, lipit, jucat. Vreo oră în total, ceea ce e aproape un record pentru noi amândoi.
Cel mai complicat la toate astea a fost aspiratul de după, căci covorul nostru era alb de la tăieturi.
Există și modele mai complexe, de exemplu: un Jaguar sau un excavator. J Poți face măști pentru față, decorațiuni pentru petreceri, props pentru poze, sunt foarte multe variante de ales.
Merg imprimate pe orice fel de hârtie, la orice fel de imprimantă. Pentru acestea din poze, am folosit de la Canon un OZN de imprimantă, PIXMA. Arată ca o cutie compactă, foarte glossy și modernă. Nici nu știam că există imprimante cu touch screen.
Platforma Creative Park e dezvoltată de Canon, vă invit să o accesați aici, e gratuit indiferent de ce imprimantă aveți.
Și vă mai invit să aveți încredere în copilul vostru, să îi explicați lucruri. Așa îi dați putere:
Am încredere în tine, indiferent cât ești de mic.
Andreea
Ce fain! Foarte bine faci că-i acorzi încredere, o să vezi cât de mult contează!
Miruna
Mă străduiesc. La unele lucruri îmi doresc să mă fi gândit eu mai întâi singură.
mihaela
Chiar ca arata ca un OZN!
Miruna
Noroc cu sotul ca a instalat-o el, ca eu… blonda.
Schmitza
chiar mi-am propus ca din februarie să-i prezint Isabellei decupajele, imprimantă avem tot de la Canon, tot cu touch screen 😀 😀 :D, și vine cu al doilea transport 😉
Miruna
Va invitam la noi, dar v-a trebuit voua sa emigrati 🙄 Tudor a avut mult mai multa rabdare decat as fi crezut. Succes!
Gabriela F.
Hei. O recomandare de carte pentru dezvoltarea bebelușului te rog ☺ Că eu citesc din tratate…și când nu suntem un tabel…mă supăr…normal zic eu…imi trebuie cărți normale 😅Multu
Miruna
Nu exista carti normale 😂
Gabriela F.
Ba exista 😘că în sfânta evanghelie ( așa îi spune Cosmin când il vede pe birou 😀) scrie că nimic nu prea devreme sau târziu….decât când e prea prea…târziu. ..
Miruna
Auzi, să citești ce ți-am răspuns la articolul de dinainte. Că m-am tot gândit ce să scriu. Cred că o să-ți placă.
Gabriela F.
Mulțumesc 😘😘😘
Simo
Si eu ii explic totul bebelusului si mai zic socrii ca “e prea mic sa stie de…”, dar le spun ca el intelege numai ca inca nu poate raspunde inca sau ca ii explic pana va intelege 🙂
Ce bine ca ai scris de platforma asta, sa fac materiale de lucru nepotilor.
Pup un Tudor mare!
Miruna
Daaa, sa vezi ce o sa va distrati!
Pup un Tudor mic!
Alina
Si noi am inceput tot de pe la 2 ani, cu foarfeca de-aia de copii mici. Acum umbla si cu foarfeca normala. Iar cutite… are tacamurile lui, de inox, furculita lingura si cutit si foloseste si un cutit de unt si unul zimtat, habar n-am pt ce e, da’ avem 6 si le folosim constant cand mancam. :))) 🤦🏼♀️
Pe cele mari inca nu i le-am dat :)) dar si eu m-am taiat intr-o zi si i-am aratat ca buba, sange, d-astea. :)) I-am explicat frumos ce se intampla daca, si sa le manuiasca cu grija.
