Vocea mea interioară ar fi vrut să scrie lista cu regrete, dar o să-i dau o palmă și o s-o invit nepoliticos să tacă. Sper în secret să se supere pe mine și să mă părăsească pentru totdeauna. Ia să vedem ce putem scoate bun din treaba asta și vă invit și pe dumneavoastră s-o faceți. Ca pe-un exercițiu forțat de recunoștință, dar totuși cu sinceritate.
- pauză de gândire
- mi-am luat o ciocolată, să mă inspire
- uite, prima idee: am mâncat mai bine! Doamne, mi-am amintit cum e să mănânci la mama acasă în fiecare zi, vreme de două luni de zile. N-am mai stat atâta la ai mei de când aveam 18 ani. În familia mea nouă, dacă avem garnitură la carne, se numește ”două feluri de mâncare”. În familia mea primă, mâncăm în fiecare zi de parcă-i sărbătoare.
- vocea mea interioară vrea să zică ceva cu răutate despre greutate, dar n-o băgăm în seamă. Poate se prinde că nu-i binevenită și pleacă.
- Am băut toate cafelele cu mama. Asta chiar că-i realizare!
- Am petrecut toate orele cu copiii mei deodată, aproape ca atunci când erau în burtă. Cu singura diferență că acum nu puteam dormi când ei cereau de mâncare, nu le puteam da ambilor deodată și multe alte lucruri pe care nu le poți face când doi oameni perfect dependenți de tine trag în două direcții diferite. Dar hey, ce drăguți sunt când dorm și sunt călduți și mă primesc între ei în pat noaptea 🙂
- Fără mișto, timpul ăsta împreună a fost magic. E prima oară când taică-meu se joacă cu alt copil și fetița lui nu e geloasă. Pentru că e băiețelul ei.
- Am învățat multe de la mama mea. În fiecare zi învăț de la ea.
- Am râs cu lacrimi de multe ori pandemia asta.
- Mi-am dat seama cât suntem de mici și cam ce ne-ar rămâne dacă am pierde totul.
- M-am machiat în fiecare zi datorită live-urilor de pe Medicentrum. Cine-ar fi crezut că nu ies cu acest fond de ten din pandemie?
- Am făcut un exercițiu extrem de organizare: aprovizionarea o dată pe săptămână. Nu e tocmai floare la ureche, mai ales când, în familie, se mănâncă trei feluri de mâncare la fiecare prânz.
- Ne-am certat mult mai puțin decât am fi putut. Cred că ieșim mai prieteni și că ne cunoaștem ceva mai bine.
- Sunt recunoscătoare pentru prietena mea, care a venit de câteva ori să mă vadă. Ori prin geam, ori prin poartă. A adus ou de ciocolată o dată, lalele și o carte a doua oară.
- Sunt recunoscătoare pentru ciorba de burtă făcută de tata. Ciorba, că de burta lui nu-mi permit să vorbesc.
- Pentru prăjitura cu cremă galbenă făcută de mama. Mâncăm o tavă o dată, do not ask.
- Pentru ritualul ceaiului dezvoltat de un bunic și un nepot. Pe zona asta, s-a întâmplat ceva magic.
- Pentru aniversările pe care le-am petrecut împreună. Pentru numărul de lumânări în care s-a suflat.
- Pentru toate diminețile și toate serile. Pentru picnicurile pe iarbă, pentru cortul din dormitor, pentru Frumoasa și Bestia, pentru poveștile de noapte bună, pentru cărțile citite pe whatsapp. Pentru dorul care ne-a făcut să ne înțelegem mai bine. Și de ce avem nevoie cu adevărat.
Nu știu când ieșim din asta, dar cred că e bine să fim un pic și recunoscători. Că n-am mâncat toate conservele cumpărate și nici nu ne-am certat cât am fi putut. Nu știu când o să se termine, dar știu că, într-un fel, o să ne fie drag și dor de pandemie.
Acum voi.
Image by Gordon Johnson from Pixabay
Adela
1. Am petrecut mai mult timp cu copiii si parintii;
2. Am stat 3 saptamani la parintii mei, nu am mai stat atat impreuna de pe vremea studentiei, cand veneam in vacanta acasa;
3. M-am simtit rasfatata de sora si mama mea. Am mancat mulre dulciuri…sora mea este specialistul si mancare asa cum mie nu imi iese niciodata, bucatarul meu peeferat, mama;
4. M-am simtit si eu un pic copil…nu doar mama.
Este o perioada grea,dar are si parti frumoase.
Miruna
Bravooo
Ecarulan
Am mai comentat la un alt articol, pentru mine carantina iese pe plus 🙂 Singurul minus major e ca nu mai putem calatori si am pierdut o vizita a bunicelor.
Si ca a pierdut copilul cel mare saptamani de scoala.
In rest, suntem ok. Am slabit vreo 10 kg ca nu mai am ocazii sa-mi cumpar si sa mananc dulciuri si alte junk food 😀 Si asta e tot un minus, dar pozitiv 😀 😀
Sunt privilegiata. Si imi e putin teama sa nu ‘compensam’ cu altceva.
Dar sper ca o sa fim bine.
