Romgleza ne mănâncă ficații, spiritul și limba. Nu-s eu Mama Gramatică sau Mama Istorie, dar cred că putem fi mai deștepți în două limbi paralele decât într-o struțo-cămilă. Evident, când avem alternative care nu par ca și când cineva le-ar strânge de c*aie.
O educatoare mi-a povestit că cei mai dificili copii din grădiniță sunt cei crescuți fără limite. Cei cărora părinții le permit orice, în fața cărora nu se știu impune. Că acești copii se integrează foarte greu (e normal, nici eu n-aș vrea să fiu prietenă cu cineva căruia nu-i pasă decât de el), se adaptează cu dificultate (care-s șansele ca totul să se întâmple cum vor ei), se gestionează greu (pentru că adesea nici să le faci pe plac nu e bine, sunt greu de mulțumit) și strică feng shui-ul grupei.
Mi-a povestit că acestor părinți li se explică frumos care sunt implicațiile pe termen scurt și lung și, dacă ei nu iau măsuri acasă, au avut cazuri în care au dat afară acești copii. Era o grădiniță privată, care își permitea acest lucru. Au fost și cazuri în care părinții s-au trezit și au făcut o schimbare, iar acum toată lumea e recunoscătoare. În final, e o alegere, deși schimbările astea nu sunt ușoare, îmi imaginez.
Copiii știu adevărul, iar adevărul e că nimic nu trebuie. Când le spunem despre ceva că trebuie, mesajul transmis e ”Nu ai de ales”. Astfel, îi interzicem copilului posibilitatea de a alege, îi anulăm autonomia de a decide.
Înlocuiți un prieten cu o mamă, un tată, o soră, un frate, un soț sau o soție. Înlocuiți cu oricine vă e drag vouă. Apoi, puneți-vă și voi în locul ăla, pentru că viața te pune în tot felul de papuci și de situații.
Natura m-a inspirat să fac o listă cu lucruri la care poate fi minunat să renunți. Pentru o viață mai fericită, poate vrei să renunți:
Am schimbat macazul și medicul și locul în care nasc în ultimul moment, pentru că mi s-a explicat că toate dorințele mele n-au cum deveni realitate în primul spital. Și n-am vrut masaj, dacă asta vă imaginați. Era vorba de ora magică, în special. Mi-a luat câteva săptămâni bune să asimilez această informație. Că, după ce nasc, copilul este luat, măsurat, cântărit, verificat. Că femeii i se fac diverse toaletări, examinări și asta ia timp. În Anglia, m-au cusut după cezariană, cu copilul pe piept. Și soțul la cap. Cei doi nu au incomodat pe nimeni pe pământ. Au fost primele noastre minute în trei, eu tremuram din toate încheieturile pe masă, încă nu știam ce mi s-a întâmplat, de m-au tăiat, dar, cumva, mă simțeam în siguranță lângă ei doi. Și mă simțeam în siguranță când știam că bebelușul meu e în siguranță. O mamă are nevoie de simțirile astea, ele sunt la fel de importante ca un medic bun.