De pe la 2 ani incarca si descarca masina de spalat rufe, ne face el cafelele, cap coada. 😅 Una la espressorul cu rasnita, alta la espressorul cu capsule. Inclusiv aruncat capsulele la gunoi si golit rezervorul ala in care curge apa cand porneste si se opreste espressorul cu rasnita. :))
De pe la 2 ani si 5 luni goleste masina de spalat vase… iar cand fac curatenie, el ma ajuta sa strang totul de pe jos, iar ce-i de aruncat, duce la gunoi. Uneori am impresia ca il exploatez. :))))
Alteori zic multumesc ca e asa dragut si ma ajuta, iar el e ffff mandru ca face toate astea. 🙂
Astazi a vrut sa se imbrace singur. Chiloti, sosete, pantaloni, maieu si tricou. 🙈❤️ 90% i-a reusit.
Hai ca ma laudai si eu un pic. 😂🤪
Dar da, cred ca cel mai important e sa avem noi incredere in ei si sa le si aratam acest lucru. ☺️
Miruna
Daaaaa, eram și eu tentată să scriu o listă așa. 😛 mai bine că ai făcut-o tu. Noi acum suntem la faza în care eu scot paharele și cănile din mașină, el le pune în dulap. Începe să se îmbrace singur, îl văd că vrea și îl încurajez. Vrea să se încalțe singur. Cel mai greu îmi e cu spălatul pe dinți, care durează și 30 de minute și tot nu sunt mulțumită de cele mai multe ori. Dar na, măcar nu e cu circ.
Alina
La dinti nu il las singur ca altfel molfaie si plasticul si tot. :)) si mananca si pasta de dinti. Ma lasa sa-l spal fara refuzuri, de cele mai multe ori. Pana acum mergea cu “sa scoatem carnea dintre dinti” 😅 acum s-a prins de smecherie si cere scobitoare. Stie de ce trebuie sa se spele pe dinti si, cand refuza, ii zic sa-si sufle-n palma, ca-l amuza :)) si zice, dupa cum are chef, ca miroase sau nu gurita :)) si spalaaaaam tot! Limba o scoate “la plimbare” si apoi “intra acasa la ea”, de cateva ori pana spal ca lumea. :))
Noi i-am luat cuier (cu pisicute) la inaltimea lui si isi agata singur toate hainutele, iar caciulile le pune in capul pisicutelor, sa le fie si lor cald. Sunt foarte haiosi. ❤️
Ioana
Ce cărți, ce foarfeci, ce decupaje?? eu am văzut doar culoarea superbă pe care o ai la păr 🙂
Miruna
Auleu, don’t mention it!!! E un big fail, am schimbat vopseaua (nu ma intreba de ce) si nu am nimerit culoarea. Nu imi place deloc.
Andreea
De unde are tudor incaltarile ? 🙂 nu gasesc nimic de casa ca sa ii convina….
Miruna
sunt de la Timmo, un fel de Tikki. Adică, fix la fel. Am întâlnit-o pe tipa care îi face la un eveniment, am probat și i-am și luat, că altfel nu mai am încredere în mine să fac comandă etc. Sunt foarte moi, doar că se împut repede :p
Mi-a dat un voucher cu un cod, cu care poți personaliza cum vrei tu papuceii. TIMMOFREE e codul, poate mai funcționează. Poate îi poți comanda cu ceva model să îi placă, ceva ce îi place tare.
Cris
Gasesti in magazinele de papetarie si accesorii si foarfeci de hartie speciale pt copii. Nu sunt ascutite, au varfuri rotunjite si se pot juca/taia hartie singurei (relativ, depinde de varsta 😉 ) Are si puica mea o astfel de foarfeca, e mare fan decupaje, din reviste sau ce ii printez eu, si apoi lipit colaje pe hartii. II decupez haine (rochite, bluze, pantaloni etc) si eu ii desenez omuletii pe o alta hartie, iar ea ii “imbraca”.
imi plac figurinele tale, le voi printa si eu pt ea sa ne distram diseara. Eu sunt fidela altui brand nah defect profesional, care e in competitie cu ozn-ul tau ;p
Miruna
Eu nu sunt cunoscatoare-specialista de brand-uri de imprimante, dar maimuta aia mi-a placut :))
Bun pontul cu foarfeca pentru copii. Oare in hypermarket gasesc?
