Alături de personalul medical, supereroii acestei pandemii sunt părinții

personalul medical părinții eroii pandemii miruna ioani

Da, părinții care au devenit brusc învățători.

Bucătari.

Menajere.

Polițiști.

Elevi.

Sclavi.

Bucătari, polițiști și sclavi.

O prietenă scria pe facebook, la 12 noaptea, că ziua ei de lucru tocmai începea, căci copiii au adormit. La fel și soțul, să nu vă imaginați că vreun adult la ei sforăia.

Altcineva, mamă de trei copii, zicea că e terminată cu atâtea teme pe cap. Că nu poate face față pur și simplu. E mult și pentru un copil de-a treia, apăi pentru cineva care are de rezolvat și ce se dă la a cincea și la a șaptea, plus de făcut mâncare și vase de spălat!

O altă prietenă are ceva noroc, e divorțată. Nu poate lucra decât când sunt copiii la tatăl lor, iar atunci bagă și 16 ore la laptop. Dar când e rândul ei la mămiceală, nici pe Jamila n-o poate urmări neîntrerupt.

Eu, ieri. De exemplu, vă pot povesti cum am dus gunoiul în treisutedouăzecișinouă de pași simpli. A durat cam jumătate de oră pe ceas. După ce-am scos punga din găleată, a fost urgență la baie. Spală-te pe mâini, asistă copilul cel mare. Leagă punga și fă doi pași, sună telefonul. Mami, e Dica. Soacră-mea. Râdem, glumim, dar nu ne permitem să nu răspundem. Înainte, ne spălăm pe mâini. Cu telefonul într-o mână și gunoiul în cealaltă, multitasking spre tomberon. Moment în care copilul începe să plângă, pentru că-și dă seama că i-am aruncat un balon la gunoi. Abandonat punga la ușă, adio spălat pe mâini, adio soacrei la telefon, alină copilul. Șterge lacrimi. Ține în brațe. Salvează baloane.

Să vedeți cum e când cel mic NU doarme. Mai sus, dormea.

Și nu e vorba că nu ne place să muncim sau că nu ne plac copiii pe care i-am făcut. Am auzit și voci care spuneau ”așa vă trebuie, dacă ați crescut niște răsfățați”. Nu e așa. Oricine și-ar scoate ochii dacă ar petrece tot timpul împreună cu altcineva, non-stop și constant. Dacă cineva ar cere mereu de la tine ceva, iar tu doar ai oferi și niciodată nu ai primi. Cam asta face un părinte în pandemie, că niciun copil nu vine să zică ”mamă, oare nu vrei să te uiți și tu la un serial? Pregătesc eu băița și-apoi pun și de-un biberon”. ”Mamă, oare nu vrei și tu să dormi la amiaz? Plătesc eu rata și chiria și factura la gaz.”

Părinții își iubesc copiii la fel ca oricând. Doar că poate fi greu să îi iubești, să îi distrezi și să faci încă o mie de lucruri bine în același timp.

P.S.
Mulțumesc, Oltea, că te-ai gândit să scrii acea postare acum o zi.

Image by pasja1000 from Pixabay

Articolul anterior

47 de reguli pentru fiul meu

Articolul următor

Adevărul e că n-ai făcut pace

12 Comentarii

  1. E ora 1.19, iar eu mai am o tonă de lucruri de făcut. Noroc că nu mai văd bine, cum ar veni, așa că … mă culc.

    2+
    • Iulia D.

      Somn ușor, Miruna!
      Măcar mâine să fii o idee odihnită, că o iei de la capăt!
      Eu mai am vreo 6 ore de logat in timesheet, că azi am prestat o ciorbă și m-am jucat…

      1+
  2. Despre acelasi subiect am inceput sa scriu ieri dupa ce vazusem un comentariu lasat de o doamna pe pagina de Facebook a unei mame blogger, care zicea asa: “Nu-i inteleg pe parintii care lucreaza de acasa, cu copiii, si se plang!” Daca empatia ar fi de vanzare, le-as recomanda unora sa-si cumpere fara parcimonie. 🙂

    3+
    • Da, bine. Ce simplu e sa faci analize despre altii de pe canapea, cu telecomanda in mana 🙈

      0
    • woa… asta era discutia si pe grupul nostru de serviciu. Spunea o colega ce tare s-a bucurat ea de perioada asta (colega care locuieste doar cu sotul). Iar eu i-am trimis o poza de pe net cu, Ce inseamna carantina pentru cei fara copii VS cei cu copii. Zice: acum inteleg mai bine de ce nu ti-a priit.

      1+
  3. Mihaela

    Prietena aceea care a scris pe facebook ca incepe sa lucreze dupa ce dorm copiii , cred ca e o norocoasa. Ca poate ;)). La unii din noi sunt sedinte , muuulte. Am avut zile cu 6 ore de sedinte. Ce le-au putut auzi urechile colegilor mei cand trebuia sa deschid microfonul…

    2+
  4. Oana

    Si mediatori, Miruna. Sa nu uitam de parintii de 2 copii care sunt si mediatori cu norma intreaga si ore suplimentare

    0
  5. La noi sedintele sunt cu tot cu copii. O colega spunea in sedinta ca le promite ciocolata daca nu intra o ora, la ea in camera. Zau. Si unde intra, la tata in camera??
    La mine sotul lucreaza in marketing-sales, deci nu cumva sa intre careva la el in dormitor cand vorbeste la telefon in 3 limbi (nu sincron, hahaha). Asa ca fiica mea sta langa mine. A invatat ce e aia agile, scrum, deploy, fail build in production, I got fired, a zis ca aplicatia noastra e urata si jobul meu boring, ca eu sunt buna la nimic de am atatia sefi, s-a imprietenit cu unul din colegii de birou, si in fiecare din sedintele mele s-a vazut un ciuf, o carte, un picior in cap la mine, ceva. Am mare noroc ca isi face temele singura cam din clasa 1 trim 2, si ca citeste mult si cu drag (de pe la 9-10 ani) , ca unele zile imi iau liber si mai zburd, juma de ora, si pe alte bloguri.

    Bucurati-va de copii. Am 2 decese in jur, in nici 2 luni. 2 mame pe care nu le pot imbratisa, si a caror suflet e distrus.

    4+
  6. Pe sufletul meu! Buna fraza asta: “Oricine și-ar scoate ochii dacă ar petrece tot timpul împreună cu altcineva, non-stop și constant. Dacă cineva ar cere mereu de la tine ceva, iar tu doar ai oferi și niciodată nu ai primi.”
    Amuzanta si nu prea, povestea cu gunoiul, sau cum ar zice Sheldon: it’s funny, because it’s true. Acum doua seri, in camera cu sot si copil. Sotul zice sa deschid fereastra. Eu aprob si ma intind dupa nustiuce lasat imprastiat de copil, am ridicat si am iesit pe usa, fara sa inchid fereastra. A fost o chestie de 5 secunde, in care am uitat ce am vorbit. Si exemple sunt multe.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 171 queries in 0.344 s