Ion Carmen
Ne poți lăsa rețeta mamei tale de prăjitură??!! Checul bunicii tale l-am făcut de doua ori și este absolut delicios!!
Miruna
Carmen, sigur. O intreb si revin.
Miruna
Woooow, 10kg? 👏🏻👏🏻👏🏻
Ecarulan
Aveam si de unde!
Gianina
Mai stii in ce articol este reteta de chec? Merci!
1. Timp petrecut cu copilul ( taica-sau muncește full time )
2. Noi doi ( eu si copilul ) am “petrecut” mai mult de jumătate din starea de urgenta din pandemie in familia extinsă ( părinții soțului, mama mea nu mai e ca sa am unde sa merg! ), inclusiv fratele soțului cu familia lui ( 4 persoane ), eram zilnic 8 persoane la masa, frumos dar si greu de gătit pt atâția oameni!
3. Timp pt multe cursuri pt mine! Deși nu suficient pt cate as vrea!
4. Facut si încercat tot felul de prăjituri impreuna cu cumnata! Acumulat kg, unde deja aveam un mare plus ( de kg )!
Denisa
1.
Am stat toti 5 acasa, nelucrand, dar fiind platita( locuim in afara ).
2.
Am gatit mai mult cu copiii.
3.
Am reusit sa ingrijesc rasadurile de rosii si ardei, rucola si busuioc.
4.
Am reluat online legatura cu prieteni si rude.
5.
Am inteles ca nu pot controla mare lucru, ca oricand totul se poate schimba.
Lia
Am pus muuuulti bani deoparte (mergeam in străinătate cam o dată pe lună, iar in București mâncam numai in oras si ma distram mult si scump), am citit mai mult, am lucrat mai puțin, am aflat ca oricât ma enervează copiii, reușesc sa nu izbucnesc prea urât (am țipat la ei mai puțin decât înainte), am învățat sa ma vopsesc (a fost groaznic, am părul foarte lung, dar m-am descurcat onorabil) am purtat aproape numai pijamale (ador pijamalele, le-as purta si afară, cred ca doar asta imi va lipsi oarecum).
o femeie
1. am economisit bani, ca ni s-au anulat din vacante, din activitati. Or sa prinda bine.
2. am slabit. Disciplina alimentara aveam si inainte, acum fara miscare…
3. am facut disciplinat exercitiile de spate si genunchi. Reusesc sa alerg iar. Nu mai am dureri de spate.
4. sunt recunoscatoare ultimilor 8 ani cand am invatat sa merg o data pe sapt. la cumparaturi. La fel si acum. Ba am comandat si simplificat si timpii astia.
5. in gama de voluntariat am cunoscut un grup de femei nemaipomenite. Am avut parte de surprize emotionante.
Din partea grea, decesele din jur si copilasii in spital din jur m-au naucit, nu reusesc sa trag linia si sa zic ca sunt pe plus. Ce cuvinte pot spune unei mame careia i-a murit copilul? sau uneia cu copil in coma? sau celei cu copil in operatie, iar? pe whatsapp, ca nici nu le pot imbratisa.
Simo
Incercasem si eu sa gasesc parti pozitive, cand totul era abia la inceput. Ziceam asa:
– nu mai calc decat pentru o singura persoana, in loc de 3 (ca doar tati mai merge la serviciu)
– stau mai mult timp in aer liber cu copilul (in curte)
– pot fi mai atenta la ce mananca
– gatesc mai des
Madalina
Pe plus avem:
-copilul a petrecut mult timp in aer liber, in curtea blocului
-mi-am cunoscut vecinii si chiar am legat o prietenie cu o vecina
-am petrecut mult timp cu copilul, poate nu de mare calitate (lucrez de acasa de la 9 la 5), dar una peste alta, am stat impreuna mai mult decat inainte.
In rest, ma simt ca un caine in cusca. Departe de familie, fara nicio posibilitate sa mergem in Ro, cursele aeriene se anuleaza una dupa alta.
Am pierdut un bunic, n-am avut sansa sa imi iau la revedere.
Am gatit in timp ce eram in conferinte la job. Plus curatenie, spalat, etc.
Noi inca suntem in “lockdown”. Avioanele nu zboara pana nu stim cand, bilete avem, insa imi doresc doar sa le putem folosi. Pana acum, ne-au anulat 4 zboruri.
In concluzie: vreau la mama!
Laura
Sincer, chiar credeam ca sunt singura persoana care vede pandemia asta in culori vesele…ma bucur sa vad ca mai sunt oamenii care nu vad perioada asta ca pe o povara…ador ca putem petrece mai mult timp acasa cu copiii. Trece asa de repede timpul incat o sa ne fie dor de momentele dragi cu ei. Si eu ador sa ma cuibaresc seara intre puiutii mei calduti si dulci. Dupa ce trece pandemia asta multi o sa duca dorul timpului petrecut atata de frumos cu familia. Nu mi se pare asa gri situatia cum o descriu altii, trebuie doar sa vedem binele in orice situatie. Felicitari pentru bucuria ta de a petrece timpul cu micutii tai! Sper sa inspiri cat mai multi parintii sa vada si partea roz din pandemia asta!