Cris
ar trebui sa gasesti, eu din supermarket am luat, dar unul local din afara. succes la cautat!
Alina
Gasesti in toate hypermarketurile, carrefour, auchan etc si la librarii. 😛
Si la Pepco. :))
Adriana
Un motiv in plus sa ne cumpărăm o imprimanta!
Te admir și mai învăț de la tine 🙂
In Ultimele 5 luni a fost un haos total viața noastră și nu am avut timp sa ma ocup de pitic cum as fi vrut. A stat foarte mult cu bunicii și din păcate acest lucru se simte 🙁
Abia acum încep lucrurile sa se așeze Și sper sa ne reluam activitățile noastre.
Daca nu aveți măsuță pt copii, va recomand! Salvați și covorul astfel 🙂
Noi avem modelul ieftin de la IKEA, latt parca ii spune, e foarte buna pentru activități gen plastelina, colorat, decupat, etc..
Miruna
Am avut până de curând stația de joacă de la Evertoys, dar tocmai am returnat-o și încă nu am apucat să ne cumpărăm. e pe lista noastră.
o femeie
Lasa-puiule_ca-fac-eu este o forma de exteriorizare a dragostei romanesti. Oare nu la fel de multa dragoste este si in : Lasa-puiule-ca-ti-a-iesit-foarte-bine-ce-ai-facut ? 🙂
Miruna
Absolut.
Mada A
Ma bucur mult ca ai scris acest articol. Si eu ma confrunt cu parerile celor din jur, in special din partea doamnele mai in varsta care sunt foarte contrariate cand vad ca eu nu imi hranesc copilul la 3 ani sau ca il iau cu mine peste tot. Baietelul meu a refuzat sa mai manance cu lingura de bebelusi dupa 18 luni. Vroia sa foloseasca aceleasi tacamuri ca si noi. Tin minte ca am fost invitati la masa la o matusa, iar cand a fost adus aperitivul, Teo, bucuros, a luat furculita si s-a repezit la o crocheta. Langa noi mai erau la masa si alte persoane, printre care o doamna foarte chocheta, la vreo 50 ani, zic eu. Cand a vazut dansa ca Teo a luat furculita, a tipat” Vai de mine, aveti grija ca si-o baga in ochi!” Teo a facut niste ochi maaari, si s-a uitat l mine contrariat. Doamna era la randul ei contrariata, cum de nu iau furculita din mana baiatului. I.am explicat frumos ca noi il lasam sa foloseasca furculita deoarece el stie ca nu trebuie dusa la ochi ci la gura, etc. Mda, am explicat degeaba, pun pariu ca in mintea ei sigur s-a gandit ce parinti iresponsanili suntem.
Miruna
Parca ai povestit o scena din viata noastra 🙂
Zita
Frumoase bricolajele, dar da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine in privinta cutitelor si a lucrurilor interzise, cred ca e doar un moment frumos de conectare intre voi doi sub pretextul asta. El tot va invata sa le foloseasca, ca orice copil o sa vrea sa sara peste reguli plus ca inteleg ca tatal este chirurg😊. Nu o sa spun de ai mei, desi fii-mea ar prefera sa se lase arsa pe rug doar sa nu renunte la ceva, ci din experienta mea, lucrurile interzise au farmecul lor.
Miruna
Da, pai tocmai asta e, ca nu sunt interzise. Dar, atentie, copilul are aproape 2 ani, la 6 luni nu se juca cu foarfeci.. :))
dia
Complet de acord! Băiețelul nostru folosește furculița de mărime normala de la un an și 3-4 luni. Sa vezi stupoarea pe fetele celor ce vizitează:)) sa știi ca ii dau și cuțitul, încă nu l-a cerut. Și o sa iau întâi o foarfeca pt copii și după un pic de timp trec la foarfeca normala. Super idei!