Când se trezește dimineața, mai întâi se duce să-l vadă pe fratele lui. Când plânge, mă strigă să vin să-l liniștesc. Când își mănâncă mânuțele, e primul care mă cheamă să-i dau bebelușului sân. E multă grijă și e multă iubire la noi în casă acum.
Și mă bucur cum nu vă imaginați, profit de fiecare moment, că nu se știe niciodată când izbucnește războiul, vin pompierii, pornesc ambulanțele, copiii cresc și încep să își scoată ochii între ei. Bineînțeles că momentele astea de tandrețe sunt presărate de cele cu ”vreau să-l fac friptură”. Adorabili copiii mei.
p.s. Poza și începutul ăsta de text sunt de pe vremea când bebelușul avea vreo 2 luni sau chiar mai puțin, după hăinuțele lor știu. Eram în apartamentul mic din București, nu știam nimic din ce ne așteaptă. Ce voiam să zic, niciun bebeluș n-a fost mâncat între timp.
Oana
Are și scosul ochilor farmecul lui, dacă e cu măsură. :))) E sursă neprețuită de râs pe săturate la maturitate, și împăcări amuzante urmate tot de râsete în copilărie. Cel puțin așa e la două surori, zic din experiență.
Noi n-avem așa poze cu tandrețuri că e prea mică diferența de vârstă, dar chiar că sunt adorabili băieții voștri.
Gianina
❤️❤️❤️❤️
Madalina
Vaiiii, ma topesc! Ce scumpi sunt, sa va traiasca! Imi dai speranta si incredere sa visez la bebe 2 :))) Pupici